49,636 matches
-
condusă de Gabriel Liiceanu), care a editat unul dintre caietele sale. Dragomir, fost student doctoral al lui Heidegger, a fost un om reticent care scris în secret și niciodată n-a intenționat să publice ceva. Spre bătrânețe, a început să predea seminarii private, lucru întreprins până la moarte; doar un grup restrâns de intelectuali le-au frecventat. După ce a murit, au fost găsite niște caiete tematice, ce au dovedit că Dragomir a fost un fenomenolog de nivel înalt. Printre aceste manuscrise, a
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
de Literatură Comparată" (vicepreședinte 1979-1985), al "Societăților franceză, spaniolă, austriacă pentru studiul secolului al XVIII-lea". Obține mai multe burse importante în Anglia (1968-1969), Italia (1969), SUA (ianuarie 1985, ianuarie 1986), Germania (1987), Austria (1995). Din 1990 a început să predea la Facultatea de Istorie (cursul de "Istoria mentalităților") și din 1991 la Faculté Internationale des Sciences Humaines/Facultatea de Științe Politice ale Universității din București (cursurile de "Istoria ideilor politice și a mentalităților", "Istoria ideii de Europa și evoluția conștiinței
Alexandru Duțu () [Corola-website/Science/316045_a_317374]
-
de "Istoria mentalităților") și din 1991 la Faculté Internationale des Sciences Humaines/Facultatea de Științe Politice ale Universității din București (cursurile de "Istoria ideilor politice și a mentalităților", "Istoria ideii de Europa și evoluția conștiinței europene"), ca profesor titular. A predat până în decembrie 1998, cu puțin timp înainte de moartea sa în ianuarie 1999. A fost profesor invitat la ; la (1990), Sorbona (1994), (1995) din Paris; la Universitățile din , Stanford, , Urbana. Tot la începutul anilor 1990 se va implica și în dezbaterile
Alexandru Duțu () [Corola-website/Science/316045_a_317374]
-
continue studiile începute în paralel cu cele teologice, la "Facultatea de Filosofie a Universității din Cluj", pe care o absolvă în 1952. A făcut studii de limbă rusă, pentru a putea fi numit profesor la liceul din Aiud. Aici, a predat limba rusă, limba română și istoria, iar în decembrie 1955, s-a transferat în comuna Florești, comuna natală a soției. Între anii 1956-1962 Ioan M. Bota a urmat, la fără frecvență, Facultatea de Litere-Istorie a Universității din Cluj, iar între
Ioan M. Bota () [Corola-website/Science/316108_a_317437]
-
anul 1982 s-a pensionat. A fost hirotonit diacon la data de 14 septembrie 1988. După reintrarea în legalitate a Bisericii Române Unite cu Roma, în perioada 1990-1998, Ioan M. Bota a fost preot la Huedin, județul Cluj și a predat teologia, ca profesor universitar la Oradea, iar între 1990-2002 la Institutul Teologic Greco-Catolic din Cluj. Ioan M. Bota a publicat peste 700 de lucrări, dintre care cele mai cunoscute sunt: Alte lucrări: Duminică, 25 octombrie 2015, în Catedrala Schimbarea la Față din
Ioan M. Bota () [Corola-website/Science/316108_a_317437]
-
antrenament de fotbal, fapt care l-a făcut să renunțe la acest sport pentru a deveni chitarist. În 1974, Satriani începe să studieze stilul de muzică jazz împreună cu Billy Bauer și Lenny Tristano. După o scurtă perioadă acesta începe să predea lecții de chitară unuia dintre cei mai buni studenți ai săi Steve Vai. În același timp studiază muzică la Five Towns College. În 1978, Satriani se mută în Berkeley California pentru a urma o carieră în muzică. În tot acest
Joe Satriani () [Corola-website/Science/316118_a_317447]
-
dintre cei mai buni studenți ai săi Steve Vai. În același timp studiază muzică la Five Towns College. În 1978, Satriani se mută în Berkeley California pentru a urma o carieră în muzică. În tot acest timp el continuă să predea lecții de chitară unor nume precum Kirk Hammet de la Metallica, David Bryson de la Counting Crows, Kevin Cadogan de la Third Eye Blind, Larry LaLonde de la Primus și Possessed, Alex Skolnick din trupa Testament, Rick Hunolt (ex-Exodus), Phil Kettner de la Lääz Rockit
Joe Satriani () [Corola-website/Science/316118_a_317447]
-
Muncă și artă” la care, alături de artiști consacrați, expun și o parte din elevii săi. este numit, în 1949, Director al Muzeului de Artă al României și profesor universitar la Institutul de Artă Plastică „Nicolae Grigorescu” din București, unde va preda până în 1951. Se stinge din viață în 1971, la București. Creația de tinerețe a lui Maxy stă sub semnul constructivismului, dar lucrările expuse la expoziția „Arta Nouă” anunță deja o orientare spre un modernism moderat. Remarcabilă este și grafica sa
M. H. Maxy () [Corola-website/Science/316165_a_317494]
-
făcut și tatăl ei. În 1644 ea a preluat tronul deși încoronarea a fost amânată din cauza războiului cu Danemarca. Prima ei misiune majoră a fost să facă pace cu Danemarca, lucru pe care l-a făcut cu succes; Danemarca a predat insulele Gotland și Ösel Suediei, în timp ce Norvegia a poerdut districtele Jämtland și Härjedalen rămase Suediei. Curând cancelarul Oxenstierna a descoperit că vederile politice ale Cristinei difereau de ale sale. În 1645 el și-a trimis fiul, Johan Oxenstierna, la congresul
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
importanța operei Doamnei Blavatsky și să vadă propriile ei sarcini ca fiind continuarea și dezvoltarea viitoare ale învățăturilor lui Blavatsky. (Bailey, pp. 168-177) În 1923, cu ajutorul lui Foster Bailey, a fondat Arcane School (ca parte a Lucis Trust), care a predat (și care încă predă) o serie de cursuri prin corespondență bazate pe versiunea sa heterodoxă a Teosofiei, care acceptă viziunile de bază ale teosofiei despre "karma", reîncarnare, maeștrii, planul divin, și dobandirea stării divine originale a umanității. (Bailey, pp. 192-193
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
și să vadă propriile ei sarcini ca fiind continuarea și dezvoltarea viitoare ale învățăturilor lui Blavatsky. (Bailey, pp. 168-177) În 1923, cu ajutorul lui Foster Bailey, a fondat Arcane School (ca parte a Lucis Trust), care a predat (și care încă predă) o serie de cursuri prin corespondență bazate pe versiunea sa heterodoxă a Teosofiei, care acceptă viziunile de bază ale teosofiei despre "karma", reîncarnare, maeștrii, planul divin, și dobandirea stării divine originale a umanității. (Bailey, pp. 192-193). Site-ul WEB Lucis
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
C.W. Leadbeater. Nicholas Weeks, scriind pentru revista teosofică "Fohat" în 1997, a simțit că aserțiunea lui Bailey că "... învățăturile ei sunt împământenite în și că ele nu se opun de o maniera fundamentală Teosofiei așa cum a fost trăită și predată de HPB și Guru ei " a fost falsă, afirmând că lucrările ei sunt în realitate "înrădăcinate în pseudo-theosofia al cărui pionier a fost C. W. Leadbeater". El a afirmat că Bailey a acceptat ”fantezia” lui Leadbeater a reîntoarcerii lui Maitreya
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
mondial, ea a citat lupta pentru petrol și lupta pentru Palestina, “[...] o luptă lacomă care n-are nicio dragoste pentru Palestina în spatele ei, fiind guvernată de interese financiare și nu de spiritul umanitarist pe care îl pretind sioniștii [...]. Bailey a predat o formă de spiritualitate universală ce transcende identificarea denumită, crezând că, " Fiecare clasă de ființe omenești este un grup de frați. Catolicii, evreii, ne-evreii, occidentalii și orientalii sunt toți fii ai lui Dumnezeu". Ea a afirmat că toate religiile
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
în care s-a hotărt eliminarea centrului rebeliunii bolșevice de la Gara Socola. În ziua următoare, o unitate militară formată din ostași ucraineni, împreună cu trupe militare române, au înconjurat tabăra rusă de la Socola, arestându-i pe rebelii ruși care s-au predat fără a se opune prea mult. Soldații rebeli au fost dezarmați și expulzați peste Prut. Ca urmare a încheierii de către Ucraina a armistițiului de la Brest Litovsk (ianuarie/februarie 1918) și a semnării, la 20 februarie/5 martie 1918, de către guvernul
Gara Socola () [Corola-website/Science/316271_a_317600]
-
geometrie analitică al lui Gheorghe Țițeica, întrucît cea mai mare parte din timp îi era ocupată cu cursurile și mai ales cu laboratoarele de la fizico-chimice, la care prezența era obligatorie. La 1 septembrie 1930 este numit suplinitor și începe să predea la Școala Comercială Superioară de Fete și la Școala de Meserii din Târgoviște. În 1931 se înscrie la examenul de capacitate, care îi dădea dreptul de a fi numit titular la o catedră. Își alege ca specialitate secundară matematicile financiare
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
titulari-utilizați" la liceele de fete. Alege Liceul de Fete din Cîmpulung Muscel, unde funcționează numai două săptămîni, după care este detașat la cerere la Liceul Comercial de Băieți din Tîrgoviște, pentru a-și putea satisface și stagiul militar. Aici a predat matematica și contabilitatea în anul școlar 1931/ 1932. În anul școlar 1932/1933, schimbîndu-se guvernul, se anulează măsura guvernului anterior și redevine suplinitor la aceleași școli ca în primul an de activitate. În mai 1933, deprimat de situația incertă în
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
fost Ioan Tomescu și Virgil Petrescu. În 1964, pentru rezultatele deosebite obținute, lui Ion Th. Grigore i se acordă titlul de "profesor emerit". Curînd după aceea avea să fie numit în Consiliul Superior al Învățămîntului de Cultură Generală. După 1967, predă matematica după programa claselor speciale de matematică, la prima clasa specială de fizică, la care este și diriginte. In 1968 participă la Congresul UNESCO, ținut la București, cu caracter metodic, privind învățămîntul de cultură generală. În 1970 este pensionat. A
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
după programa claselor speciale de matematică, la prima clasa specială de fizică, la care este și diriginte. In 1968 participă la Congresul UNESCO, ținut la București, cu caracter metodic, privind învățămîntul de cultură generală. În 1970 este pensionat. A mai predat pînă în 1977, la clasele speciale de matematică. La 12 februarie 1978, un comitet de inițiativă în frunte cu Gheorghe Anastasiade din promoția 1943 a liceului comercial și Mircea Gociman din promoția 1952 - "Nichita Stănescu" a Liceului Ion Luca Caragiae
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
toți cei 47 de ani de activitate didactică. Ceremonia s-a desfășurat în sala de festivități a Liceului „Ion Luca Caragiale”. Seria cuvîntărilor foștilor elevi a fost deschisă de o elevă din clasa XI-a, ultima clasă la care a predat înainte de pensionare și s-a încheiat cu cea a unui reprezentant al promoției 1932 a Liceului Comercial din Tîrgoviște, din partea primei serii de la Școala Superioară Comercială de Fete dîndu-se citire unei scrisori. Au mai fost citite scrisori din partea profesorului octogenar
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
va ajunge pe noi culmi, aceasta întreprinzând turnee continue, până la lansarea în 2005 a albumului "Doomsday Machine". Imediat dupa înregistrarea albumului, Christopher Amott părăsește trupa pentru a se concentra pe educația sa muzicală, urmând să-și petreacă următorii doi ani predând muzică în Suedia și fecventând Conservatorul. Michael se va întoarce încă o dată la Spiritual Beggars, înregistrând tot în 2005 albumul "Demons". În aceeași perioadă înregistrează și un solo de chitară pe piesa „Murder Fantasies”, de pe albumul "Enemy of God" al
Michael Amott () [Corola-website/Science/316314_a_317643]
-
o familie cu scriitoarea și cineasta Shira Geffen. Locuiește la Tel Aviv împreună cu ea și cu copilul lor, Lev. În prezent el este conferențiar de scriere creativă la facultatea de litere a Universității Ben Gurion din Beer Sheva; de asemenea, predă la facultatea de cinematografie a Universității Tel Aviv. Lui Etgar Keret i s-a acordat și cetățenia poloneză. Prima sa carte publicată a fost «Țevi» (Tzinorot) (1992), culegere de scurte povestiri care a trecut la început aproape neobservată. În 1993
Etgar Keret () [Corola-website/Science/316311_a_317640]
-
emisiunea "Teleenciclopedia", difuzată de postul public din România, unde actrița lectura texte ale documentarelor prezentate. Și-a început activitatea didactică în 1963, susținând cursuri de Arta și tehnica vorbirii la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Continuă să predea în această instituție până în 1992, când se transferă la Universitatea Hyperion din București, unde prezintă cursuri de „Arta actorului”, „Vorbire scenică” și „Analiza procesului scenic”. Din 1996 până în 2002 activează în Universitatea Ecologică din București, care îi oferă în anul
Lucia Mureșan () [Corola-website/Science/320005_a_321334]
-
școlii elementare heder, a dat examene la fără frecvență și a fost admis în clasa a opta la un gimnaziu din Odesa. Apoi a fost admis la universitatea din Novorossiisk. În 1914 a înființat la Telenești școala evreiască, unde a predat până în 1919, când s-a mutat la Chișinău. A debutat în 1910 cu nuvele în gazeta "Undzăr Lăbn" ( "Viața noastră"), editată la Varșovia de Mordhe Spector. A folosit pseudonimul "Ș. Așkenazi". În presa din Odesa a publicat poezii și schițe
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
a scăpa de șantajistul care încerca să pună mâna pe averea sa. El i-a dezvăluit lui Holmes că este grav bolnav și că va muri în câteva luni și a semnat o confesiune pe care detectivul urma să o predea poliției în cazul în care James urma să fie condamnat. Observațiile lui Holmes au fost suficiente pentru a duce la achitarea lui James. John a murit la șapte luni după întâlnirea cu detectivul, fără a fi arestat deoarece Holmes nu
Misterul din Valea Boscombe () [Corola-website/Science/320109_a_321438]
-
în cazul în care James urma să fie condamnat. Observațiile lui Holmes au fost suficiente pentru a duce la achitarea lui James. John a murit la șapte luni după întâlnirea cu detectivul, fără a fi arestat deoarece Holmes nu a predat poliției scrisoarea. Cei doi tineri (James și Alice) s-au căsătorit, fără a cunoaște vreodată trecutul tenebros al părinților lor. Această povestire cu Sherlock Holmes are multe asemănări cu povestirea Aventura vasului Gloria Scott din volumul Memoriile lui Sherlock Holmes
Misterul din Valea Boscombe () [Corola-website/Science/320109_a_321438]