49,647 matches
-
este detectabilă din observatoarele terestre (deoarece numai undele radio și lumina vizibilă penetrează atmosfera pământului). Studiile în infraroșu și ultraviolet efectuate asupra nebuloaselor planetare au permis determinări mult mai precise ale temperaturilor, densităților și abundenței nebuloaselor. Tehnologia CCD a permis măsurarea cu precizie a unor linii spectrale mult mai neclare, acest lucru nefiind posibil anterior. De asemenea, Telescopul Spațial Hubble a arătat că, deși în aparență multe nebuloase par a avea structuri simple și regulate de pe pământ, rezoluția optică foarte mare
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
câmpuri pot fi responsabile parțial sau total pentru formele remarcabile . O problemă veche în studiul nebuloaselor planetare este că, în majoritatea cazurilor, distanțele lor sunt determinate cu o precizie foarte slabă. Pentru foarte puține nebuloase planetare apropiate determinarea distanțelor prin măsurarea "paralaxei de expansiune" este posibilă: observațiile de înaltă rezoluție luate la distanță de câțiva ani vor arăta extinderea nebuloasei perpendicular cu linia vizuală, în timp ce observațiile spectroscopice asupra Efectului Doppler vor arăta viteza expansiunii în linia vizuală. Comparația dintre expansiunea unghiulară
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
puncte, cu condiția ca cel puțin 95% din suprafața sablată să fie perfect curată (argintie). Sa3 - De pe suprafața metalului au fost îndepărtate absolut toate depunerile de țunder, vopsea și rugină. Nu se acceptă absolut nici o urmă de contaminare superficială. Reprezintă măsurarea la o scală mică, a variațiilor în înălțime a unei suprafețe fizice (conform metrologiei suprafețelor). Această măsurare este opusă variațiilor la o scală mare care fac parte din geometria suprafeței sau denivelărilor nedorite. Rugozitatea poate fi o suprafață nedorită deoarece
Sablare () [Corola-website/Science/308511_a_309840]
-
suprafața metalului au fost îndepărtate absolut toate depunerile de țunder, vopsea și rugină. Nu se acceptă absolut nici o urmă de contaminare superficială. Reprezintă măsurarea la o scală mică, a variațiilor în înălțime a unei suprafețe fizice (conform metrologiei suprafețelor). Această măsurare este opusă variațiilor la o scală mare care fac parte din geometria suprafeței sau denivelărilor nedorite. Rugozitatea poate fi o suprafață nedorită deoarece cauzează fricțiune și uzură, dar poate fi și benefică, deoarece permite prinderea lubrifianților și preîntâmpină sudarea acestora
Sablare () [Corola-website/Science/308511_a_309840]
-
pentru determinarea comparativă a rugozității. Pentru estimarea rugozității sau profilului unei suprafețe sablate, se recomandă utilizarea unor instrumente de măsură și control specializate. Comparatoarele se folosesc pentru a măsura gradul de rugozitate a suprafeței sablate. Sunt disponibile în variante pentru măsurarea rugozității suprafețelor sablate cu alice rotunde și pentru măsurarea rugozității suprafețelor sablate cu alice colțuroase. Verificarea și preîntâmpinarea utilizării abrazivului contaminat, vor preveni costurile aferente refacerii învelișului suprafețelor. Metoda de testare constă în compararea vizuală și tactilă a suprafeței cu
Sablare () [Corola-website/Science/308511_a_309840]
-
profilului unei suprafețe sablate, se recomandă utilizarea unor instrumente de măsură și control specializate. Comparatoarele se folosesc pentru a măsura gradul de rugozitate a suprafeței sablate. Sunt disponibile în variante pentru măsurarea rugozității suprafețelor sablate cu alice rotunde și pentru măsurarea rugozității suprafețelor sablate cu alice colțuroase. Verificarea și preîntâmpinarea utilizării abrazivului contaminat, vor preveni costurile aferente refacerii învelișului suprafețelor. Metoda de testare constă în compararea vizuală și tactilă a suprafeței cu fiecare segmentai comparatorului. Segmentul care se apropie cel mai
Sablare () [Corola-website/Science/308511_a_309840]
-
sau IQ (în original, acronimul expresiei " intelligence quotient,") reprezintă un concept și un scor derivat din diferite teste standardizate prin care se încearcă măsurarea inteligenței. Coeficientul mediu de inteligență al unui om este 100. Cel mai mare "factor IQ" cunoscut astăzi al unui om depășește 240. William Stern a definit inteligență că "aptitudinea generală a individului de a-si adapta conștient gândirea unor cerințe
Coeficient de inteligență () [Corola-website/Science/308673_a_310002]
-
om depășește 240. William Stern a definit inteligență că "aptitudinea generală a individului de a-si adapta conștient gândirea unor cerințe noi: ea este capacitatea spirituală de adaptare generală la noile cerințe și condiții ale vieții." Primele teste psihometrice de măsurare a inteligenței au fost puse la punct de la începutul secolului al XX-lea.
Coeficient de inteligență () [Corola-website/Science/308673_a_310002]
-
observației le va efectua asupra fenomenului observat. De exemplu, pentru ca noi să "vedem" un electron, trebuie ca un foton să interacționeze cu el, iar această interacțiune va schimba calea acelui electron. De asemenea, este teoretic posibil ca alte mijloace de măsurare, mai puțin directe, să afecteze electronul; chiar dacă electronul este pus într-o situație în care observarea lui este "posibilă", fără ca acea observație să aibă loc, acesta, teoretic, tot și-ar schimba poziția. În fizică, un efect de observator mai comun
Efect de observator () [Corola-website/Science/308723_a_310052]
-
este presupusă nici vie, nici moartă până la observarea ei — până atunci, pisica este "atât" vie, "cât și" moartă (în termeni probabilistici, jumătate vie, jumătate moartă). Totuși, majoritatea fizicienilor, rezolvând aparentul paradox al lui Schrödinger, înțeleg că actele de 'observare' și 'măsurare' trebuie să fie definite în termeni cuantici înainte ca întrebarea să aibă sens. Din acest punct de vedere, nu există 'efect de observator', doar un sistem cuantic extrem de complex. O minoritate importantă consideră că ecuațiile duc la un răspuns; Wheeler
Efect de observator () [Corola-website/Science/308723_a_310052]
-
incertitudinii al lui Heisenberg este adesea confundat cu "efectul de observator". Principiul incertitudinii descrie de fapt cât de precis se poate măsura poziția și impulsul unei particule în același timp — dacă crește precizia determinării unei mărimi, este afectată precizie în măsurarea celeilalte. Astfel, principiul incertitudinii se ocupă de "măsurare", nu de "observare". Idea că Principiul Incertitudinii este cauzat de modificare (și deci de observare) nu este considerată validă de unii, deși era populară în primii ani ai mecanicii cuantice, și este
Efect de observator () [Corola-website/Science/308723_a_310052]
-
efectul de observator". Principiul incertitudinii descrie de fapt cât de precis se poate măsura poziția și impulsul unei particule în același timp — dacă crește precizia determinării unei mărimi, este afectată precizie în măsurarea celeilalte. Astfel, principiul incertitudinii se ocupă de "măsurare", nu de "observare". Idea că Principiul Incertitudinii este cauzat de modificare (și deci de observare) nu este considerată validă de unii, deși era populară în primii ani ai mecanicii cuantice, și este repetată în unele discuții. Există o problemă similară
Efect de observator () [Corola-website/Science/308723_a_310052]
-
și deci de observare) nu este considerată validă de unii, deși era populară în primii ani ai mecanicii cuantice, și este repetată în unele discuții. Există o problemă similară în mecanica cuantică legată de întrebarea dacă sistemele au proprietăți anterior măsurării acestora. Presupunerea că au este în literatură denumită "realism", deși s-a argumentat că termenul "realism" este folosit într-un sens mai strict decât cel de realism filosofic. Un experiment recent din domeniul fizicii cuantice a fost interpretat prin obligativitatea
Efect de observator () [Corola-website/Science/308723_a_310052]
-
din domeniul fizicii cuantice a fost interpretat prin obligativitatea de a renunța la ideea de realism, deși autorul lucrării afirmă doar că "ar trebui să renunțăm la anumite trăsături intuitive ale realismului" . Aceste experimente demonstrează o relație ciudată între actul măsurării și sistemul măsurat, dar nu este clar dacă necesită sau nu un observator conștient. În tehnologia informației, efectul de observator este impactul potențial al observării ieșirilor unui proces în timpul rulării respectivului proces. De exemplu, dacă un proces folosește un fișier
Efect de observator () [Corola-website/Science/308723_a_310052]
-
poate duce la oprirea procesului. Un alt exemplu ar fi observarea performanței unui procesor prin rularea atât a programului de observat cât și a celui care efectuează măsurătorile pe același procesor, ceea ce va conduce la rezultate imprecise deoarece programul de măsurare afectează el însuși performanța procesorului (procesoarele moderne, cu cache mare și bandă de asamblare sunt afectate în mod deosebit de acest gen de observații). Observarea (sau mai degrabă "debuggingul") unui program în rulare îi poate modifica acestuia codul sursă (adăugând ieșiri
Efect de observator () [Corola-website/Science/308723_a_310052]
-
a robotului. Este o cameră foto stereo descrisă că „o variantă îmbunătățită, cu mărirea rezoluției, a camerei folosite pe Marș Pathfinder și pe Marș Polar Lander”. Acest aparat a realizat câteva imagini ale zonei arctice marțiene, si a servit la măsurarea distorsiunii atmosferice cauzată de praf, aer și alți factori, folosindu-se de Soare ca punct de referință. Cameră a fost furnizată de Universitatea Arizona în colaborare cu Institutul Max Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar. Thermal and Evolved Gas Analyzer (TEGA
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
posibili microbi indigeni, cât și pentru eventuali viitori vizitatori de pe Pământ. Fiecare celulă a laboratorului de chimia lichidelor are 26 de senzori chimici și un senzor de temperatură. Electrozii Selectivi de Ioni din polimer pot determina concentrația de ioni prin măsurarea potențialul electric din senzor, separat de celulă laboratorului printr-o membrana ce filtrează ionii. Cei doi electrozi detectori de gaze pentru oxigen și dioxid de carbon funcționează pe același principiu și sunt separați de celulă laboratorului chimic printr-o membrana
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
printr-o membrana permeabila pentru gaze. Un tablou de micro-electrozi din aur este utilizat pentru voltametrie ciclica și voltametrie cu stripping anodic. Ciclovoltametria este o tehnică de studiere a ionilor prin aplicarea unei forme de unda cu potențial variabil și măsurarea curbei curent-tensiune. Voltametria cu stripping anodic depune întâi metalele pe electrodul de aur prin aplicarea unui potențial. După inversarea potențialului, se măsoară curentul pe masura ce metalele părăsesc electrodul. Primele măsurători au indicat că stratul superficial conține săruri solubile în apă și
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
de spațiu Banach și a promovat multe dintre teoremele fundamentale ale analizei funcționale. În aceste spații Banach, a studiat formulele lui Lagrange, metoda lui Fourier pentru o serie de ecuații. De asemenea, Banach a a adus importante contribuții la teoria măsurării, reglării, și la alte ramuri ale matematicii. În 1929, împreună cu Hugo Steinhaus, Banach a fondat jurnalul științific "Studia Mathematica".
Stefan Banach () [Corola-website/Science/308232_a_309561]
-
de generalizare la multe alte perechi de mărimi, afară de poziție și impuls (de exemplu, impulsul unghiular pe două axe de coordonate diferite), și poate fi derivat euristic. De observat că incertitudinile în chestiune sunt caracteristice ale mărimilor mecanice. În orice măsurare din lumea reală, vor fi incertitudini "adiționale" create de procesul de măsurare care nu este nici perfect, nici ideal. este valabil chiar dacă măsurătorile sunt ideale (așa numite măsurători von Neumann) sau neideale (măsurători Landau). De observat că și produsul incertitudinilor
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
de exemplu, impulsul unghiular pe două axe de coordonate diferite), și poate fi derivat euristic. De observat că incertitudinile în chestiune sunt caracteristice ale mărimilor mecanice. În orice măsurare din lumea reală, vor fi incertitudini "adiționale" create de procesul de măsurare care nu este nici perfect, nici ideal. este valabil chiar dacă măsurătorile sunt ideale (așa numite măsurători von Neumann) sau neideale (măsurători Landau). De observat că și produsul incertitudinilor, de ordinul 10 Joule-secundă, este atât de mic încât principiul incertitudinii are
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
fi făcută între unda asociată unei particule din mecanica cuantică și o undă mai bine cunoscută, semnalul variabil în timp asociat cu o undă sonoră. Nu are sens întrebarea privind spectrul de frecvență la un anumit moment din timp, deoarece măsurarea frecvenței este măsura unei repetiții într-o perioadă de timp. Într-adevăr, pentru ca un semnal să aibă o frecvență relativ bine definită, trebuie ca el să persiste o perioadă lungă de timp, și similar, un semnal care are loc la
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
definit (adică e de scurtă durată) va conține obligatoriu o bandă de frecvențe largă. Adică, într-adevăr, este o analogie matematică apropiată de Principiul Incertitudinii al lui Heisenberg. Principiul incertitudinii din mecanica cuantică este uneori eronat explicat prin afirmația că măsurarea poziției obligatoriu modifică impulsul unei particule, și vice versa—adică se spune că principiul incertitudinii este o manifestare a efectului de observator. Într-adevăr, Heisenberg însuși inițial a dat explicații care au sugerat această vedere. Înaintea unor interpretări mai moderne
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
obligatoriu modifică impulsul unei particule, și vice versa—adică se spune că principiul incertitudinii este o manifestare a efectului de observator. Într-adevăr, Heisenberg însuși inițial a dat explicații care au sugerat această vedere. Înaintea unor interpretări mai moderne, o măsurare era adesea vizualizată ca o denaturare fizică aplicată direct asupra sistemului măsurat, fiind uneori ilustrată sub forma unui experiment imaginar numit Microscopul lui Heisenberg. De exemplu, la măsurarea poziției unui electron, ne închipuim luminarea electronului, și astfel intervenirea asupra lui
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
explicații care au sugerat această vedere. Înaintea unor interpretări mai moderne, o măsurare era adesea vizualizată ca o denaturare fizică aplicată direct asupra sistemului măsurat, fiind uneori ilustrată sub forma unui experiment imaginar numit Microscopul lui Heisenberg. De exemplu, la măsurarea poziției unui electron, ne închipuim luminarea electronului, și astfel intervenirea asupra lui și producerea incertitudinilor cuantice asupra poziției sale. Paradoxul EPR indică faptul că este greșit ca principiul incertitudinii să fie văzut ca o măsurare care afectează direct o particulă
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]