49,590 matches
-
puțin agresiv este umanism științific, pe care biologul Edward O. Wilson l-a denumit „singurul weltanschauung compatibil cu cunoștințele crescânde ale științei despre lumea reală și legile naturii”. Deși postulează că ființele umane sunt capabile de a fi etice și morale și fără religie sau vreun zeu, nu presupune că oamenii sunt inerent răi sau că ar avea o bunătate înnăscută și nici nu prezintă oamenii ca fiind „mai presus de natură” sau superiori ei. Mai degrabă, filozofia umanistă de viață
Umanism secular () [Corola-website/Science/302236_a_303565]
-
țării. El scria peste ani în "Straja Dragonilor": "A nu fi luptat nici în Răsărit, nici în Apus, la momentul în care ce este eroic și tragic trebuie neapărat să își spună cuvântul, aveam s-o plătim scump, în straturile morale, vreme de generații". A devenit, ca și alți studenți ai filosofului și poetului Lucian Blaga - Radu Stanca, Ion Desideriu Sârbu, Cornel Regman, Ștefan Augustin Doinaș, Nicolae Balotă, Eugen Todoran - membru al Cercului literar de la Sibiu. În numele grupării, a redactat celebra
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
-mi termina Autobiografia". A murit la 6 februarie 1993, la München. Autobiografia sa, intitulată "Straja dragonilor", îi apare la un an după moartea sa, provocând puternice controverse într-o epocă în care orientarea homosexuală era tratată drept o delincvență socială, morală și juridică și marchează epoca ca primul om important de cultură română care se autoanalizează fără menajamente și își portretizează experiențele homosexuale într-o perioadă sufocantă prin falsitatea și ideologizare cvasitotală până și în spațiul vieții private. Din autobiografia sa
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
ani de la moartea scriitorului. Datorită anvergurii personalității sale culturale, reușește să umanizeze într-o măsură importantă subiectului homosexualității, complet absent din peisajul public comunist și tratat de către presa postcomunistă drept un subiect exotic, senzaționalist și scandalos din punct de vedere moral. Cartea în cauză devine probabil cea mai importantă producție culturală a sa prin forța scriiturii și impactul său civic, reprezentând o pledoarie pentru civilitate și incluziune a persoanelor LGBT într-o Românie care încă își trata grupurile minoritare în regim
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
() a fost al șaisprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii, funcție pe care a exercitat-o începând cu luna martie 1861 și până la . Lincoln a condus Statele Unite în timpul Războiului Civil—cel mai sângeros conflict al său, dar și cea mai mare criză morală, constituțională și politică. Prin aceasta, el a conservat Uniunea, a abolit sclavia, a întărit guvernul federal și a modernizat economia. Crescut într-o familie săracă de la Frontiera de vest, Lincoln a fost avocat autodidact în Illinois, , membru al în anii
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
a mutat cu Nancy în Kentucky. Nancy Hanks s-a căsătorit cu Thomas, care a devenit un cetățean respectat. El a cumpărat sau a luat în arendă mai multe ferme, inclusiv . Familia mergea la o biserică de , care avea standarde morale restrictive și se opunea consumului de alcool, dansului și sclaviei. Thomas s-a bucurat de un statut înalt în Kentucky—unde a făcut parte din jurii, a evaluat proprietăți funciare, a servit în patrula sclavilor, și a păzit deținuți. Când
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Constituție. Lincoln a denunțat această decizie, acuzând-o drept produs al unei conspirații a democraților pentru a susține . Lincoln declara: „autorii Declarației de Independență nu au intenționat niciodată să spună că toți oamenii sunt egali în culoare, dimensiuni, intelect, dezvoltare morală sau capacitate socială; ci că erau considerați toți oamenii egali—egali în anumite drepturi inalienabile, între care cele la viață, libertate și căutarea fericirii.” După ce convenția republicană la nivel de stat l-a nominalizat pentru candidatura la Senatul SUA în
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
l-au invitat pe Lincoln să țină un în fața unui grup de republicani puternici. Lincoln a susținut că Părinților Fondatori nu le trebuia suveranitatea populară și că ei încercaseră în mod repetat să restricționeze sclavia. Lincoln a insistat că bazele morale ale republicanilor impun opoziția față de sclavie, și a respins orice „bâjbâială după vreo cale de mijloc între bine și rău”. În ciuda apariției sale neelegante—mulți din public îl considerau neîndemânatic și chiar urât—Lincoln a dat dovadă de un leadership
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
concluzionează Diggins în ce privește influentul discurs de la Cooper Union de la începutul lui 1860, „Lincoln a prezentat americanilor o teorie istorică ce oferă o profundă contribuție la teoria și destinul republicanismului însuși.” Poziția sa a căpătat putere deoarece scotea în evidență bazele morale ale republicanismului, și nu legalismele sale. Cu toate acestea, în 1861, Lincoln a justificat războiul în termeni de legalisme ( Constituția era un contract, și pentru ca o parte să iasă din el trebuia să fie de acord toate părțile), și apoi
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
bancuri în care erau ridiculizați negrii, insista că se opune egalității sociale, și propunea . Apărătorii săi, cum ar fi autorii Dirck și Cashin, au răspuns că nu era așa de rău ca majoritatea politicienilor vremii; și că era un „vizionar moral” care a ajutat la progresul cauzei aboliționiste, pe cât de repede s-a putut din punct de vedere politic. Accentul s-a deplasat de la Lincoln-eliberatorul la un argument că negrii se eliberaseră singuri din sclavie, sau cel puțin au fost responsabili
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
din Washington, precum și , aflate în Springfield, Illinois, nu departe de și . Barry Schwartz, sociolog care a examinat memoria culturală a Americii, afirmă că în anii 1930 și 1940, memoria lui Abraham Lincoln era practic sfântă și dădea națiunii „un simbol moral care să inspire și să îndrume viața americanilor”. În timpul Marii Crize, afirmă el, Lincoln a servit ca „mijloc de a vedea dezamăgirile lumii, de a-i face suferințele nu atât explicabile, cât pline de înțeles”. Când pregătea America de război
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
să inițieze o mișcare ambițioasă, dar a început să dea și mai multă importanță ideologiei sale politice și a hotărât să încerce să obțină un loc la Senat. A pornit un turneu mondial pentru a-și promova ideile și profilul moral internațional în care a avut întâlniri importante cu președintele Iugoslaviei, Iosip Broz Tito, cu Papa, cu premierul israelian David Ben Gurion, cu premierul indian Nehru. În 1952 și-a îndreptat atenția spre Senat, campania electorală fiind condusă de fratele său
John Fitzgerald Kennedy () [Corola-website/Science/302305_a_303634]
-
în inventarea a ceea ce numim azi alfabetul lui "Morse" a fost mult mai important decât a fost cunoscut de-a lungul timpului. Se pare că Vail este unul din acei inventatori care a fost credidat cu foarte puțin, în timp ce meritele morale și materiale au fost culese de altcineva. Desigur, Morse și urmașii acestuia au susținut contrariul. Vail a murit sărac și practic uitat, după ce și-a vândut partea sa de invenție și drepturi la un preț ridicol de mic, puternic subevaluat
Alfred Vail () [Corola-website/Science/302337_a_303666]
-
Germania după sfârșitul războiului. Operațiunea a fost parțial sincronizată cu Operațiunea Marte lângă Moscova. Armata Roșie s-a unit atât de repde la Kalach că a fost necesar să reproducă scena pentru filme de propagandă câteva zile mai târziu. Sporirea morală după pierderea germană în special în Rusia, a fost enormă. Germania a suferit cea mai mare înfrângere până atunci în cadrul războiului. Pe parcursul încercuirii, Paulus a fost promovat la rang de mareșal. Astfel el a fost primul mareșal german să capituleze
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]
-
frontul în scopul de a se alătura Armatei Române. "Pădurea spânzuraților" configurează un univers dominat de război și pândit de perspectiva morții prin spânzurare, prezentată chiar din primele scene ale romanului. Acțiunea romanului se petrece în timpul Primului Război Mondial. Romanul prezintă dilema morală a lui Apostol Bologa, un tânăr ofițer român din Armata Austro-Ungară, ce este trimis să lupte pe Frontul Românesc împotriva conaționalilor săi. Personaj șovăielnic, înclinat spre meditații filozofice și predispus la crize mistice, el suferă o dramă sufletească cauzată de
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Războiul devine concepția lui de viață, iar tânărul locotenent se simte un om al datoriei. Este cooptat în tribunalul militar care-l osândește la moarte pe ofițerul ceh Svoboda, surprins în timpul unei tentative de dezertare pe frontul din Galiția. Siguranța morală cu privire la vinovăția cehului este zdruncinată de o discuție de la popotă în care află motivele încercării de dezertare și de evocarea ulterioară de către căpitanul Klapka a unei păduri pline cu oameni spânzurați în urma unor acuzații de trădare. Bologa începe să aibă
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
mai târziu scriitorul. „Fratele meu a fost un naționalist fără scrupule. Un asemenea personagiu nu putea inspira decât cel mult o poezie patriotică. Eroul meu e mai puțin „erou” pentru că în "Pădurea spânzuraților" am arătat însăși originea și creșterea dezechilibrului moral al unui om, slab în fond, ca toți oamenii, doritor de dragoste, pe care o găsește la o unguroaică - deși ar părea neverosimil unui literat oficial - și plâns la spânzurătoare tot de un ungur, tatăl Ilonei... Așa cred eu că
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
i-a fost inspirată de un ofițer român, ce avea în 1932 gradul de colonel. Unele corespondențe onomastice cu personajele cărții au determinat pe unii năsăudeni să se identifice cu personajele cărții și să încerce să se disculpe de răspunderea morală a morții lui Emil Rebreanu. Astfel, un urmaș al lui Pălăgieșu, la a treia generație, a încercat să repare onoarea familiei și să arunce vina pentru moartea ofițerului exclusiv în sarcina Ilonei Vidor. Rebreanu a susținut în numeroase rânduri că
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
obligat să te îmbulzești la datorie, ba chiar dimpotrivă!”") în numele datoriei față de stat. Liniștea sufletească dovedită de sublocotenentul ceh Svoboda, executat pentru dezertare, ca și comentariile compătimitoare ale căpitanului Klapka sunt impulsuri externe ce îi produc lui Bologa o criză morală care-i torturează sufletul. Personajul are „revelația unui fals profund care i-a fondat existența”, simțind că a fost manipulat. Ofițerii condamnă războiul absurd, considerându-l o crimă monstruoasă, iar singurii partizani ai datoriei militare sunt doar generalul austriac Karg
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
sunt doar generalul austriac Karg și locotenentul maghiar Varga, reprezentanți ai națiunilor dominante. Frământările interioare cresc în intensitate, iar, pe măsură ce se apropie de linia de hotar ce-l separa de România, personajul își regăsește identitatea națională română transmisă ca moștenire morală de către tatăl său prin îndemnul "„(...) să-ți faci datoria și să nu uiți niciodată că ești român!”", fiind dispus să-și facă datoria oriunde, numai să nu lupte împotriva conaționalilor săi. În opinia eseistei Corina Ciocârlie, Apostol Bologa este „un
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
puternică sentențiozitate ibseniană, ceea ce dă cazului său o și mai cețoasă obscuritate cazuistică”. Numit de generalul Karg în curtea marțială ce urma să judece 12 țărani români, învinuiți de fraternizare cu inamicul, Bologa încearcă să dezerteze, dar, epuizat fizic și moral, este prins de patrula condusă de locotenentul Varga. I se oferă o încercare de scăpare, dar o respinge resemnat, considerând că o viață smulsă prin minciună nu ar mai avea nicio valoare. Finalul romanului este de o esență mistică de
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
crucificare eliberatoare”. Ultimul său drum se aseamănă cu parcurgerea Viei Dolorosa, străjuită de făclii aprinse, cu gândul că astfel va păși în veșnicie. Potrivit lui Eugen Lovinescu, criza de conștiință a lui Apostol Bologa nu se datorează naționalismului, ci unei incompatibilități morale și omenești. Încercarea sa de dezertare este realizată din dorința de a se elibera de o obsesie chinuitoare și de a merge pe singurul drum care-l scoate din impas, părând mai mult rezultatul unei gândiri instinctuale decât al unei
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
mai zguduitoare despre ororile primului război mondial”. Apariția sa a revoluționat, potrivit lui Șerban Cioculescu, „romanul nostru analitic, prin studierea migăloasă a psihologiei individuale”, reprezentând un moment important în istoria literaturii române; criticul îl consideră o carte „masivă, laborioasă (...), primul studiu moral care se impune atenției publice din câmpul epicei noastre”. Romanul se remarcă prin sinceritate (evidențiată mai ales prin lipsa retorismului și a declamațiilor), acuitatea observației și profunzime psihologică, constituind o capodoperă a literaturii analitice naționale și universale. El este construit
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
psihologic român, în sensul studierii evolutive a unui singur caz de conștiință - studiu metodic alimentat de fapte precise și de incidente și împins dincolo de țesătura logică în adâncurile inconștientului”. George Călinescu afirma că romanul este monografia „incertitudinii chinuitoare de esență morală” ce analizează psihologia unui suflet mediocru. Urmând aceeași optică, Tudor Vianu scria că Rebreanu era „un analist al stărilor de subconștiență, al învălmășelilor de gânduri, al obsesiilor tiranice”. Unii critici (precum Șerban Cioculescu sau Ovid Densusianu) au evidențiat un progres
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
a păcătuit”, întărind astfel acea conotatie biblica a faptei sale. Clinton insistă foarte mult pe acesta latura religioasă a faptei sale, subliniază impactul pe care l-a avut evenimentul asupra sa în primul rând din punct de vedere religios și moral, și apoi politic, încercând astfel să câștige simpatia publicului, a americanilor. Situația este similară și în Discursul “I am Sorry” din 11 decembrie 1998, unde avem tot un Clinton plin de remușcări, care cere iertare americanilor, Congresului, prietenilor, familiei. În
Bill Clinton () [Corola-website/Science/302391_a_303720]