48,811 matches
-
urmă, să se stabilească la Paris, în 1924. În Paris, Petliura a condus activitățile guvernului în exil al Republicii Populare Ucrainene. Aici a lansat ziarul săptămânal "Trident" și a continuat să scrie și să editeze numeroase articole, semnând cu diferite pseudonime. Articolele abordau, în principal, problemele opresiunii naționale în Ucraina, dar nu erau doar scrieri combative, ci aveau și certe calități literar-artistice. Articolele sale au avut un impact important asupra conștiinței naționale ucrainene. Petliura a publicat articole și broșuri semnate cu
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
Articolele abordau, în principal, problemele opresiunii naționale în Ucraina, dar nu erau doar scrieri combative, ci aveau și certe calități literar-artistice. Articolele sale au avut un impact important asupra conștiinței naționale ucrainene. Petliura a publicat articole și broșuri semnate cu pseudonimele: V. Marchenko, V. Salevsky, I. Rokytsky, O. Riastr și altele. Cât timp Petliura a fost șeful statului, pogromurile nu au încetat nicio clipă iar numărul victimelor atrocităților de tot felul contra evreilor din Ucraina continuând să crească. În acele vremuri
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
înalte într-un spațiu geografic, de-a lungul unui interval însemnat de timp (de ordinul secolelor, mileniilor). Elaborarea de muzici culte respectă un număr de precepte impuse prin tradiție. Astfel, autorul este cunoscut prin numele lui sau măcar printr-un pseudonim și deține o cunoaștere temeinică a teoriei muzicale aplicate în cultura de care aparține. Deși fundamentate pe tradiție, muzicile culte sunt întotdeauna receptive la inovație sub o formă sau alta; în stadiile sale înaintate de evoluție, o muzică cultă poate
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
și pleacă la Paris, cu intenția de a-și continua studiile universitare. Urmează cursuri de filozofie la Sorbona, și, sub influența marxismului promovat în capitala franceză, colaborează cu L’Humanite, în paginile căruia scrie articole cu privire la situația din Albania, sub pseudonimul Lulo Malessori, și se implica într-un grup comunist albanez, condus de Llazar Fundo. Renunță din nou la studii, și în perioada 1934-1936, este secretar al consulatului albanez din Bruxelles. Este demis după ce consulul descoperă că angajatul sau a depus
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
1963); "Crucea Ligii Republicane Franceze a Binelui Public" cl. III. (1936); "Premiul Hanul Ancuței" (1938); "Pemiul Năsturel al Academiei Române" (1948); "Academician post-mortem" al "Academiei Internaționale din Pontzen - Neapole" (1974), și altele. Materialele sale le semna "Bezviconi", "Gh. Bezviconîi" sau cu pseudonimele "Gh. Bohuș", "Alexis Gurji", "Gh. Moldovan", "Nicolae Pândaru" sau "Nicolae Strajă". Lucrările sale cuprind o gamă mare de teme cum ar fi: istorie, genealogie, heraldistică, medievistică și istorie literară. A scris și beletristică. Dintre multele sale lucrări pot fi amintite
Gheorghe G. Bezviconi () [Corola-website/Science/306886_a_308215]
-
șeful de la SOS a pronosticat că Hamasaki nu are un viitor în domeniul modelingului din cauza staturii sale mignone, potrivindu-i-se mai degrabă o carieră în alte sectoare, cum ar fi aparițiile TV. Pe parcursul activității sale, Hamasaki a folosit o dată pseudonimul "Kurumi Hamazaki". A interpretat roluri în drame cu buget redus precum "Miseinen" și în filme de calitate inferioară că "Sumomo mo momo mo", niciunul dintre aceste neaducându-i succesul mult așteptat. Ayumi evocă activitatea ei în show business ca fiind
Ayumi Hamasaki () [Corola-website/Science/306942_a_308271]
-
exemplare. "„I am...”" (ianuarie 2002) a reprezentat un numar de realizări importante pentru Hamasaki. "„M”", single-ul principal, a marcat începutul controlului sau mai accentuat asupra propriei muzici, fiind prima din multele piste din acel album compusă de ea sub pseudonimul CREA. În realitate, Hamasaki a compus toate cântecele de pe "„I am...”" cu exceptia "„Connected”" și "„A Song Is Born”". "„I am...”" a arătat de asemenea și evoluția stilului versurilor lui Ayumi: o distanțare față de temele de „singurătate și confuzie” prezente în
Ayumi Hamasaki () [Corola-website/Science/306942_a_308271]
-
și 1912, a avut o activitate didactică îndreptată cu precădere spre predarea designului și arhitecturii, fiind profesorul și mentorul unor viitori prestigioși arhitecți, printre care se pot menționa Ludwig Mies van der Rohe, Charles Edouard Jeanneret-Gris (cunoscut mai ales sub pseudonimul Le Corbusier), Adolf Meyer, Jean Kramer și Walter Gropius (directorul și fondatorul școlii, respectiv al curentului stilistic arhitectural Bauhaus). În 1922, Behrens a acceptat o invitație de a preda la "Akademie der Bildenden Künste" din Viena. În 1936, după decesul
Peter Behrens () [Corola-website/Science/307891_a_309220]
-
(n. 7 noiembrie 1932, Paris - d. 14 septembrie 2005 Bourdeilles, Dordogne) este un scriitor francez de origine rusă. A publicat literatura pentru adulți și nuvele cu spioni pentru tinerii cititori sub pseudonimul Lieutenant X. Volkoff este de multe ori considerat prin excelență scriitorul francez al Războiului Rece. Lucrările sale sînt caracterizate de teme ale perioadei Războiului Rece, inteligență și manipulare, dar și de metafizic, inclusiv elemente spirituale. Volkoff a fost fiul unui
Vladimir Volkoff () [Corola-website/Science/307931_a_309260]
-
în care a publicat mai multe lucrări: "L'Agent triple" (Angentul triplu) (1962), "Métro pour l'enfer" (Metro spre infern) (1963), "Leș Mousquetaires de la République" (Muschetarii Republicii) (1964) și "Vers une métrique française" (1977). În tot timpul anilor 1970 folosind pseudonimul Lieutenant X, Volkoff a publicat literatura pentru tineri în seria "Langelot" a Hachette Bibliothèque verte, prezentînd aventurile unui erou, tînăr agent secret. În aceste lucrări Volkoff arată interesul său pentru intrigi romantice și răsturnări de situații, deținînd un profund înțeles
Vladimir Volkoff () [Corola-website/Science/307931_a_309260]
-
carte ale Fundației „Cezara”: Prima verba, Perpetuum, Via lucis. A îngrijit ediții Eminescu, Goga, Arghezi, Aron Cotruș. A debutat, cu poezie, în revista "Cronica" din Iași, în 1970, prezentat de poetul Mihai Ursachi. A publicat în: Tribuna, Steaua, Vatra (cu pseudonim), Teatrul, Poesis, Luceafărul, Transilvania, Mișcarea Literară, Jurnal literar, Hyperion, Târnava, Astra Blăjeană, Reghinul Cultural, Revista Română etc. A publicat volumele de versuri: "Metanii", Vecernii, Laguna umbrei, Secantă la ochiul mimozei, Cruci în deșert, Aluviuni-Alluvia, ediție bilingvă română-engleză, traduceri de prof.
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
(pseudonimul lui Ștefan Ioan Fănuță) (n. ~ 27 decembrie 1787, București - d. 12 noiembrie 1853, București) a fost un istoric, jurist, poet și cronicar român. A scris istorii în versuri și în proză ale Țării Românești din timpul lui Constantin Hangerli (1796
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
vreme identitatea adevărată a lui Zilot Românul a rămas necunoscută, fapt care a lăsat să se întrevadă prea puține despre viața acestui scriitor. B. P. Hasdeu remarca: "„Cine au fost autorul, nu se știe, căci «Zilot Românul» este învederat un pseudonim, care înseamnă «Românul Zelos»”". Motivul cel mai plauzibil al anonimatului lui Zilot este evitarea represaliilor din partea mai marilor înfierați în scrierile sale. Primele încercări de identificare i-au aparținut lui Gr. Tocilescu. Inițial acesta a crezut că "„sub pseudonimul de
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
un pseudonim, care înseamnă «Românul Zelos»”". Motivul cel mai plauzibil al anonimatului lui Zilot este evitarea represaliilor din partea mai marilor înfierați în scrierile sale. Primele încercări de identificare i-au aparținut lui Gr. Tocilescu. Inițial acesta a crezut că "„sub pseudonimul de Zilot Românul se ascunde Ștefan Moru”" și a adăugat "„că cercetările ce vom face mai departe poate că vor arăta că ne-am înșelat”". Într-adevăr, după alte investigații, ce vor fi detaliate mai jos, va comunica noile rezultate
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
acea perioadă: "Encyclopédie, ou dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métiers". D’Alembert a scris celebrul "Discours préliminaire" („Prefața Enciclopediei”), precum și cea mai mare parte a articolelor având subiecte științifice (îndeosebi din matematică) - circa 1700 articole, semnate cu pseudonimul „"O"”. Nivelul său de participare la dezvoltarea Enciclopediei a scăzut însă după anul 1762. Una dintre cele mai remarcabile contribuții ale lui D'Alembert în algebră este "Teorema lui D'Alembert" (cunoscută și sub numele de "teorema D'Alembert - Gauss
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
al catedralei armene și de vicar al Arhiepiscopiei Armene în perioada 1965-2001. s-a născut la data de 2 octombrie 1941, în municipiul București, într-o familie de intelectuali, primind la botez numele de Hagop. Tatăl său, poetul Zareh Bâlbul (pseudonim literar), a fost profesor la Școala Armeană din București, iar mama sa, Haiguhi, era învățătoare de limbile armeană și germană la școala primară. Bunicul lui după mamă, Nerses Keropian, a fost protopop al Bisericii Armene din București, iar ambii unchi
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
moștenire secretul comorii familiei Spada, ascunsă pe insula Monte-Cristo. După ce evadează, cu o înfățișare nouă, conferită de bogăție și de marea cultură pe care o căpătase sub îndrumarea lui Faria, Edmond se întoarce pentru a se răzbuna. Edmond Dantès și pseudonimele sale
Contele de Monte-Cristo () [Corola-website/Science/308417_a_309746]
-
de doctorat a avut ca temă repartizarea muncii. La Stuttgart, în Germania, a făcut cunoștință cu Clara Zetkin și Karl Kautsky. Aici și-a început cariera publicistică, scriint pentru gazetele social-democrate "Vorwärts" ("Înainte") și "Die neue Zeit" ("Timpul nou") sub pseudonimul Alexander Parvus. Activitatea publicistică a continuat-o la Leipzig, unde a publicat critica lui Engels a luptei pe baricade a maselor populare. Parvus s-a ocupat și de problema organizării grevelor, devenind unul dintre liderii revoluționari zeloși. A publicat și
Alexander Parvus () [Corola-website/Science/307441_a_308770]
-
piesei „Am ajuns să plâng” de Nicolae Guță), viteză de redare accelerată („Fată cu păr inelat” de Costel Ciofu și Don Genove), efecte de transparență ce permit suprapunerea mai multor filmări ("bluescreening") ș.a.m.d. Interpreții de manele își aleg pseudonime hiperbolizante, de exemplu Adrian Minune sau Sorin Copilul de Aur, sau nume prin care scot în evidență localitățile de origine, Gabi de la Oradea sau Adi de la Vâlcea. Nu întotdeauna interpreții de manele au pseudonime, uneori își folosesc numele real (parțial
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
d. Interpreții de manele își aleg pseudonime hiperbolizante, de exemplu Adrian Minune sau Sorin Copilul de Aur, sau nume prin care scot în evidență localitățile de origine, Gabi de la Oradea sau Adi de la Vâlcea. Nu întotdeauna interpreții de manele au pseudonime, uneori își folosesc numele real (parțial, cum ar fi: Florin "Salam", Nicolae "Guță" (Nicolae Linguraru), Vali "Vijelie") sau complet, ca Mihai Priescu. În domeniul vestimentar, interpreții de manele preferă o îmbrăcăminte mulată, scumpă și ostentativă. Se poartă pantaloni și tricouri
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
de a prelucra rezultatele literaturii de specialitate, - stăpânind marile limbi de circulație internațională - franceza, germana, engleza, italiana, rusa - i-au permis să realizeze volumul conținând comentariile la Cartea Eccleziastului. În condițiile impuse de regim a publicat volumul la Eisenstadt sub pseudonim "Szigeti Miklós" (adică Nicolae de Sighet). În anul 2001 i-a fost conferit titlul de doctor honoris causa al Universitatății „Babeș-Bolyai” din Cluj. În anul 2002 i-a fost decernat pentru opera sa teologică Premiul Stephanus al Societății Sf. Ștefan
György Jakubinyi () [Corola-website/Science/303114_a_304443]
-
Scrisorile lui Pavel, sau cum mai sunt numite azi, "epistolele pauline": "Indisputabil autentice" "Deuteropauline" (autenticitatea lor este disputată) "Epistolele pastorale" îi sunt și ele tradițional atribuite lui Pavel, deși opinia critică majoritară actuală consideră că ar fi fost scrise sub pseudonim: "Evrei" (atribuită din greșeală) Deși Pavel n-a făcut parte din grupul celor 12 apostoli, cât timp Isus a fost în carne cu ei pe pământ, în majoritatea cazurilor, însă, Pavel este reprezentat împreună cu ei și aceasta prin excluderea unuia
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
Ștefan Peca, mai bine cunoscut sub pseudonimul (n. 13 august 1982, Târgoviște), este un dramaturg român. Peca este considerat a fi una dintre cele mai puternice voci din dramaturgia românească contemporană. A urmat cursuri de scris dramatic la New York University și a fost unul dintre rezidenții programului
Peca Ștefan () [Corola-website/Science/303205_a_304534]
-
ul este o doctrină filosofică creștină apărută în Franța la mijlocul sec. al XIX-lea, aparținând pedagogului Denizard Rivail, sub pseudonimul Allan Kardec.Termenul a fost atribuit ca distinctiv doctrinei pe care urma să o publice, dar datorită faptului că derivă dintr-un cuvânt din limbajul comun a fost repede încorporat în uzul normal și este folosit pentru a numi și
Spiritism () [Corola-website/Science/302234_a_303563]
-
ca albumul să fie numit "Battles in the North". La scurt timp după lansare Armagedda a părăsit formația. În locul lui a venit Kolgrim care mai colaborase atât cu Abbath cât și cu Demonaz în cadrul formațiilor Old Funeral și Amputation (sub pseudonimul Padden). Într-un interviu din 1992 Kolgrim se referă la stilul muzical adoptat de Immortal ca "holocaust metal". În 1993 Kolgrim a fost concediat de către Abbath și Demonaz din cauza faptului că era leneș. În noiembrie 1993 a fost lansat cel
Immortal () [Corola-website/Science/302224_a_303553]