48,657 matches
-
ienicerilor în 1575 și a păstrat această funcție până în 1578. În timpul următoarei etape a carierei sale a fost activ mult timp în lungul război otomano-persan din 1578-1590. A fost "beglerbeg" (guvernator general) de Van în 1583, și și-a asumat comanda, în același an, al marii fortărețe Erevan, fiind ridicat la rangul de vizir, în același timp. A jucat, de asemenea, un rol proeminent, încă o dată ca beglerbeg de Van, în campania din 1585 împotriva Tabrizului. În calitate de beglerbeg de Bayazıt, o
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
condus la înlăturarea sa din această funcție după 40 de zile. El a fost beglerbeg al Damascului din decembrie 1597 până în ianuarie 1598. În mai 1599, el a fost făcut pașă kapudan pentru a doua oară. În 1604 a preluat comanda frontului de est, unde a izbucnit un nou război între otomani și perși în anul precedent. Campania sa din 1605 a fost lipsită de succes, forțele pe care le-a condus spre Tabriz suferind o înfrângere pe malul lacului Urmia
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
el în următorii 30000 de ani. NAȘĂ afirmă că sondele spațiale Voyager sunt destinate să hoinărească pentru eternitate prin spațiu. Voyager 1 care își îndeplinise misiunea principala și părăsea sistemul solar, la cererea astronomului și autorului Carl Sagan a primit comandă de la NAȘĂ să întoarcă cameră și să ia o ultimă fotografie a Pământului în contrast cu imensitatea spațiului cosmic. Văzut de la 6 miliarde de kilometri, Pământul apare că un punct minuscul înconjurat de adâncul întuneric al cosmosului. Pe data de 5 septembrie
Un punct azuriu () [Corola-website/Science/334085_a_335414]
-
primul care a părăsit Sistemul Solar. Misiunea i-a fost extinsă și continuă și în ziua de azi, cu scopul de a investiga periferia Sistemului Solar incluzând Centura Kuiper, heliosfera și spațiul stelar. Operând de la lansarea ei, sonda primește constant comenzi și transmite datele înapoi la NAȘĂ. Inițial, se aștepta ca sonda să funcționeze doar până la întâlnirea cu Saturn, insă Carl Sagan venise cu ideea că sonda spațială să mai ia o ultimă imagine a Pământului, arătând că o astfel de
Un punct azuriu () [Corola-website/Science/334085_a_335414]
-
de general în armata austriacă a fost deținut de șeful Statului Major, responsabil pentru spionaj și anti-spionaj, cartografiere, unități speciale (artileria de rezervă, trupele de pionieri și vânători), ordinul de marș, justiția militară, aprovizionare, depozite și spitale precum distribuirea de comenzi. Începând cu Războaiele Napoleoniene în 1792, multe din aceste funcții au fost delegate generalilor de brigadă sau coloneilor capabili, asistați de maiori și ofițeri mai tineri subalterni. Generalii cu rang de Feldmarschalleutnant au devenit mâna dreaptă a generalilor comandanți, preluând
Feldmarschall-Leutnant () [Corola-website/Science/334061_a_335390]
-
prin care se cerea Armatei a 19-a a Wehrmachtului în frunte cu generalul Siegfried Rasp să apere cu orice preț regiunea din jurul orașului Colmar. Pe 26 noiembrie, germanii au format de "Heeresgruppe Oberrhein" (Grupul Armată Rinul superior) plasat sub comanda directă a lui Heinrich Himmler. Grupul de Armată avea sarcină apărării frontului dintre Bienwald și granița elvețiană. Printre obiectivele de maximă importanță pentru defensiva germană de la Colmar se numărau podurile peste Rin de la Breisach și Chalampé, care erau folosite pentru
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
al corpului, la nord de Mulhouse. Atacul infanteriei a fost susținut de Divizia I blindată franceză. Atacul declanșat de Corpul I în timpul unei furtuni de zăpadă a fost o surpriză tactică pentru Corpurile LXIII de armată germană ("LXIII. Armeekorps") de sub comanda generalului Erich Abraham. Atacul francezilor și-a redus vigoarea în timpul nopții, după începrea contraatacurilor germane. Condițiile meteo și de teren potrivnice, la care s-a adăugat creșterea eficienței defensivei germane în adâncime, a împiedicat înaintarea francezilor și le-a limitat
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
timp, generalul Devers a subordonat Cartierele generale ale Corpurilor XXI SUA Armatei I franceze. Corpurile de armată XXI comandate de generalul Frank W. Milburn au luat poziție între cele două corpuri franceze de armată pe 28 ianuarie și a preluat comanda celor două divizii de infanterie americană (3 și 28) din zonă. În plus, au fost trimise în zonă două noi divizii americane în subordinea Corpurilor XXI (Diviziile 75 infanterie și 12 blindate). Acțiunea de completare a efectivelor aliate s-a
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
infanterie americană (3 și 28) din zonă. În plus, au fost trimise în zonă două noi divizii americane în subordinea Corpurilor XXI (Diviziile 75 infanterie și 12 blindate). Acțiunea de completare a efectivelor aliate s-a încheiat cu plasarea sub comanda Corpurilor XXI a Diviziiei a 5-a de blindate franceză, Regimentului I de parașutiști și a Batalionului I de șoc (comando). Corpurile XXI au primit sarcina cuceririi orașului COlmar și a podului de la Breisach. Germanii au apreciat în mod greșit
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
luptă, a afectat capacitatea de luptă a germanilor. Pe 29 ianuarie, "Heeresgruppe Oberrhein" (Grupul de Armată al Rinului Superior) a fost desființat, iar unitățile sale din Punga Comar au fost trecute în subordinea "Heeresgruppe G" (Grupul de Armată G) de sub comanda "SS-Obergruppenführer" Paul Hausser. Divizia a 3-a și-a continuat manevrele de ocolire în sud și est. În seara zilei de 29 ianuarie, artieleria diviziei a lansat 16.000 de proiectile de obuziere de 105 mm și 155 mm în timpul
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
imperiale din Regensburg (1525, astăzi fragmente în muzeele de la Budapesta și Regensburg), ca și numeroase desene și gravuri pe aramă (peisaje, compoziții cu tematică religioasă, studii de arhitectură ș.a.), contribuind de asemenea - dar într‑o proporție încă neelucidată - la executarea comenzilor, cu specific artistic, lansate de Maximilian I (Carul de triumf, Poarta triumfală, Cartea de rugăciuni a împăratului Maximilian). Alte lucrări importante: Sf. Gheorghe în pădure, Popas în timpul fugii în Egipt, Nașterea Mariei, Nașterea lui Iisus, Fecioara în slavă, Sf. Gheorghe
Albrecht Altdorfer () [Corola-website/Science/334186_a_335515]
-
frontieră. Acest fapt a impus ca și Armata de Nord să renunțe la teritoriul eliberat, astfel că ambele armate se găseau, la sfârșitul lunii septembrie 1916, pe linia de plecare la ofensivă în august 1916. Generalului Crăiniceanu i se ia comanda Armatei 2 și numai prietenia cu Ionel Brătianu îl salvează de curtea marțială. Referindu-se la situația acelor zile, maiorul Radu Rosetti, șeful Biroului Operațiuni din Marele Cartier general consemna: „"... haosul și zăpăceala domnește în comandamentul și printre trupele Armatei
Bătălia de la Brașov (1916) () [Corola-website/Science/334174_a_335503]
-
haosul și zăpăceala domnește în comandamentul și printre trupele Armatei a 2-a. Aflăm că Crăiniceanu a dat ordin de «retragere în marș forțat», locotenent-colonelul Gh. Dabija, sub-șeful de stat major al Armatei 2 insistă să i se ieie imediat comanda lui Crăiniceanu"”.
Bătălia de la Brașov (1916) () [Corola-website/Science/334174_a_335503]
-
animație și de comedie american produs în anul 2006 și a fost regizat de Scott Jeralds și Tom Minton. Acesta îi are în distribuție pe "Tom și Jerry". Tom se îmbarcă pe corabie pe postul de pisoi de cabina sub comanda celui mai rău pirat al mării, Căpitanul Roșu. Obosit de spălatul punții, Tom se gândește că a dat norocul peste el atunci când observă că la bordul vasului apare o sticlă misterioasă care conține harta unei comori. Visul lui Tom de
Tom și Jerry: Pe mustața mea! () [Corola-website/Science/334213_a_335542]
-
fost nevoiți să facă față la două situații critice: lipsa unui personal și a mijloacelor calificate pentru producția internă de război și restrângerea surselor de aprovizionare externe, cele două coaliții aflate în luptă fiind reticente atunci când era vorba de onorarea comenzilor statului român. De asemenea, diversitatea de tipuri de calibre a armamentului a avut un impact negativ asupra instruirii trupelor, nepermițând o uniformizare a instrucției și a adus greutăți în aprovizionarea cu muniții în timpul războiului mondial. Rezultatul eforturilor din anii neutralității
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
departe, obținând gradele militare de maior în 1864 și de locotenent-colonel în 1867. În anul 1870 a fost numit colonel și comandant al Regimentului nr. 1 Artilerie (1870-1871), apoi cel al Regimentului nr. 2 Artilerie (1871-1875). După aceea a căpătat comanda asupra artileriei teritoriale (1875-1876), apoi al Școlii Militare de Ofițeri 114 din București (1876-1877). Ofițerul a participat în Războiul de Independență al României la luptele de la Plevna, Vidin și Smârdan ca comandant al artileriei Diviziei 4 Infanterie (1877) și în
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
într-un puternic punct strategic, fortificat, s-au întreprins acțiuni pentru amplasarea mai multor guri de foc. La începutul lunii mai 1877 sistemul de foc al Calafatului s-a bazat între altele pe opt baterii. Generalul Alexandru Cernat, a transmis comanda, colonelul Iuliu Dunca, șeful artileriei Corpului I armată. Provocările turcești nu numai la Calafat, ci pe toată lungimea Dunării românești, nu au mai fost acceptabile, și așa bombardarea generală a Vidinului a început în dimineața zilei de 15/27 ianuarie
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
statul major al "Regimentului 39 Pușcași", din Dusseldorf. La 21 martie 1908 a fost avansat la gradul de colonel și numit comandant al "Regimentului 15 Infanterie "Prințul Frederick de Olanda"". La 27 ianuarie 1912 este avansat general-maior și numit la comanda "Brigăzii 81 Infanterie" din Lübeck. În această calitate, a prezentat mesajul de bun venit adresat împăratului Wilhelm al II-lea, în timpul vizitei sale în "hanseaticul oraș liber Lübeck" din 09 august 1913. La mobilizarea declanșată de izbucnirea Primului Război Mondial, Morgen a
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
9 Cavalerie", pe care a comandat-o în timpul luptelor de pe frontul de vest. În noiembrie 1914 divizia a fost mutată pe frontul de est, În compunerea Armatei 9 care a luptat inițial în Polonia. La 11 iunie 1915 a preluat comanda "Diviziei 8 Cavalerie", pe care a comandat-o până la începutul lunii august 1916, când a fost numit la comanda nou înființate-i "Divizii 195 Cavalerie". După avansarea la gradul de general-locotenent, la 18 august 1916, este trimis pe frontul românesc
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
mutată pe frontul de est, În compunerea Armatei 9 care a luptat inițial în Polonia. La 11 iunie 1915 a preluat comanda "Diviziei 8 Cavalerie", pe care a comandat-o până la începutul lunii august 1916, când a fost numit la comanda nou înființate-i "Divizii 195 Cavalerie". După avansarea la gradul de general-locotenent, la 18 august 1916, este trimis pe frontul românesc, în campania împotriva României, fiind numit comandant al "Diviziei 3 Cavalerie", de staționată în Transilvania. Această unitate s-a
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
Sparr”". La 1 aprilie 1903, a devenit membru al "Curții Militare Imperiale", cea mai înaltă instanță militară germană. La 19 iulie 1904 demisionează din calitatea de membru al curții de justiție și simultan cu avansarea la gradul de colonel, preia comanda "Regimentului 126 Infanterie „Marele Duce Friedrich de Baden”". La 18 august 1908 a fost înaintat la gradul de general-maior și numit la comanda Brigăzii 54 Infanterie din Ulm. Odată cu promovarea la gradul de general-locotenent la 21 aprilie 1911, a fost
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
din calitatea de membru al curții de justiție și simultan cu avansarea la gradul de colonel, preia comanda "Regimentului 126 Infanterie „Marele Duce Friedrich de Baden”". La 18 august 1908 a fost înaintat la gradul de general-maior și numit la comanda Brigăzii 54 Infanterie din Ulm. Odată cu promovarea la gradul de general-locotenent la 21 aprilie 1911, a fost numit comandant al "Diviziei 26 Infanterie". Un an și jumătate mai târziu, la 21 septembrie 1912, a fost numit guvernator la orașului Ulm
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
mobilizarea declanșată de izbucnirea Primului Război Mondial, von Gerock a fost numit comandant al "Diviziei 54 Rezervă" la 25 august 1914, iar pe 30 august a fost înaintat la gradul de general de infanterie și numit, începând cu 11 septembrie 1914, la comanda Corpului XXIV Rezervă. A condus corpul în luptă pe frontul de vest în bătălia de la Lille (26-28 octombrie 1914) și în prima bătălie de la Ypres (30 octombrie - 22 noiembrie 1914). Corpul a fost apoi retras și trimis pe frontul de
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
Ulterior, el s-a răzgândit și a hotărât o ofensivă majoră în zona Gorlice-Tarnów, la sud-est de Cracovia, la capătul sudic al Frontului de Est. În aprilie 1915, Armata a XI-a germană, recent formată (10 divizii de infanterie sub comanda generalului August von Mackensen) a fost transferată de pe Frontul de Vest. Împreună cu Armata a IV-a austro-ungară (opt divizii de infanterie și una de cavalerie sub comanda arhiducelui Joseph Ferdinand), era obligată să facă față Armatei a III-a ruse
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
1915, Armata a XI-a germană, recent formată (10 divizii de infanterie sub comanda generalului August von Mackensen) a fost transferată de pe Frontul de Vest. Împreună cu Armata a IV-a austro-ungară (opt divizii de infanterie și una de cavalerie sub comanda arhiducelui Joseph Ferdinand), era obligată să facă față Armatei a III-a ruse (18½ divizii de infanterie și cinci divizii și jumătate de cavalerie, conduse de generalul D.R. Radko-Dmitriev), care apăra acel sector. Generalul Mackensen primise comanda forțelor combinate germane
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]