48,727 matches
-
Comunist care se ocupa de pregătirea celui de al XX-lea Congres al Partidului, cel puțin 681.692 oameni au fost executați numai pe durata anilor 1937-38, și asta numai conform listelor de execuție semnate personal de Stalin, aflate în arhivele NKVD. Numărul exact de persoane afectate rămâne nesigur și depinde de modul în care se face numărătoarea, de perioada care se ia în considerație și dacă morții din Gulag și din timpul transportului către lagărele de muncă sunt luate și
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
Kerenski s-a stabilit în cele din urmă în orașul New York, dar și-a petrecut cea mai mare parte a timpului la Institutul Hoover și la Universitatea Stanford în California, unde a utilizat, dar și a contribuit la îmbogățirea marii arhive de istorie rusă a Institutului. A scris și a făcut emisiuni radio numeroase despre istoria și politica Rusiei. Printre principalele lui scrieri se numără "Preludiul bolșevismului" (1919), "Catastrofa" (1927), "Crucificarea libertății" (1934) "Punctul de cotitură al istoriei Rusiei" (1966). A
Aleksandr Kerenski () [Corola-website/Science/298247_a_299576]
-
să-și găsească o slujbă în capitală 1830: În ianuarie traduce din franceză articolul "Despre comerțul rușilor la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XII-lea" care este acceptat, dar nu și publicat, de revista "Severnîi arhiv" ("Arhiva Nordului"). 1831: La 1 ianuarie apare primul număr al revistei "Literaturnaia gazeta" ("Gazeta literară"), unde, cu pseudonimul P. Glecik, Gogol publică un capitol din nuvela malorusă "Mistrețul fioros" și, cu pseudonimul G. Ianov, articolul " Câteva idei despre predarea geografiei la
Nikolai Gogol () [Corola-website/Science/298259_a_299588]
-
comunist iar după decembrie 1989 a atacat virulent regimul neocomunist al lui Ion Iliescu (considerând revoluția drept o lovitură de stat pusă la cale în primul rând de KGB, care i-a sprijinit pe beneficiarii ei ulteriori). Documentele aflate în arhiva Securității au arătat că monitorizarea informativă a lui Culianu a continuat și în anii ´70-´80, după emigrarea sa în Occident, în dosarul CNSAS existând rapoarte despre el datate din 1973 sau 1984 - 1985, perioade în care se afla în
Ioan Petru Culianu () [Corola-website/Science/298281_a_299610]
-
oară, epopeea "Țiganiada" de Ion Budai-Deleanu. A scris drama istorică "Plăieșul Logofăt mare", 1846. Între anii 1848 și 1853, revine ca profesor la Academie, unde predă istoria. A fost o vreme cenzor al publicațiilor din Moldova și apoi director al Arhivelor Statului din Iași (1856). Preocupările lui Codrescu, multiple, nu sunt susținute totdeauna de o pregătire corespunzătoare. Cu toate acestea, el a știut să răspundă cu promptitudine diverselor necesități culturale ale epocii. A redactat o Mică gramatică franceză pentru învățătura tinerimii
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
lignitul, din bazinul carbonifer Căpeni-Baraolt). Marii consumatori de cărbune,(Industriile siderurgice, metalurgice și de transporturi) sunt la cheremul „Cartelului Minelor” care fac repartiția cărbunelui deci, practic sunt dependente de producători, lucru menționat în „Jurnalul Minelor si Siderurgiei” - 1908 (din documentele arhivelor statului - Deva, fond Căpitanatul minier Zlatna -1909 ). In anul 1855 a fost fondat concernul Friederich Czell și Fiii. Inițial, activitatea lor principală a fost exportul de lână însă cu timpul au abandonat aceasta axându-se pe fabricarea spirtului. In anul
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
iar în anul 1957 primul televizor (Rubin) de fabricație sovietică care transmitea emisiuni în alb-negru câte două ore pe zi. Întreprinderea minieră „Concordia” era condusă de un director, ulterior de ingineri Șefi, numiți șefi incintă (Platz). Primul director cunoscut din arhive, a fost Ing. Johann Kekel (1878 -1957). În subteran - în afară de minieri - au lucrat în timpul războiului prizonieri sovietici până la 23 august 1944 după care au fost aduși și soldați în termen. În momentul intrării în exploatare a straturilor de cărbune au
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
aducea un capital de de câte subscrise în Belgia. Această concesiune va fi pusă sub sechestru pe 1 ianuarie 1945 și ulterior naționalizată prin legea din 21 martie 1948, ceea ce a dus la plata unei despăgubiripentru ruperea concesiunii, precum și distrugerea arhivelor, ștergând astfel orice urmă a exploatării metroului din Paris de sectorul privat. Caietul de sarcini al metroului prevedea că acesta va fi subteran, cu tracțiune electrică, ecartament normal și un gabarit de ce interzicea practic circulația trenurilor normale. Scopul era ca
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
putere. În aceste scopuri a fost dezvoltat un sistem formidabil de supraveghere și represiune. Din instrumentariul Securității au făcut parte, în special în perioada stalinistă, arestările în miezul nopții, bătaia, tortura și violul fetelor și femeilor deținute. După 1989, soarta arhivelor Securității a stârnit puternice controverse, în prezent cea mai mare parte a dosarelor și documentelor putând fi consultate și studiate în cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Securitatea a fost, oficial, înființată prin decretul nr. 221 din 30 august 1948
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
în miezul nopții, bătaia, tortura și violul fetelor și femeilor deținute. După 1989, soarta arhivelor Securității a stârnit puternice controverse, în prezent cea mai mare parte a dosarelor și documentelor putând fi consultate și studiate în cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Securitatea a fost, oficial, înființată prin decretul nr. 221 din 30 august 1948 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR. Inițial a purtat numele de Direcția Generală a Securității Poporului (DGSP). Securitatea a început să acționeze după lovitura de
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
nu au ars în totalitate. Locul a fost descoperit din întâmplare de văcarul satului, și multe documente au ajuns în posesia diferiților oameni, inclusiv a ziariștilor. Marea parte au fost apoi recuperate rapid de SRI. Ulterior, o mare parte a arhivelor Securității - cu descrierea operațiunilor și listele angajaților și informatorilor - au fost predate CNSAS. Securitatea la Revoluție Securitatea în era post-comunistă
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
Petrogradului, din cauza refugierii lui în Finlanda după eșecul din iulie, acesta chiar credea sincer în amenințarea unei contra-revoluții organizată de Kerenski, mai ales că presa vehicula zvonuri despre intenția guvernului de a evacua capitala la începutul lui octombrie. De altfel, arhivele confirmă faptul ca fostul șef al guvernului provizoriu (Lvov) intenționase chiar și mai înainte să mute capitala la Moscova pentru a scăpa de prezența în capitală a soldaților care participaseră la revoluție. Kerensky însuși, ca și alți membri ai guvernului
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
Un nou val de represiune, de acestă data împotriva "ex-culacilor", a fost începută în 1937 după Ordinul NKVD numărul 00447. Acesta socotea că foștii culaci mai aveau doar două opțiuni: condamnarea la moarte sau lagărele de muncă. În conformitate cu datele din arhivele sovietice care au fost publicate în 1990, 1.803.392 de persoane au fost trimise în colonii de muncă și în lagăre între 1930 și 1931. Se știe că 1.317.022 au mai ajuns la destinație. Restul de 486
Culac () [Corola-website/Science/298396_a_299725]
-
lor care au murit în coloniile de muncă din 1932 până în 1940 este, după cum se recunoaște, de 389.521 de oameni. Este dificilă aprecierea corectă a numărului de oameni care au murit din cauza "lichidării clasei sociale a culacilor". Datele din arhivele sovietice nu spun cu exactitate câți oameni au reușit să evadeze sau să supraviețuiască și ce număr de morți ar fi fost dacă deportările nu ar fi avut loc. Aceste date nu includ oamenii care au fost executați sau au
Culac () [Corola-website/Science/298396_a_299725]
-
Curechiu, autoritățile încearcă să îi împrăștie și să-l prindă pe Crișan. Astfel, după ce la 1 noiembrie 1784, răscoala izbucnește cu putere la Curechiu, Câmpeniul primește cu bucurie cântecele de răsculați ale lui Horea. Aici vor fi distruse de către răsculați arhivele nobililor, fiind eliberați moții închiși. La Tibru, la 12 noiembrie se încheie un armistițiu pe 8 zile între Cloșca și colonelul imperial Schultz. Țăranii cereau să nu mai fie iobagi și să fie înscriși în armată, să fie eliberați cei
Câmpeni () [Corola-website/Science/297093_a_298422]
-
deviz copia subtitrată în limba engleză. Versiunea finală mai amplă realizată pentru marele ecran a fost finalizată în noiembrie 1999, dar lansarea ei a avut loc abia la 13 aprilie 2001. La realizarea acestui film au fost folosite imagini din Arhiva Televiziunii Române. Pe genericul de final sunt aduse mulțumiri Ministerului Transportului și Stației CFR București-Sud. Filmul "Război în bucătărie" a fost vizionat de 1.401 spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele
Război în bucătărie () [Corola-website/Science/297130_a_298459]
-
paradoxal, că numele de "sași" a fost preluat de ei înșiși începând cu secolul al XIV-lea. Primele mențiuni documentare din secolul al XII-lea și începutul secolului al XII-lea fac referire la „"Flandrenses"”, „"Saxones"” și „"Theutonici"”. Documentele din arhivele papale din aceeași perioadă preferă denumirea de „"Theutonici"”, iar documentele arpadiene îi numește „"Saxones"”. Mult mai rar, documentele papale fac referire la „"Flandrenses"” sau „"Saxones"”. Wilfried Loth consideră ca și majoritatea cercetătorilor că numele folosite se referă la aceeași populație
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
formatele Microsoft Office, în care poate și exporta documentele. Între timp, OpenDocument a devenit aprobat pentru lansare ca un standard ISO/IEC la nivel internațional sub numele de ISO/IEC 26300:2006. Concret, fișierele produse de OpenOffice.org sunt niște arhive comprimate de tip ZIP, în interiorul acestora aflându-se, printre altele, mai multe fișiere XML: De când Microsoft s-a reorientat pe folosirea formatului Office OpenXML în Office 2007, Novell a realizat un convertor de Office OpenXML pentru OpenOffice.org sub licențele
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
A înființat revistele "România Mare", în care a continuat politica revistei scriitorului Eugen Barbu, "Săptămîna (culturală a capitalei)", considerată de mulți critici literari o oficină a Securității, prin care, în anii '70-'80, erau puse în circulație informații provenite din arhivele acestei instituții și erau utilizate pentru șantaj politic și pentru contracararea postului Radio Europa Liberă în cadrul proiectului zis "Melița și eterul". Actualmente, micul său trust de presă publică revista "Politica" și ziarul "Tricolorul". Vadim Tudor a fost dat în judecată
Corneliu Vadim Tudor () [Corola-website/Science/297233_a_298562]
-
cel mai probabil, urmau exemplul pederaștilor continentali. Totuși, Li Yinhe, în cartea sa "Istoria homosexualității chineze", arată că primele mențiuni despre homosexualitatea masculină datează din dinastia Shang (secolele XVI-XI î. Hr.). Termenul "Luan Feng" era folosit pentru a descrie homosexualitatea în "Arhivele dinastiei Shang". Se pare că activitatea sexuală a chinezilor și a japonezilor antici nu era privită ca o parte a moralității, ci era percepută, simplu, în termeni ai plăcerii. De altfel, homosexualitatea era practicată la scară largă, de la templele religioase
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
Arabiei (în ).. Documentele acordului secret Sykes-Picot, care venea să reglementeze dezideratele colonialiste franceze și britanice în Orientul Mijlociu, au încăput pe mâinile otomanilor (s-a lansat zvonul că după Revoluția Sovietică din 1917 documentele acordului au fost găsite de sovietici în arhivele ministerului de externe al Rusiei și transmise otomanilor în schimbul unor avantaje) au fost transmise șeicilor arabi, fapt care a destrămat marea insurecție arabă anti-otomană organizată de britanici. În timpul celui de-al II-lea război mondial, Regatul Unit a organizat, instruit
Iordania () [Corola-website/Science/298109_a_299438]
-
variază în funcție de faptul unde a fost scrisă în Paraguay, Argentina, Uruguay, Brazilia, Bolivia, Europa de Vest sau America. Atât Partidul Colorado cât și Partidul Liberal mențin versiuni distincte oficiale. În timpul jefuirii Asuncionului în 1869, Armata Imperială braziliană a răscolit și a mutat Arhivele Naționale Paraguayene la Rio de Janeiro, făcând dificil de studiat această perioadă a istoriei Paraguayului. Între 1904 și 1954, Paraguay a avut treizeci și unu de președinți, dintre care majoritatea au fost eliminați de la putere prin lovituri de stat. Stânga
Paraguay () [Corola-website/Science/298136_a_299465]
-
domnie, totuși a reușit să impună această idee și imaginea de diplomat în istoriografie. Un pas important l-a constituit editarea de către Constantin Giurescu și Nicolae Dobrescu a cărții "Documente și regeste privitoare la Constantin Brâncoveanu", cuprinzând preponderent documente din arhivele de la Viena, precedate de un studiu amplu scris de Giurescu. N. Iorga i-a consacrat domnului mai multe analize și studii de-a lungul carierei sale, printre ele o serie de publicații cu ocazia împlinirii a două secole de la martiriul
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Vlad Druck, după scenariul lui Dumitru Olărescu, având ca subiect viața și opera sopranei . În România și Italia a jucat în coproducția "Cătușe roșii" (sau "Odesa în flăcări"), 1942), cenzurată ulterior de autoritățile comuniste și redescoperită de curând într-o arhivă din Italia. Articole biografice
Maria Cebotari () [Corola-website/Science/297426_a_298755]
-
după 1990. Se menționează existența unui presupus testament, prin care Take Ionescu menționa că: „Las întreaga mea avere, mobilă și imobilă, fără nici o rezervă, oriunde s-ar afla în țară sau străinătate, Academiei Române“. Acest presupus testament ar fi dispărut din arhiva Academiei Române, cu complicitatea conducerii instituției, în vederea facilitării unor retrocedări presupus frauduloase a imobilelor care i-au aparținut lui Take Ionescu. Este vorba de cele două foste locuințe ale familiei din București, unde a funcționat ulterior Institutul de Etnografie și Folclor
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]