49,647 matches
-
indicele demeritelor etc. Prin "nivel de calitate " se înțelege o măsură relativă a calității, obținută prin compararea valorilor observate cu valorile impuse. Evaluarea nivelului de calitate obținut în urma procesului de fabricație al produsului implică cunoașterea caracteristicilor sale de calitate, prin măsurare, numărare etc. Nivelul de calitate se poate exprima sub forma: ٭unui calificativ (calitate excepțională, nivel corespunzător, nivel scăzut); ٭unui indicator de calitate, indice sau coeficient. În industrie, pentru măsurarea calității produselor se procedează la măsurarea unor "caracteristici de calitate" ale
Calitate () [Corola-website/Science/298716_a_300045]
-
de fabricație al produsului implică cunoașterea caracteristicilor sale de calitate, prin măsurare, numărare etc. Nivelul de calitate se poate exprima sub forma: ٭unui calificativ (calitate excepțională, nivel corespunzător, nivel scăzut); ٭unui indicator de calitate, indice sau coeficient. În industrie, pentru măsurarea calității produselor se procedează la măsurarea unor "caracteristici de calitate" ale produselor, precum și la determinarea unor indicatori, indici sau coeficienți ai calității. "Indicatorii calității" produselor sunt expresii cantitative ale caracteristicilor acestora și arată măsura în care un anumit produs , în timpul
Calitate () [Corola-website/Science/298716_a_300045]
-
caracteristicilor sale de calitate, prin măsurare, numărare etc. Nivelul de calitate se poate exprima sub forma: ٭unui calificativ (calitate excepțională, nivel corespunzător, nivel scăzut); ٭unui indicator de calitate, indice sau coeficient. În industrie, pentru măsurarea calității produselor se procedează la măsurarea unor "caracteristici de calitate" ale produselor, precum și la determinarea unor indicatori, indici sau coeficienți ai calității. "Indicatorii calității" produselor sunt expresii cantitative ale caracteristicilor acestora și arată măsura în care un anumit produs , în timpul utilizării, îndeplinește condițiile specifice destinației sale
Calitate () [Corola-website/Science/298716_a_300045]
-
indicatori ai calității produselor este format din două grupe : indicatori pentru aprecierea performanțelor calitative și indicatori pentru aprecierea lipsei de calitate. "Caracteristica de calitate" a unui produs, proces sau sistem reprezintă trăsătura distinctivă intrinsecă a acestuia referitoare la o cerință. Măsurarea unei caracteristici de calitate constă în obținerea valorii numerice prin care se exprimă valoarea absolută a acelei caracteristici în anumite unități de măsură. Caracteristicile de calitate ale produselor se pot grupa astfel: "Caracteristicile tehnice" reprezintă atribute indispensabile ale calității produselor
Calitate () [Corola-website/Science/298716_a_300045]
-
pe proces)" se referă în esență la proiectarea, ingineria produsului și procesele de fabricație implicate în fabricarea acestuia. In această opinie, calitatea se măsoară prin "gradul de conformitate" cu specificațiile și cerințele predeterminate și abaterile identificate față de aceste cerințe. Prin măsurare este identificată "calitatea de conformitate" care se realizează în procesul de producție și care este determinată de starea proceselor tehnologice, de calitatea utilajelor, dispozitivelor, sculelor, activitățile de urmărire și control. Definiția calității ca fiind "conformitatea cu cerințele" aparține lui Ph
Calitate () [Corola-website/Science/298716_a_300045]
-
Planificarea menținerii sub control a proceselor presupune : stabilirea unor proceduri documentate care definesc metodele de producție, de montaj și de service, evaluarea eficacității potențiale a proceselor, stabilirea localizării posturilor de verificare a calității pe fluxul tehnologic și stabilirea metodelor de măsurare, monitorizarea și controlul parametrilor procesului tehnologic. Capabilitatea procesului" reprezintă aptitudinea acestuia de a satisface obiectivele calității în condiții operaționale (cf.J.M.Juran, op.cit.). Analiza capabilității unui proces se efectuează pe baza măsurării caracteristicii de calitate a produsului rezultat în urma procesului. Analiza
Calitate () [Corola-website/Science/298716_a_300045]
-
a calității pe fluxul tehnologic și stabilirea metodelor de măsurare, monitorizarea și controlul parametrilor procesului tehnologic. Capabilitatea procesului" reprezintă aptitudinea acestuia de a satisface obiectivele calității în condiții operaționale (cf.J.M.Juran, op.cit.). Analiza capabilității unui proces se efectuează pe baza măsurării caracteristicii de calitate a produsului rezultat în urma procesului. Analiza capabilității procesului necesită parcurgerea următoarelor etape: "Determinarea stabilității procesului". Procesul de fabricație este "stabil" sau "în stare de control" dacă se află numai sub influența cauzelor întâmplătoare, cauzele sistematice fiind eliminate
Calitate () [Corola-website/Science/298716_a_300045]
-
de control folosite la evaluarea calității în sectoare de producție pot fi aplicate și pentru servicii. În sectorul serviciilor medicale, pentru evaluarea calității se pot utiliza observații directe ale performanțelor personalului medical, combinate cu evaluarea indirectă prin interviuri cu pacienții Măsurarea gradului de satisfacție a clienților se realizează prin metode relativ precise, ca de exemplu metoda indicilor, metoda demeritelor (penalizării defectelor) sau anchete asupra satisfacției. Determinarea percepției clienților poate include obținerea de informații din surse cum sunt date de la clienți asupra
Calitate () [Corola-website/Science/298716_a_300045]
-
acest sens îl constituie descoperirea faptului că viteza luminii este constantă (și nu depinde de direcția de propagare și de viteza relativă a sursei) într-un experiment desfășurat de către Michelson și Morley în 1887. Obiectivul acestui experiment era de fapt măsurarea vitezei luminii față de Eter, însă rezultatele experimentului, fiind în contradicție cu teoriile fizicii din acea vreme, au dus la abandonarea concepției Eterului și la formularea teoriei relativității speciale de către Albert Einstein în 1905. Această viziune a evoluției științei în etape
Falsificabilitate () [Corola-website/Science/299583_a_300912]
-
punerea la punct a unor metode de investigație mai puțin invazive în clinica medicală. Totodată, paraclinic, au fost concepute instrumente care realizează masurători ale însușirilor fizico-chimice în preparatele biologice. "O gamă largă de instrumente de investigare medicală se axează pe măsurarea intensității efectului pe care îl induce o anumită caracteristică fizică sau chimică (inabordabilă direct) asupra unui parametru (accesibil aparatelor de măsură). Se obțin astfel date importante cu privire la natura preparatului biologic studiat. Nu totdeauna se obțin imagini. Uneori se obțin liste
Imagistică medicală () [Corola-website/Science/299712_a_301041]
-
o definiție a timpului care să nu ducă la controvese. Multe domenii folosesc o definiție operativă în care unitățile timpului sunt definite. Academicienii au o opinie diferită în ceea ce privește posibilitatea timpului de a fi măsurat sau incadrat într-un sistem de măsurare. Dicționarul Oxford definește timpul ca fiind „procesul indefinit și continuu al existenței evenimentelor în trecut, prezent și viitor, privit ca o unitate”. O altă definiție de dicționar standard este „Un continuum nonspațial linear în care evenimentele apar într-o ordine
Timp () [Corola-website/Science/299057_a_300386]
-
definește timpul ca fiind „procesul indefinit și continuu al existenței evenimentelor în trecut, prezent și viitor, privit ca o unitate”. O altă definiție de dicționar standard este „Un continuum nonspațial linear în care evenimentele apar într-o ordine aparent ireversibilă”. Măsurarea timpului a ocupat de asemenea savanți și tehnicieni, și a fost o primă motivație in astronomie. Timpul este de asemenea o problemă de o mare importanță socială, având valoare economică („timpul înseamna bani”), precum și o valoare personală datorită timpului limitat
Timp () [Corola-website/Science/299057_a_300386]
-
cu Loschmidt este sursa simbolului "L" folosit uneori pentru constanta lui Avogadro, și în literatura de specialitate de limba germană ambele constante pot purta același nume, distingându-se numai prin unitatea de măsură. Determinări precise ale numărului lui Avogadro impun măsurarea unei singure cantități la scară atomică și la scară macroscopică folosind aceeași unitate de măsură. Acest lucru a devenit posibil pentru prima dată când fizicianul american Robert Millikan a măsurat sarcina unui electron în 1910. Sarcina electrică pe molul de
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
încă utilizat pe scară largă, mai ales în manualele introductive. Schimbarea de nume în "constanta lui Avogadro" ("N") a venit odată cu introducerea molului, ca în Sistemul Internațional de Unități (SI) în 1971, care recunoștea cantitatea de substanță ca dimensiune de măsurare independentă. După această recunoaștere, constanta lui Avogadro nu mai este un număr pur, ci are și o unitate de măsură, anume inversul molului (mol). Constanta lui Avogadro este un factor de scalare între observațiile macroscopice și microscopice () ale naturii. Ca
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
de aproximativ două ori și jumătate mai mare decât prin metoda masei electronului. Coordonarea Internațională Avogadro, de multe ori pur și simplu numită „proiectul Avogadro”, este o colaborare inițiată la începutul anilor 1990 între diferite institute naționale de metrologie pentru măsurarea constantei lui Avogadro prin metoda densității cristalelor cu raze X în scopul de a obține o incertitudine relativă de maxim 2×10. Proiectul face parte din eforturile de a redefini kilogramul în termeni de constantă fizică universală, pentru a înlocui
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
2×10. Proiectul face parte din eforturile de a redefini kilogramul în termeni de constantă fizică universală, pentru a înlocui Etalonul Internațional al Kilogramului, și completează măsurătorile constantei Planck cu . În definițiile actuale ale Sistemului Internațional de Unități (SI), o măsurare a constantei lui Avogadro este o măsurare indirectă a constantei Planck: Măsurătorile utilizează sfere de siliciu extrem de netede, cu o masă de un kilogram. Sferele sunt folosite pentru a simplifica măsurarea dimensiunilor (și, prin urmare, a densității) și pentru a
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
de a redefini kilogramul în termeni de constantă fizică universală, pentru a înlocui Etalonul Internațional al Kilogramului, și completează măsurătorile constantei Planck cu . În definițiile actuale ale Sistemului Internațional de Unități (SI), o măsurare a constantei lui Avogadro este o măsurare indirectă a constantei Planck: Măsurătorile utilizează sfere de siliciu extrem de netede, cu o masă de un kilogram. Sferele sunt folosite pentru a simplifica măsurarea dimensiunilor (și, prin urmare, a densității) și pentru a minimiza efectul stratului de oxid, care se
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
definițiile actuale ale Sistemului Internațional de Unități (SI), o măsurare a constantei lui Avogadro este o măsurare indirectă a constantei Planck: Măsurătorile utilizează sfere de siliciu extrem de netede, cu o masă de un kilogram. Sferele sunt folosite pentru a simplifica măsurarea dimensiunilor (și, prin urmare, a densității) și pentru a minimiza efectul stratului de oxid, care se formează în mod inevitabil pe suprafață. Primele măsurători utilizau sfere de siliciu cu compoziție izotopică naturală, și aveau o incertitudine relativă de 3,1
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
incertitudine relativă de 3,1×10. Aceste rezultate intrau și ele în contradicție cu valorile constantei Planck calculate din măsurătorile cu balanța wattului, deși acum se crede că se cunoaște sursa discrepanței. Principala incertitudine rămasă din primele măsurători rezidă în măsurarea compoziției izotopice a siliciului pentru calculul masei atomice deci, în 2007, a fost crescut un singur cristal de 4,8 kg de siliciu îmbogățit izotopic (99.94% Si), și din el s-au tăiat două sfere de un kilogram. Măsurătorile
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
sunt repetabile în limita a 0,3 nm, și incertitudinea în raport cu masa este de 3 µg. Rezultatele complete ale acestor determinări erau așteptate la sfârșitul anului 2010. Lucrarea, publicată în ianuarie 2011, rezuma rezultatul Coordonării Internaționale Avogadro și prezenta o măsurare a constantei lui Avogadro ca fiind mol.
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
etc. În lucrarea sa "Tehnica monografiei sociologice" (1934) Henri Stahl, prezintă etapele, regulile și rezultatele cercetării monografice: - luarea contactului cu informatorii (localnicii care dețin cele mai multe informații) - regula neamestecului în faptele sociale și a observării directe - înregistrarea observației: descrierea, numărarea și măsurarea, înregistrarea mecanică, schița și desenul, colecționarea de obiecte - studiul complexelor de fapte - exemplificări Cercetări ale "Școlii Gusti": Goicea-Mare (1925), Rusețu (1926), Nerej (1927), Fundu Moldovei (1928), Drăguș (1929, 1932, 1933), Runc (1930), Cornova (1931), Șanț (1935-1936) Planul monografiei satului Nerej
Metoda monografică () [Corola-website/Science/299166_a_300495]
-
insulină este normală mai ales în stadiile incipiente. Diabetul zaharat de tipul 1 necesită tratamentul cu insulină prin injecție. Suplimentar, este necesară o dietă destul de strictă, cu cântărirea alimentelor la fiecare masă și calculul numărului de carbohidrați, plus autocontrol glicemic (măsurarea glicemiei din deget cel puțin înaintea fiecărei mese). Deși progresele din ultimii ani sunt remarcabile (pen-uri de insulină tot mai avansate, pompe de insulină, inclusiv wireless, senzori de monitorizare continuă a glicemiei), pancreasul artificial sau un alt remediu al acestei
Diabet zaharat () [Corola-website/Science/299162_a_300491]
-
metode astronomice. Acest lucru face ca "geodezia" și "astronomia" să fie unele dintre cele mai vechi științe și cele mai vechi geoștiințe. Geodezia a fost definită în anul 1880 de către geodezul german Friedrich Robert Helmert (1843- 1917) ca fiind „"știința măsurării și reprezentării suprafeței Pământului"”. Definiția dată geodeziei de Helmert merită toată atenția nu numai pentru vechimea sa cât mai ales pentru calitățile sale de generalizare și de exprimare simplă dar edificatoare a obiectului de studiu al geodeziei. Până în urmă cu
Geodezie () [Corola-website/Science/299241_a_300570]
-
în totalitate rolul pe care îl joacă geodezia contemporană și au început să caute un nou cadru, asfel încât definiția lui Helmert a fost completată de „Institutul Național de Cercetări Științifice” al Canadei: "„Geodezia este disciplina care se ocupă cu măsurarea și reprezentarea suprafeței Pământului și a celorlalte planete, precum și a câmpului gravitațional al acestora, într-un spațiu tridimensional cu variație temporală”". "Articol principal: Istoria geodeziei" Evoluția geodeziei a fost marcată printr-o serie de perioade care s-au succedat și
Geodezie () [Corola-website/Science/299241_a_300570]
-
figurii Pâmântului sunt de mare importanță pentru cunoașterea particularităților structurii lui interne, precum și faptul că problemele geodeziei sunt corelate cu problemele geofizicii, știință care abia atunci începuse să se contureze. În această perioadă geodezia s-a ocupat nu numai de măsurarea elipsoidului terestru, ci și de abaterile acestuia de la geoid. Aceste probleme au fost soluționate cu ajutorul datelor gravimetrice și astronomo-geodezice, adică folosind meodele fizice și geometrice de măsurare. Așa a luat ființă gravimetriea geodezică, care este o importantă disciplină a geodeziei
Geodezie () [Corola-website/Science/299241_a_300570]