49,332 matches
-
geometria axelor și claritatea ideilor pe care glosează în subtile și coerente combinații cromatice. Astfel aspiră către armonia unei muzici străvechi. Polivalența stilistică o face premiabilă și la variante în cheia unei modernități ponderate și o definește ca pe un artist dublat de un intelectual rasat.” „Eleonora Brigalda, artistă remarcabilă, aflată la deplina maturitate artistică, dovedește, ca întotdeauna, o receptivitate rară fată de tradiția cromatismului viguros, fauv, animat de obsesia de a exprima prin petele dense de culoare o interioritate vie
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
înclinație pentru compozițiile caracterizate ca fiind fragmentare și neterminate. În anul 1884 a fost desemnat pentru a executa lucrările de restaurare a picturilor murale și a mozaicurilor bisericii din Mănăstirea Sfântul Chiril din Kiev. Pentru a putea realiza această provocare, artistul a plecat la Veneția pentru ca să studieze arta creștină medievală. Cele mai multe pânze pictate la Veneția s-au pierdut pentru că el era mai preocupat de actul de creație decât de valorificarea financiară a propriilor tablouri. Un istoric de artă a menționat că
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
la Kiev. Comisia întrunită pentru desemnarea unui executant al lucrărilor nu a reușit să aprecieze noutatea proiectelor pe care Mihail Vrubel le-a prezentat, drept pentru care acesta nu a fost acceptat pentru realizarea interiorului catedralei. Tot în această perioadă, artistul a făcut unele ilustrații pentru Hamlet și Ana Karenina, ilustrații care au foarte puține elemente în comun cu tematica profeților de mai târziu și a seriei denumită "Demon". În anul 1905, el a creat mozaicurile hotelului Metropol din Moscova care
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
pentru artele orientale, în special pentru covoarele persane a căror textură a încercat să o transpună în creațiile sale. În anul 1890 Vrubel s-a mutat la Moscova unde a realizat cele mai bune inovații în arta plastică. Ca mulți artiști care au urmat canoanele Art Nouveau-ului, el nu a excelat doar în pictură, ci a fost preocupat de relația dintre industrie și artă și a activat febril în artele aplicate cum sunt ceramica, majolícă, vitralii, măști arhitecturale, decoruri de teatru
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
i-a comandat mai multe lucrări decorativiste cu care a și-a împodobit casa sa și a prietenilor. Din păcate, astăzi seria "Demon" ca și alte creații ale lui Vrubel, nu mai arată așa cum erau ele atunci când au fost pictate. Artistul a adăugat bronz - care în timp s-a deteriorat (oxidat) - în culorile cu care a pictat pentru a obține în final o strălucire de pulbere, cu efectele de lumină pe care și le-a dorit. În timpul anului 1896, a cunoscut
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
nu a fost doar pictor, el a fost un maestru creator al obiectelor din faianță din epoca Renașterii italiene denumite majolícă. Astfel, el a creat o friză majolică pentru Hotelul Metropol din Moscova. Pictorul a făcut parte din cercul de artiști care se întâlneau în tabăra de creație de la Abramțevo, grup de artiști al căror scop era definirea unei opere de artă universală. Vrubel a realizat de asemenea și unele proiecte de arhitectură, așa cum a fost proiectul casei lui Mamontov din
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
obiectelor din faianță din epoca Renașterii italiene denumite majolícă. Astfel, el a creat o friză majolică pentru Hotelul Metropol din Moscova. Pictorul a făcut parte din cercul de artiști care se întâlneau în tabăra de creație de la Abramțevo, grup de artiști al căror scop era definirea unei opere de artă universală. Vrubel a realizat de asemenea și unele proiecte de arhitectură, așa cum a fost proiectul casei lui Mamontov din Moscova. În anul 1901, Mihail Vrubel a revenit la tematica demonilor și
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
În anul 1901, Mihail Vrubel a revenit la tematica demonilor și a pictat o mare compoziție intitulată "Demon căzut la pământ". Urmărind să șocheze publicul, el a repictat numeroase replici în care a evidențiat figura amenințătoare a demonului. Ca urmare, artistul a suferit o puternică cădere nervoasă și a fost internat într-o clinică de boli mintale. Boala psihică a lui Vrubel a fost agravată și de sifilis. În spitalul de nebuni a pictat compoziția mistică intitulată "Scoica de mărgăritar" (1904
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
ThankZ for your patience." Markup-ul HTML al site-ului conține, de asemena, comentariul „Please Visit <nowiki>http://www.15footstick.com</nowiki> our other website. ThankZ" care duce către un website de parodie vechi. Producătorul de jocuri video, Bill Roper, și artistul, Dave Rowntree, fiecare au listat Zombo că website-ul lor favorit; Rowntree explică „cred că [zombo.com] parafrazează netul. Îți promite lumea, dar furnizează un pic de animație cu o cloană sonoră neplăcută!" Animatorul de web, Joel Veitch a ales Zombo
Zombo.com () [Corola-website/Science/336646_a_337975]
-
înregistrat la radio, ca violonist și prim-dirijor al orchestrei „Folclor”, cca 40 de piese instrumentale în diverse forme și peste 300 de creații de autor. A educat în laboratorul orchestrei „Folclor” generații de compozitori aranjori, soliști vocaliști și instrumentiști, artiști emeriți și artiști ai poporului din Republica Moldova. În calitate de violonist a imprimat 37 de creații, iar în calitate de autor a realizat creații; cîntece, balade, piese instrumentale, suite, rapsodii etc. "La izvorul folclorului", solo vioară, cu Orchestra „Folclor”, realizat în anul 2000; De-
Dumitru Blajinu () [Corola-website/Science/336654_a_337983]
-
ca violonist și prim-dirijor al orchestrei „Folclor”, cca 40 de piese instrumentale în diverse forme și peste 300 de creații de autor. A educat în laboratorul orchestrei „Folclor” generații de compozitori aranjori, soliști vocaliști și instrumentiști, artiști emeriți și artiști ai poporului din Republica Moldova. În calitate de violonist a imprimat 37 de creații, iar în calitate de autor a realizat creații; cîntece, balade, piese instrumentale, suite, rapsodii etc. "La izvorul folclorului", solo vioară, cu Orchestra „Folclor”, realizat în anul 2000; De-ar fi dorul
Dumitru Blajinu () [Corola-website/Science/336654_a_337983]
-
Orchestra Folclor, dirijor - Dumitru Blajinu. Înregistrări realizate în perioada 1968 - 1985; În martie 1983 s-a căsătorit cu Anișoara Groian. Și-au unit destinele la biserica „Sfântul Dumitru” din Chișinău, naș de cununie fiind Parohul bisericii, Pavel Borșevschi. După decesul artistului, Anișoara Blajinu continuă să păstreze și să promoveze creația și publicațiile soțului său. Laureat al Festivalului internațional al tineretului și studenților (Moscova, 1967); Artist emerit din Republica Moidova (1982); Cavaler al ”Ordinului Republicii” (1984); Premiul de Stat al Republicii Moldova (2014
Dumitru Blajinu () [Corola-website/Science/336654_a_337983]
-
la biserica „Sfântul Dumitru” din Chișinău, naș de cununie fiind Parohul bisericii, Pavel Borșevschi. După decesul artistului, Anișoara Blajinu continuă să păstreze și să promoveze creația și publicațiile soțului său. Laureat al Festivalului internațional al tineretului și studenților (Moscova, 1967); Artist emerit din Republica Moidova (1982); Cavaler al ”Ordinului Republicii” (1984); Premiul de Stat al Republicii Moldova (2014); Membru al Uniunii Muzicienilor din Moldova. A decedat la 6 iulie 2015, la vârsta de 81 de ani.
Dumitru Blajinu () [Corola-website/Science/336654_a_337983]
-
În 1778, Louis Günther II a înființat o bibliotecă în aripa de vest a Castelului Heidecksburg, punând astfel bazele Bibliotecii Palatului, care astăzi conține aproximativ 7000 de volume. În plus, Louis Günther II a cumpărat din Italia lucrări ale unor artiști renumiți. A murit la 29 august 1790 și a fost succedat de fiul său Friedrich Karl. Louis Günther II s-a căsătorit la 22 octombrie 1733 la Greiz cu contesa Sophie Henrietta de Reuss-Untergreiz (1711-1771). Ei au avut patru copii
Louis Günther al II-lea, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt () [Corola-website/Science/336655_a_337984]
-
Boitsfort / Boosvoorde și Uccle / Ukkel via Anneessens și Porte de Namur. Bifurcația către acest nivel abandonat este vizibilă din tunelul dintre Anneessens și Lemonnier. Începând din 1976, în partea de nord a stației se găsește lucrarea "Sept écritures" (în ) a artiștilor Pierre Alechinsky și Christian Dotremont, șapte panouri pictate de Alechinsky conținând texte din poeziile lui Dotremont. Imaginile sunt realizate cu cerneală de India aplicată pe hârtie, apoi fixate pe lemn. Doar către periferii: În ambele direcții: Doar către Gara Centrală
Anneessens (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/336683_a_338012]
-
înaintea interesului personal. A fost ghinionul lor că au fost ființe umane mai mari decât conducerea CIO a vremii." În 2005, a comemorat protestul foștilor săi studenți Smith și Carlos dezvelind o statuie de 6 m a protestului, creată de artistul . Proiectul a fost inițiat de un student, Erik Semone; „unul dintre profesorii mei vorbea despre eroii anonimi și i-a menționat pe Tommie Smith și John Carlos. El a spus că acești oameni au făcut un lucru curajos pentru a
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
și să simtă ce a simțit el. Figurile de bronz sunt desculțe, dar la baza monumentului sunt puși și doi pantofi. Cel drept, un Puma de bronz, albastru, este lângă Carlos, în timp ce pantoful stâng este plasat în spatele lui Smith. Semnătura artistului 23 este spatele pantofului lui, iar anul 2005 este gravat pe pantoful lui Carlos. Chipurile statuilor sunt realiste și denotă emoție. „Statuia este realizata din fibră de sticlă întinsă pe suporturi de oțel cu un exoschelet de plăci ceramice.” Rigo
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
americană.” În Australia, în anul 2000 a fost realizată o pictură murală cu cei trei pe podium în suburbia interioară Newtown a orașului Sydney. Silvio Offria, care a permis pictarea ei pe peretele casei sale din Leamington Lane de către un artist cunoscut doar sub numele de „Donald”, a spus că Norman a venit să vadă pictura cu puțin timp înainte de a muri, în 2006. „El a venit și s-a fotografiat, era foarte fericit”, a spus el. Omagiul în monocrom, intitulat
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
credea cu pasiune în egalitatea tuturor, indiferent de culoare, credință sau religie—codul olimpic”. O pictură murală a celor trei pe podium a fost realizată în 2000 în suburbia interioară Newtown a orașului Sydney. Silvio Offria, care a permis unui artist cunoscut doar sub numele de „Donald” să o picteze pe peretele casei sale din Leamington Lane, a spus că Norman a venit să vadă pictura: „a venit și s-a fotografiat, era foarte fericit.” Omagiul monocrom, etichetat „,” a fost amenințat
Peter Norman () [Corola-website/Science/336682_a_338011]
-
Liebermann. Uhde a pictat "plein-air" - ul "Copii pescarilor din Zandvoort" în anul 1882. În anul 1890, Fritz von Uhde a devenit profesor al Academiei de Arte Frumoase din München. Împreună cu Max Slevogt, Ludwig Dill și Lovis Corint a înființat Societatea Artiștilor Plastici (în germană "Verein Bildender Kiinstler") cunoscută și ca Secesiunea müncheneză. Mai târziu, von Uhde s-a alăturat Secesiunii berlineze. Uhde a fost ales membru de onoare al academiilor din München, Berlin și Dresda. El a fost primul președinte al
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
mai puțin în lumea artei, dar a continuat să picteze până în ultimele sale clipe. În această ultimă perioadă de creație, von Uhde a creat "picturile cele mai vii ale carierei sale artistice", el fiind considerat unul dintre cei mai importanți artiști ai secolului al XX-lea. A murit la München în anul 1911. Lucrările de început ale lui Fritz von Uhde au fost în principal din domeniul peisagisticii și al compozițiilor cu tematică militară. În perioada de maturitate tablourile sale au
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
lor într-un stil realist, aducându-le astfel la o viziune modernă a acelor vremuri. Activitatea lui Uhde a fost apreciată de critica de artă care i-a lăudat mesajul simbolic transmis, precum și moralitatea evanghelică afișată. În tablourile pe care artistul le-a făcut, el a înfățișat viața cotidiană a țăranilor, a pescarilor, a tinerilor, a copiilor și a femeilor tinere și a bătrânilor. Personajele sale au fost încadrate în spații de interior, în natură, în spații urbane, toate având reprezentate
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
lua masa în sufrageria (salon) locuinței lor. Pictura a fost aspru criticată de către unii catolici care au văzut-o ca o "desacralizare" a lui Isus, în timp ce R. A. Cram a scris că prin lucrarea ""Isus printre oamenii de aici și acum"", artistul a creat o artă dintre cele mai însemnate. Conform istoricului de artă Bettina Brand, opera lui Uhde a fost una dintre cele mai controversate, parțial din cauza ilustrării episoadelor din Evanghelii în contextul pauperizării sociale a acelor timpuri. În plus de
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
acelor timpuri. În plus de asta, picturile cu tematică religioasă păreau să ilustreze tendința progresistă și etică a protestantismului împotriva clericanismului promovat de către Biserica catolică. Fritz von Uhde a fost un naturalist neconvențional așa cum el însuși a declarat: „..."Mulți dintre artiștii francezi au dorit să regăsească lumina în natură. Eu am vrut să găsesc lumina pe fața personajelor pe care le-am pictat. În figura lui Isus am înfățișat reprezentarea acesteia dinspre interior spre exterior”." Asemănător lui Dostoievski, concepția lui von
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
galerii de artă ale unor programe expoziționale internaționale. A fost curatorul mai multor ediții ale Bienalei „Ion Andreescu” de la Buzău și a fost prezent la numeroase ediții ale taberei de creație Monteoru Art. A făcut studii de specialitate despre creația artiștilor plastici români și a editat cataloage de artă. A fost colaborator la diferite publicații ca "Romanian Review, Curentul, Ziarul de Duminică, Realitatea românească" și "România liberă". O dată cu anul 1990, Corneliu Antim în calitate de artist plastic, a expus grafică și sculptură la
Corneliu Antim () [Corola-website/Science/336710_a_338039]