48,811 matches
-
Masaoka Shiki, un prieten care l-a încurajat să devină scriitor, cariera pe care urma s-o îmbrățișeze. Shiki l-a inițiat pe Natsume în arta compunerii poemelor haiku. Din acest moment, Natsume a început să-și semneze poemele cu pseudonimul "Soseki", care în limba chineză înseamnă "încăpățânat". În 1890, Natsume s-a mutat la departamentul de literatură engleză și rapid a început să stăpânească bine limba engleză. Natsume a absolvit în 1893 și s-a înscris la masterat la Școala
Sōseki Natsume () [Corola-website/Science/298873_a_300202]
-
(pseudonimul literar al lui "covici"; n. 22 mai 1942, Bahrinești, județul Rădăuți, România, aflat astăzi în Ucraina - d. 21 octombrie 2016, București) a fost un prozator, teoretician și eseist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1975. S-a născut
Vasile Andru () [Corola-website/Science/298879_a_300208]
-
1969, povestirea istorică "Iancu Jianu" apare, în foileton, în ziarul "Oltul" din Slatina. 1972, îi apare în Editura Ion Creangă volumul "Edison", reluat un an mai târziu cu titlul "Mari invenții. Povestiri adevărate", ed. a II-a, 1977, semnată cu pseudonimul Barbu Apelevianu. În 1974 Editura Albatros îi publică romanul "Arde Prahova". La editura Ion Creangă vede lumina tiparului, in 1977, volumul "Povestiri despre cutezători". Între anii 1978 și 1979 continuă activitatea de prozator prin publicarea volumului "Povestea neamului românesc. De la
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298886_a_300215]
-
Ion Desideriu Sîrbu (n. 28 iunie 1919, Petrila, județul interbelic Hunedoara - d. 17 septembrie 1989 Craiova) a fost un autor, eseist, dramaturg, filozof, publicist și romancier român, autor în special de literatură de sertar. A semnat utilizând pseudonimul I.D. Sîrbu. Născut în familia unui miner, I.D. Sîrbu a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj și, după cum declara el însuși, a fost primul student la Filozofie care provenea dintr-o colonie de mineri, cu
Ion D. Sîrbu () [Corola-website/Science/298910_a_300239]
-
(三島由紀夫 Mishima Yukio potrivit topicii japoneze), este numele public, pseudonimul lui Kimitake Hiraoka (平岡公威 Hiraoka Kimitake), (n. 14 ianuarie, 1925 - 25 noiembrie, 1970), scriitor japonez și activist politic de extremă dreapta, cunoscut pentru scrierile sale (36 de volume incluzând romane, povestiri, eseuri, piese de teatru, dintre care cele mai bune
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
stilului scriitorului, va fi publicată în 1944 sub forma unei cărți, cu un tiraj limitat (doar 4,000 de copii) din cauza crizei de hârtie din timpul războiului. Ca să-l protejeze de o posibilă aversiune din partea colegilor săi, profesorii au născocit pseudonimul "Yukio Mishima". Povestirea , scrisă de Mishima și publicată în 1946 cu ajutorul lui Yasunari Kawabata, descrie disprețul cu care s-a confruntat când le-a mărturisit membrilor echipei de rugby că făcea parte dintr-o societate literară. Acest traumatism a furnizat
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
(n. 23 august 1924, București - d. 18 octombrie 2011, București) a fost un dramaturg român. este pseudonimul lui "Petre Constantinescu". Clasele primare și liceul le-a făcut la Arad unde părinții săi erau profesori secundari. A urmat apoi Facultatea de Drept din București, fiind în același timp angajat la ziarul “Curentul”, iar mai apoi meditator. În 1948
Paul Everac () [Corola-website/Science/298913_a_300242]
-
(pseudonimul lui Paul Peisah Antschel) (n. 23 noiembrie 1920, Cernăuți - d. 20 aprilie 1970, Paris) a fost un poet, traducător și eseist de limba germană, evreu originar din România. Viața lui Celan a avut o traiectorie sinuoasă: născut la Cernăuți (Bucovina
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
Palestina dar, în 1945 s-a decis să se stabilească la București, unde a locuit până în 1947. Ca membru activ al comunității literare evreiești din România, el a tradus literatură rusă în limba română și a publicat cărți sub diferite pseudonime. Între anii 1945 și 1947 scena literară română era dominată de suprarealism. După ce mișcarea își pierduse orice suflu în Franța, țara de origine, André Breton, întemeietorul acestui curent, afirma: „Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la București”. Absorbit de acest
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
română era dominată de suprarealism. După ce mișcarea își pierduse orice suflu în Franța, țara de origine, André Breton, întemeietorul acestui curent, afirma: „Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la București”. Absorbit de acest curent, Celan se juca și confecționa diferite pseudonime pentru el și prietenii săi (așa cum a a procedat și Fernando Pessoa, un alt poet modernist celebru, portughez) și tot acum și-a creat propriul său pseudonim, „Celan”, obținut din anagramarea numelui său de familie, Antschel, care se citește [ pron
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
mutat la București”. Absorbit de acest curent, Celan se juca și confecționa diferite pseudonime pentru el și prietenii săi (așa cum a a procedat și Fernando Pessoa, un alt poet modernist celebru, portughez) și tot acum și-a creat propriul său pseudonim, „Celan”, obținut din anagramarea numelui său de familie, Antschel, care se citește [ pron. "an-čăl" ]. În 1947, anul în care s-a instaurat regimul comunist în România, Paul Celan s-a refugiat la Viena. Aici s-a imprietenit cu Ingeborg Bachmann
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
s-ar putea crede, ci de integrarea într-o organizație esoterică universală (sufism), încă vie și efectivă. De aici încolo, principala preocupare a lui Vasile Lovinescu va fi realizarea spirituală. A mai publicat, între 1936-1937, în revista "Études traditionnelles", sub pseudonimul "Geticus", un studiu în limba franceză, de istorie și geografie mitică, intitulat " La Dacie hyperboréenne". În 1939 a făcut o călătorie în Franța, pentru a relua legătura cu F. Schuon, maestrul său spiritual. Aici l-a reîntâlnit și pe M.
Vasile Lovinescu () [Corola-website/Science/298905_a_300234]
-
(pseudonimul literar al lui Vintilă Caftangioglu, n. 18 decembrie 1915 (), Segarcea d. 4 aprilie 1992, Collado Villalba, Madrid, Spania) a fost un diplomat, eseist, filozof, jurnalist, pedagog, poet și romancier român, care a scris în special în limbile română și franceză
Vintilă Horia () [Corola-website/Science/298919_a_300248]
-
insultat gratuit pe iezuitul Christopher Scheiner, făcând mai multe remarci agresive față de profesorii de la Collegio Romano în diverse părți ale lucrării. Iezuiții s-au simțit jigniți, iar Grassi a răspuns cu o lucrare polemică proprie, "Echilibrul astronomic și filosofic", sub pseudonimul Lothario Sarsio Sigensano, presupus a fi unul din elevii săi. "Il Saggiatore" a fost răspunsul devastator al lui Galileo la "Echilibrul astronomic". Lucrarea este considerată o capodoperă a literaturii polemice, în care argumentele lui „Sarsi” sunt supuse unei ironii ascuțite
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
astăzi în județul Suceava), primind la naștere numele de Simon Moise Grinberg sau Simon Schmidt, după alte surse. Debutul său literar are loc în anul 1924 la Iași în revista "Lumea literară". A colaborat la diverse publicații. A folosit următoarele pseudonime: Adam. S. Benador, Ben-Hador (în ebraică: fiul generației); Zanwl Bașon. A scris romane și nuvele, cu subiecte din lumea evreiască ("Apassionata", "Ghetto veac XX"), a marii finanțe evreiești și române din perioada interbelică ("Gablonz, magazin universal"). Romanul "Subiect banal" este
Ury Benador () [Corola-website/Science/297732_a_299061]
-
() este pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanachi, care a fost un poet român simbolist, aflat mereu în vecinătatea mișcării literare de avangardă. După absolvirea liceului "Sfântul Sava" din București, frecventează cursurile Facultății de Drept, mai întâi la București, apoi la Iași
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
B. Fundoianu, "alias" (pseudonimele literare ale lui Benjamin Wexler [ortografiat și Wechsler]), (n. 14 noiembrie 1898, Iași - d. 2 octombrie 1944, lagărul nazist de exterminare Auschwitz, Polonia) a fost un critic, eseist, poet și teoretician literar franco-român de etnie evreiască. A fost fiul comerciantului
Benjamin Fondane () [Corola-website/Science/297749_a_299078]
-
conservării energiei, inițial neglijată, precum și contribuțiile lui Niels Bohr (1885-1962) în domeniul fizicii atomice dovedesc gama largă de realizări științifice ale danezilor. Poveștile lui Hans Christian Andersen (1805-1875), eseurile filosofice ale lui Søren Kierkegaard (1813-1855), povestirile lui Karen Blixen (sub pseudonimul Isak Dinesen), (1885-1962), piesele de teatru ale lui Ludvig Holberg (1684-1754), autorii moderni cum ar fi Herman Bang și laureatul Premiului Nobel Henrik Pontoppidan, precum și poezia densă și aforistică a lui Piet Hein (1905-1996), au adus țări recunoaștere internațională. După
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
Anton Holban, scriitorul Vasile Lovinescu și dramaturgul Horia Lovinescu. La vârsta de opt ani (1931) i se publică un basm în revista "Dimineața copiilor", iar la vârsta 15 ani îi apar nuvele și schițe în revistele "Vremea" și "Kalende" sub pseudonimul „Ioana Tăutu”. După moartea lui Eugen Lovinescu, în 1943, publică sub propriul nume romanul "În contratimp" în „Revista Fundațiilor Regale”, iar după război scrie critică teatrală în ziarul „Democrația” al lui Anton Dumitriu. În 1946 își ia licența în Litere
Monica Lovinescu () [Corola-website/Science/297917_a_299246]
-
România, publicând în revistele: "East Europe", "Kontinent", "Preuves", "L'Alternative", "Les Cahiers de l'Est", "Témoignages", "La France Catholique". Este autoarea capitolului despre teatrul românesc din "Histoire du Spectacle" (Encyclopédie de la Pléiade, Gallimard, 1965). Traduce în franceză texte românești sub pseudonimele „Monique Saint-Côme” și „Claude Pascal”, cel mai cunoscut fiind romanul La Vingt-cinquième heure („A douăzeci și cincea oră”) de Constantin Virgil Gheorghiu. Colaborează la reviste românești din exil: "Luceafărul", "Caiete de dor", "Ființa românească", "Ethos", "Dialog", "Agora". După 1990 publică și în
Monica Lovinescu () [Corola-website/Science/297917_a_299246]
-
(pseudonimul lui Virgil Untaru, n. 16 august 1920, Lădești, județul interbelic Vâlcea - d. 28 septembrie 2006, Paris) a fost un critic literar, publicist și poet român, care a trăit în Franța începând cu 1947. A fost căsătorit cu Monica Lovinescu. O dată cu
Virgil Ierunca () [Corola-website/Science/297927_a_299256]
-
limba română la Budapesta articolul "", în care ia va lua apărarea lui Aron Pumnul împotriva unei broșuri a lui D. Petrino din Cernăuți. Publicistul va trece la situația politică a românilor și a altor naționalități conlocuitoare din Austro-Ungaria publicând, sub pseudonimul "Varro", în "Federațiunea" din Pesta, trei articole, strâns legate între ele, pentru care a fost citat de procurorul public din Pesta: "" (5/17 aprilie), "" (10/22 aprilie) și "" (22 aprilie/4 mai și 29 aprilie/11 mai) În luna martie
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
fost fiul unui medic irlandez. Tatăl sau, Sir William Wilde, doctor specialist în boli de ochi și urechi, anticar și scriitor, mai avea trei copii dintr-o primă relație. Mama sa, Jane Francesca Elgee, era poetă (scria poeme revoluționare sub pseudonimul Speranza) și jurnalistă. În timpul școlii, Oscar a excelat în studiul clasicilor, la limba greacă și la desen, câștigând numeroase premii și burse de studiu. După studii strălucite la "Trinity College" din Dublin, audiază prelegerile de estetică ale lui John Ruskin
Oscar Wilde () [Corola-website/Science/297971_a_299300]
-
prin vocea și interpretările sale deosebite, angoasa și frământările unei întregi generații de francezi și vest-europeni, martori interbelici ai ascensiunii nazismului, respectiv participanți ulteriori ai reconstrucției postbelice a democrațiilor europene. Numele său adevărat era Édith Giovanna Gassion. Și-a luat pseudonimul "Piaf" (în argoul parizian = vrabie) cu ocazia debutului, în anul 1935. De origine socială modestă, fiica a cântăreței ambulanțe Line Marșa, de origine italo-algeriană și a acrobatului de circ Louis Gassion, a avut o copilărie grea, fiind crescută de bunica
Édith Piaf () [Corola-website/Science/297974_a_299303]
-
rus și un teoretician marxist. A fost unul dintre fondatorii mișcării social-democrate din Rusia. Plehanov a avut contribuții în domeniul filozofiei și al rolului artei și religiei în societate din punctul de vedere marxist. În activitatea sa politică a adoptat pseudonimul Volghin, de la râul Volga. Unii istorici apreciază că acest nume a influențat pe tânărul revoluționar Vladimir Ilici Ulianov care a adoptat numele Lenin, de la râul Lena, din opoziție față de politica lui Plehanov. Plehanov a fost inițial un narodnic, un lider
Gheorghi Valentinovici Plehanov () [Corola-website/Science/298441_a_299770]