48,811 matches
-
ca poet la mijlocul anilor ’30 când, încă elev, a publicat o plachetă intitulată "Melancolie". Până în 1938 a publicat sub pseudonimul D. Orfanul (deoarece tatăl său murise pe front, în 1917), pentru ca din 1938, la îndemnul lui Eugen Jebeleanu, să adopte pseudonimul . Este fiul lui Dumitru Petrescu (cizmar si, apoi, agricultor, căzut pe front în timpul primului război mondial) si al Pascăi (n. Preotu). Ulterior, mama sa se căsătorește cu zidarul Florea Stoicea. Dimitrie Stelaru a avut trei mariaje. Se căsătorește pentru prima
Dimitrie Stelaru () [Corola-website/Science/299158_a_300487]
-
(pseudonimul "Apunake", n. 7 aprilie 1903 la Roznov, județul Neamț - d. 30 septembrie 1972, Lima, Peru) a fost un compozitor, diplomat, grafician, ilustrator, memorialist, muzician, poet, violonist clasic și scriitor român. S-a născut la Roznov, unde a învățat limbile germană
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]
-
este pseudonimul literar al Rodicăi Marta Vartic (născută Rodica Marta Crișan; n. 14 martie 1955, comuna Jucu de Jos, județul Cluj, Transilvania), profesoara, scriitoare și editoare. S-a format în ambianța intelectuală a mișcării literare „Echinox” de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Este
Marta Petreu () [Corola-website/Science/299155_a_300484]
-
dobândit aceeași faimă, dar în timpul vieții. Delarivier Manley, Jane Barker și Eliza Haywood au urmat modelele franceze celebre care au îndrăznit să pretindă faimă utilizând numele adevărat: Madame d’Aulnoy și Anne Marguerite Petit DuNoyer. Cele mai multe dintre romanele anterioare utilizaseră pseudonime; acum ele deveniseră producții ale unor autori consacrați. Discursul necesar pentru a aprecia o astfel de mișcare înspre responsabilitate nu era încă dezvoltat. Jurnalele care dezbăteau literatura se concentrau asupra “învățăturii”, a literaturii în sensul strict al cuvântului. Până atunci
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
80 începe o prodigioasă activitate de scriitor și profesor, ajutând ca referent de editură la apariția unui număr de lucrări considerate „dificile” în epocă (Jurnalul de la Păltiniș, "Epistolar" etc.). După o perioadă în care folosise în activitatea didactică și publicistică pseudonimul "Jánosi" și varianta românizată "Ianoși", în anul 1958 își schimbă oficial numele în "Ioan-Maximilian Jánosi". Ion Ianoși a reprezentat cu cinste cultura română prin organizarea în 1972 a Congresului mondial de estetică la București. A purtat corespondență și a păstrat
Ion Ianoși () [Corola-website/Science/299196_a_300525]
-
(nume real: Maria-Ioana Cantacuzino, n. 21 aprilie 1936, România - d. 23 iulie 2014, Maignelay-Montigny, Franța) a fost o scriitoare și fostă deținută politică, aflată în exil în Franța, unde a locuit din anii 1980 până la deces. este pseudonimul literar al Mariei-Ioana Cantacuzino, fiica aviatorului Constantin "Bâzu" Cantacuzino și a Ancăi Diamandi. Era nepoata prin alianță a lui George Enescu și a fost legatara sa testamentară. Soția acestuia, prințesa Maria (Maruca) Cantacuzino a fost bunica ei maternă. A publicat
Oana Orlea () [Corola-website/Science/299208_a_300537]
-
fost arestată din nou pentru câteva luni în procesul atacării furgonului de bani al BNR. În perioada de relativă deschidere din a doua parte a anilor ‘60, Ioana Cantacuzino a reușit să publice șapte cărți - proze scurte și romane - sub pseudonimul Oana Orlea. În anul 1980 s-a stabilit în Franța. Cele îndurate în închisoare au ajutat-o să scrie o carte autobiografică despre tinerețea sa furată publicată la Editions Seuil, din Paris. Ea și-a semnat cărțile cu numele său
Oana Orlea () [Corola-website/Science/299208_a_300537]
-
mecanice", în anii '70 îl regăsim în America, unde joacă rolul unui distins profesor de literatură. John Burgess Wilson se naște pe 25 februarie 1917 la Manchester. N-o să primească cel de-al doilea prenume, Anthony, decât mai târziu, iar pseudonimul său literar bine cunoscut nu-l va adopta înainte de 1956. La vârsta de un an, din cauza gripei spaniole din 1918, moare mama sa care fusese o actriță și dansatoare minoră cunoscută, potrivit lui însuși Burgess, sub numele de scenă "The Beautiful
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
- (născut Nicolae Georgescu, pseudonimul "Roegen" reprezintă "Ne Geor" inversat, utilizat ca un retronim) - (n. 4 februarie 1906 - d. 30 octombrie 1994) a fost un matematician, statistician, pedagog și economist american de origine română, părintele teoriei bioeconomice, o teorie care prezintă un mod revoluționar de
Nicholas Georgescu-Roegen () [Corola-website/Science/299862_a_301191]
-
pe anul 1938. În vremea războiului, Pearl Buck scrie numeroase articole și broșuri antifasciste și sprijină sau inițiază acțiuni în favoarea înfăptuirii egalității pentru toate rasele și întemeiază o fundație pentru creșterea copiilor orfani. După 1945, abordează în romane (semnate cu pseudonimul John Sedges) personaje și realități americane, dar, după câteva eșecuri, revine la tematica chineză, unul dintre ultimele ei romane, "Three Daughters of Madame Liang", publicat în 1969, afirmându-se cu succes în concurență cu scrierile prozatorilor moderni și devenind un
Pearl S. Buck () [Corola-website/Science/299866_a_301195]
-
bibliographe". Autor de poeme de dragoste inspirate de iubirea să nefericită pentru actrița Élise Devoyod, (1885, îl cunoaște pe editorul Lemerre, adevărat mecena al poeților parizieni. Devine lector la editură acestuia (1869). Este mobilizat în gardă națională (1870). Sub diferite pseudonime, publică versuri, articole, pastișe. Își face debutul editorial cu eseul "Alfred de Vigny" (1868). Sub semnătură , publică la Lemerre volumul de poezii "Poèmes dorés" (Poeme aurite)în anul 1873. Înlătura din culegerea de versuri "Le Parnasse contemporain" publicată de editură
Anatole France () [Corola-website/Science/299900_a_301229]
-
Blythe a avut de asemenea o mare influență în cariera lui Dan ca și autor, ajutându-l cu o mare parte din promovarea pe care o implicau cărțile sale. A fost coautoare la ambele cărți “umoristice”, care erau scrise sub pseudonime, și există speculații privind participarea ei la alte cărți, de asemenea. În rubrica de mulțumiri de la “Conspirația” (Deception Point, 2001), Brown mulțumea “lui Blythe Brown pentru neobosita căutare și putere creativă.” În anul 1993, Brown a scos pe piață CD
Dan Brown () [Corola-website/Science/299305_a_300634]
-
munca la Fortăreața Digitală, și a fost de asemenea co-autor la o carte cu umor alături de soția sa: 187 Bărbați de evitat: Un Ghid pentru Femeia Frustrată Romantic (187 Men to Avoid: A Guide for the Romantically Frustrated Woman), sub pseudonimul Danielle Brown (unul dintre cele 187 criterii din carte se referea la bărbații care scriu cărți de autoajutorare pentru femei). În profilul autorului, scris pe carte, spune că „Danielle Brown locuiește actualmente în New England: preda la școală, scrie cărți
Dan Brown () [Corola-website/Science/299305_a_300634]
-
(pseudonimul literar al lui George Pavelescu; n. 14 martie 1911, Horecea-Mănăstirii, districtul Cernăuți, Ducatul Bucovinei - d. 7 iunie 1992, Timișoara) a fost un scriitor, publicist, muzicolog și traducător român. A fost membru al "Societății Scriitorilor Bucovineni" și al Uniunii Scriitorilor din
George Drumur () [Corola-website/Science/299329_a_300658]
-
sunt câțiva termeni folosiți în limba engleză: În anul 1971, publicația „New York Times” a realizat un material despre fenomenul graffiti care luase naștere pe străzile orașului New York. În acel articol se vorbește despre un anume „artist graffiti” care semna cu pseudonimul TAKI 183. Identitatea lui nu era cunoscută, știindu-se doar că numele său era Demetrius și că numărul 183 ar fi numărul străzii pe care locuia. În anul 1973, sociologul Hugo Martinez, profesor la City College din New York, a intuit
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
Picasso, până la cele realizate de copii. De asemenea a combinat imagini inspirate din arta populară africană, caraibeană și europeană. Basquiat și-a început cariera - ilegală - de pictor de graffiti, pe străzile New York-ului, împreună cu colegul său de liceu, Al Diaz. Pseudonimul folosit de Basquiat pentru semnarea tag-urilor era SAMO. Dar, până în 1979, colaborarea sa cu Diaz a luat sfârșit, Basquiat asociindu-se cu artiști și muzicieni din partea de est a Manhattan-ului. A început de asemenea să picteze tablouri. Trecrea rapidă din
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
(n. 7 aprilie 1889, Vicuña, Chile - d. 10 ianuarie 1957, New York) este pseudonimul lui Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga, poetă din Chile, premiată cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 1945. Creația sa este profund feminină, meditativă, de înaltă emoție lirică și tonalitate postromantică și uneori simbolistă, în care transfigurează
Gabriela Mistral () [Corola-website/Science/299374_a_300703]
-
în anul 1979. Gabriela Mistral se afirmă ca poetă în 1914, când câștigă marele premiu la jocurile florale din Santiago de Chile, iar poeziile sale sunt remarcate de personalitățile literaturii sud-americane ale acelui moment: Rubén Darío, Amado Nervo, Leopoldo Lugones. Pseudonimul ei este inspirat de la numele scriitorului francez Frédéric Mistral. Marcată de sinuciderea iubitului ei, Romelio Ureta, își intitulează primul volum de versuri "Sonetele morții". Călătorește în Statele Unite ale Americii, unde publică primul volum de poezii, ("Dezolare", New York, 1922), care-i
Gabriela Mistral () [Corola-website/Science/299374_a_300703]
-
Doi ani mai tarziu, cunoaște primul succes răsunător cu cântecul ""Swanee"", scris pentru musical-ul "The Capitol Revue" și interpretat de Al Jolson. Primește un contract din partea editorilor muzicali "Harms Publishers", specializați în "Musicals", pentru 35 USD pe săptămână. Adopta pseudonimul "", la fel ca și fratele său Israel, care devine "Îra Gershwin". În 1920, directorul de orchestră Paul Whiteman îi comandă o bucată instrumentala pentru formația să. Rezultatul a fost celebra ""Rhapsody în blue"", o compoziție pentru pian și orchestră, care
George Gershwin () [Corola-website/Science/299404_a_300733]
-
Dacă până atunci era nevoit să predea în special ofițerilor din armata austro-ungară, noua poziție îi permite să se orienteze spre elevi particulari și companii. Un elev faimos al său a fost evreul Ettore Schmitz (cunoscut în lumea literară sub pseudonimul Italo Svevo), un scriitor modern de limbă italiană pe care l-a cunoscut în 1907 și cu care a legat o strânsă prietenie. Svevo l-a inițiat pe Joyce în universul cultural al evreilor, iar soția lui, Livia, o femeie
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
ale independenței individuale pe care Biserica, exagerând, le putea oricând interpreta ca erezie și luciferism. Identificându-se cu Giordano Bruno, celebrul „eretic” condamnat de Biserica Catolică, Joyce ar fi vrut chiar să-i adopte numele, sub o formă anglicizată, ca pseudonim: Gordon Brown. Scriitorul și-a păstrat însă atașamentul pentru unele simboluri creștine; spre exemplu, a comparat sacrificiul lui Iisus cu modul în care Parnell a fost trădat și abandonat de vechii aliați politici, iar figura Fecioarei Maria a rămas, în
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
documentării, claritatea expunerii, prin grija pentru obiectivitatea științifică, alterată însă uneori de limitele mecaniciste ale concepției neogramatice căreia i-a fost atașat. În domeniul literaturii, Densusianu a fost unul dintre promotorii curentului simbolist în România, el însuși publicând poezii sub pseudonimul "Ervin".
Ovid Densușianu () [Corola-website/Science/298751_a_300080]
-
un muzician, solist vocal, instrumentist, compozitor și artist multimedia român, care este activ începând cu anii ’60. Și-a început cariera cântând muzică folk, însă mai târziu a abordat muzica rock, muzica electronică și cea experimentală. Este cunoscut și sub pseudonimele: M.A.N., Florian din Transilvania, FloriMan, Tralalart. De-a lungul activității sale, înființează mai multe formații-concept, interesat fiind de experimentele artistice avangardiste și de mixtura între diverse stiluri muzicale, precum folk, muzică arhaică românească, africană și asiatică, muzică electronică
Mircea Florian (muzician) () [Corola-website/Science/298789_a_300118]
-
Gorj), de pe valea Amaradiei. A avut o soră și un frate: Aurica (n. 1910) și François (zis Franz, n. 1911). În mai 1934 se angajează la Teatrul „Cărăbuș”. Pe 2 iunie debutează în revista "Cărăbuș-Express" (a lui N. Kirițescu) cu pseudonimul "Mary Atanasiu", ales de Constantin Tănase. În același an imprimă "Mansarda" (romanță de Nello Manzatti) la casa de discuri „Lifa Record”, aceasta fiind prima imprimare a artistei. În vara anului 1937 imprimă primele cântece populare la casa de discuri „Columbia
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
divorțeze, apoi moartea tatălui său, în 1905, pentru a regla printr-o căsătorie această situație nelegitimă, foarte umilitoare într-o societate ca a sa. Primele tentative literare datează din această perioadă a vieții sale. Chiar dacă publică patru cărți (1897-1901), sub pseudonimul de John Sinjohn, el va renega două dintre acestea: "From the Four Winds" și "Jocelyn". Debutează în literatură sub numele său adevărat, în 1904, cu romanul The Island Pharisees ("Insula fariseilor"), care are parte de o primire obișnuită. Va primi
John Galsworthy () [Corola-website/Science/298833_a_300162]