48,811 matches
-
(rusă: "Даниил Иванович Хармс") (30 decembrie 1905 — 2 februarie 1942), a fost un reprezentant al avangardei literare rusești. Născut Daniil Ivanovich Yuvachev ("Даниил Иванович Ювачёв") în St. Petersburg, scriitorul și-a ales aproximativ 30 de pseudonime, dintre care cele mai frecvente au fost Kharms (de la "Charms" - farmec(-e) în limba engleză) și Harms (semnificând, tot în engleză, "vătămări"). A fost fiul unei institutoare și al unui ofițer de marină care fusese închis în timpul Rusiei țariste datorită
Daniil Harms () [Corola-website/Science/302228_a_303557]
-
alți studenți ai filosofului și poetului Lucian Blaga - Radu Stanca, Ion Desideriu Sârbu, Cornel Regman, Ștefan Augustin Doinaș, Nicolae Balotă, Eugen Todoran - membru al Cercului literar de la Sibiu. În numele grupării, a redactat celebra scrisoare deschisă către Eugen Lovinescu, semnată cu pseudonimul Damian Silvestru și publicată la 13 mai 1943 în ziarul bucureștean "Ziua", aflat sub conducerea lui Liviu Rebreanu. Câteva rânduri anunță, dar și explică mesajul celebrului "Manifest" al Cercului Literar: Scrisoarea, gest de solidarizare cu Eugen Lovinescu, promotor al democrației
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
de legătură. După ultima sa escală, „acoperită“, la București, în noiembrie 1989, generalul de Securitate Aristotel Stamatoiu propune să fie decorat cu ordinul „Tudor Vladimirescu". A continuat să colaboreze la Radio Europa Liberă cu corespondențe sporadice, semnându-le cu diferite pseudonime, ca de exemplu Ion Daniel. Ca informator, a participat în folosul Securității comuniste din România la urmărirea și încercarile de denigrare ale pastorului Richard Wurmbrand și a activității postului de radio "Europa Liberă" și altor persoane, inclusiv prieteni și cunoștințe
Ivan Deneș () [Corola-website/Science/302301_a_303630]
-
este pseudonimul de artă a lui Marcel Avramescu (n. 17 ianuarie 1909, București - d. 30 august 1984), scriitor avangardist român. A mai folosit și alte pseudonime: "Mark Abrams", "Ierusalim X Unicornus" etc. A fost influențat de scrierile doctrinare ale lui René Guénon
Ionathan X. Uranus () [Corola-website/Science/302307_a_303636]
-
este pseudonimul de artă a lui Marcel Avramescu (n. 17 ianuarie 1909, București - d. 30 august 1984), scriitor avangardist român. A mai folosit și alte pseudonime: "Mark Abrams", "Ierusalim X Unicornus" etc. A fost influențat de scrierile doctrinare ale lui René Guénon, practicând un soi de ezoterism irațional. A studiat teologia, devenind preot ortodox, începând din 1962 la Jimbolia (în Banat). Se pensionează în 1976. Lipsește
Ionathan X. Uranus () [Corola-website/Science/302307_a_303636]
-
muzica creată de el să fie pură și naturală, să aibă "suflet"; această abordare era gândită ca rebeliune împotriva industriei muzicale comerciale. Contribuția la proiectul Burzum Vikernes și-a dorit-o anonimă, aceasta fiind cauza pentru care și-a ales pseudonimul "Count Grishnackh". În mai 1994 Vikernes a fost condamnat la 21 de ani de închisoare pentru omor și incendiere. Cele două albume Burzum lansate de după gratii, Dauði Baldrs și Hliðskjálf, au fost înregistrate doar cu ajutorul unui sintetizator, accesul la alte
Burzum () [Corola-website/Science/302167_a_303496]
-
nazg durbatulûk, ash nazg gimbatul, / Ash nazg thrakatulûk agh burzum-ishi krimpatul"" se traduce prin ""Un inel să le stăpânească, un inel să le găsească, / Un inel să le aducă pe toate și în întuneric să le unească"". Alt exemplu e pseudonimul ales, Count Grishnackh, preluat de la numele unui "orc" pe nume Grishnákh. Ulterior, tema predominantă a devenit mitologia nordică și păgânismul. Trilogia alcătuită din albumele Dauði Baldrs, Hliðskjálf și Belus se referă în special la moartea lui Baldur și simbolistica acestui
Burzum () [Corola-website/Science/302167_a_303496]
-
perioada premergătoare războiului pînă la anii de închisoare. Ca răspuns pentru "Manualul ateului", Wurmbrand redactează "Umpleți vidul!", volum suscitat de intoxicarea prin propaganda comunistă. În același ton este scris volumul "Dovezi ale existenței lui Dumnezeu", pe care îl publică sub pseudonimul Nicolai Ionescu.
Richard Wurmbrand () [Corola-website/Science/302181_a_303510]
-
face purtătorul să semene cu un cadavru în descompunere sau cu o victimă a ciumei. Membrii formației Immortal se refereau la machiajul lor ca vopsire a feței în culori de război. O altă caracteristică a black metal-ului este utilizarea pseudonimelor, primele formatii care au apelat la ele fiind: Venom (componența inițială îi cuprindea pe Cronos, Mantas și Abbadon). Exemplele sunt numeroase: Quorthon (Bathory), Darken (Graveland), Euronymous (Mayhem), Goat, Count Grishnackh (Burzum), Fenriz (Darkthrone), Nergal, Inferno (Behemoth), Zephyrous (Darkthrone), Abbath, Demonaz
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
black metal după standardele actuale, versurile albumului făceau referire la teme anticreștine și la sataniste. Muzica era rapidă, nu era modificată în vederea obținerii unei calități mai bune și avea vocale foarte dure. Pe lângă toate acestea, membrii Venom au adoptat și pseudonime, practică ce avea să devină foarte răspândită pe scena black metal. O influență majoră asupra genului a avut-o formația de origine suedeză Bathory. Formația, întemeiată de Thomas Forsberg (sub pseudonimul Quorthon), a creat paradigma black metalului scandinavian. Pe lângă muzica
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
dure. Pe lângă toate acestea, membrii Venom au adoptat și pseudonime, practică ce avea să devină foarte răspândită pe scena black metal. O influență majoră asupra genului a avut-o formația de origine suedeză Bathory. Formația, întemeiată de Thomas Forsberg (sub pseudonimul Quorthon), a creat paradigma black metalului scandinavian. Pe lângă muzica întunecată, rapidă, distorsionată, cu o calitate slabă și teme anticreștine, Quorthon a fost primul artist care a folosit vocale ascuțite, timbru vocal care va defini genul mai târziu. Formația a imprimat
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
înregistrări numit Deathlike Silence Productions. Odată cu creșterea popularizării formațiilor, succesul chitaristului Mayhem pe scena underground a influențat decizia altor studiouri de înregistrări să înceapă producția de materiale black metal. Pe 8 aprilie 1991, vocalistul Mayhem Per Yngve Ohlin (cunoscut sub pseudonimul „Dead”) se sinucide într-o casă pe care toți membrii formației o împărțeau. Prietenii săi îl caracterizau drept ciudat, introvertit și depresiv. Înainte să urce pe scenă se pregătea în așa fel încât să arate ca un cadavru și se
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
alt nume, Crush Evil. Helling Usvart a cauzat numeroase controverse pe scena black metal, casa de discuri Nuclear Blast primind chiar și amenințări cu moartea în cazul în care nu vor face publice numele membrilor formației. Anonymous a renunțat la pseudonim și a recunoscut că este Jayson Sherlock, toboșarul formațiilor Mortification și Paramaecium. Majoritatea artiștilor din scena black metal au definit „black metalul crestin” drept un oximoron. În documentarul (2007), toți cei intervievați au afirmat că black metalul nu poate fi
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
Darkthrone, albumul de debut Soulside Journey. Genul albumului este predominant death metal, dar există și unele elemente black metal. În 1991 Darkthrone a adoptat stilul estetic care urma să reprezinte scenă black metal, vopsindu-și fetele în alb și folosind pseudonime: Gylve Nagell a devenit "Fenriz", Ted Skjellum a devenit "Nocturno Culto" și Ivăr Enger a devenit "Zephyrous". Tot în 1991 Dag Nilsen părăsește formația, dar nu mai înainte de înregistrarea celui de-al doilea album, A Blaze în the Northern Sky
Darkthrone () [Corola-website/Science/302216_a_303545]
-
- care a publicat și sub pseudonimele literare François Pagery și Gilles d'Argyre - (n. 27 mai 1937, Neuilly-sur-Seine, Franța) este un scriitor francez de science-fiction, care are o pregătire de bază în sociologie. Klein este editorul colecțiilor prestigioase de literatură "science-fiction" și . După terminarea studiilor de
Gérard Klein () [Corola-website/Science/302529_a_303858]
-
bază în sociologie. Klein este editorul colecțiilor prestigioase de literatură "science-fiction" și . După terminarea studiilor de psihologie socială și de economie, Klein a lucrat la SEDES, o societate de studii economice. A publicat mai multe romane la Fleuve noir sub pseudonimul Gilles d'Argyre, printre care Saga familiei d'Argyre (1960-1964), o trilogie din care al doilea volum, Corăbiile solare, este cel mai faimos. Klein conduce colecția Ailleurs et demain a editurii Robert Laffont, considerată cea mai prestigioasă colecție de science-fiction
Gérard Klein () [Corola-website/Science/302529_a_303858]
-
fondatorii formației norvegiene de black metal Mayhem. De asemenea a fost fondatorul și patronul magazinului de muzică Helvete și casei de discuri Deathlike Silence. Este considerat de mulți a fi fondatorul stilului "black metal" norvegian. Euronymous și-a ales acest pseudonim după melodia "Eurynomos" a celor de la Hellhammer; această melodie face parte din demo-ul Satanic Rites lansat în 1983. El susținea că Euronymous înseamnă "Prințul Morții" în greacă, dar asta se baza pe versurile melodiei: ""Eurynomos, prințul morții / A venit să
Øystein Aarseth () [Corola-website/Science/302543_a_303872]
-
s-a putut manifesta datorită calităților care făceau din el un lider. În 1984 Euronymous împreună cu Jørn "Necrobutcher" Stubberud și Kjetil "Manheim" Manheim au înființat formația Mayhem. Înainte Euronymous a făcut parte din formațiile Checker Patrol și L.E.G.O. sub pseudonimul "Destructor". Euronymous este creditat, alături de Snorre "Blackthorn" Ruch de la Thorns, cu inventarea riff-ului care în timp a devenit specific black metal-ului. În 1989 Euronymous pune bazele casei de discuri Deathlike Silence. Numele provine de la melodia "Deathlike Silence" a celor
Øystein Aarseth () [Corola-website/Science/302543_a_303872]
-
Rodica Bujor). Comisia, condusă de Theodor Rogalski, era alcătuită din soprana Valentina Crețoiu, tenorul Aurel Alexandrescu (amândoi prim soliști ai Operei), Alfred Pagoni, Grigoraș Dinicu, compozitorii Alfred Alessandrescu și Ion Filionescu (pianistul lui George Enescu), cel care i-a ales pseudonimul artistic - "". Cântă prima oară la Radio pe 30 aprilie 1939, într-un program de muzică ușoară cu Petre Alexandru și Mia Braia, cu numele "Jana Radu" și acompaniată de Ansamblul „Serenada” condus de Sandu Marian. Melodiile pe care le-a
Ioana Radu () [Corola-website/Science/302582_a_303911]
-
Alexandru și Mia Braia, cu numele "Jana Radu" și acompaniată de Ansamblul „Serenada” condus de Sandu Marian. Melodiile pe care le-a interpretat au fost „Pădure și iar pădure”, „De cine dorul se leagă” și „Dorule”. Debutul radiofonic real, cu pseudonimul ales de Ion Filionescu, s-a desfășurat în 29 octombrie 1939, în cadrul căruia a prezentat un buchet de melodii populare („Dorule și-o boală grea”, „ Când o fi la moartea mea”, „Am iubit și-am să iubesc”, „Mă suii pe
Ioana Radu () [Corola-website/Science/302582_a_303911]
-
de cultura persană (tatăl lui Soliman, Selim I a scris poezii în limba persană), domnia lui Soliman a creat o artă proprie a Imperiul Otoman. Suleiman însuși a fost un poet talentat, a scris în limba persană și turcă sub pseudonimul "Muhibbi". Unele din versurile lui Soliman au devenit proverbe turcești. Când fiul lui, Mehmed, a murit în 1543, el a compus o cronogramă pentru comemorarea fiului său. În plus față de propria muncă a lui Soliman, multe alte talente au animat
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
le-a adoptat după 1933 și nu a făcut nici un efort de denazificare. El s-a retras la Plettenberg, unde a scris o serie de lucrări. Prima dintre acestea, o analiză a constituției Republicii Federale Germania, a fost publicată sub pseudonimul "Walter Haustein" . Alte lucrări publicate în perioada postbelică sunt: "Das Nomos der Erde" ("Nomosul terestru"), "Theorie des Partisanen" ("Teoria partizanului") și "Politische Theologie II" ("Teologie Politică II"). În momentul publicării lor, aceste lucrări nu au avut succesul lucrărilor sale din
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
de Radio. În 1937 numele Gică Petrescu se impune tot mai mult. Afișele elegantului Cazinou de la Sinaia îl anunță cu litere uriașe, ca solist în celebra Orchestră de jazz a lui Dinu Șerbănescu. Supus unui examen sever, este admis sub pseudonimul "George Petrimi". Înregistrează pe plăci de patefon pentru casele de discuri Columbia, Odeon, His Master's Voice, producători celebri în epocă. Întâlnirea cu marele muzician Dinu Șerbănescu e decisivă profesional. Descoperă că romanța este limba sa maternă. După câțiva ani
Gică Petrescu () [Corola-website/Science/302638_a_303967]
-
rusa și, mai târziu, româna. A călătorit în Franța, Italia, Rusia - la Moscova și la Sankt Petersburg, unde mătușa sa era Mare Ducesă. A luat și lecții de desen și avea un talent literar dezvoltat, ea publicând mai târziu sub pseudonimul Carmen Sylva. Copilăria ei nu a fost dintre cele mai fericite și asta din cauza suferinței în care era înconjurat castelul de la Neuwied, mama sa fiind bolnavă adeseori, la fel ca tatăl și fratele ei mai mic - de care se va
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
Maria care dăduse naștere la doi copii deja - Carol și Elisabeta. În scurt timp cuplul regal își serbează nunta de argint. Probabil ca activitatea care-i plăcea cel mai mult Elisabetei era scrisul. Creațiile sale literare au fost publicate sub pseudonimul Carmen Sylva, ea cunoscând astfel consacrarea artistică. Deși avea un mare talent literar, operele sale (poezie, romane, opere dramatice) par nefinisate, căci purtată de valurile imaginației ea nu se mai întorcea sa retușeze creația; aceasta și datorită unui crez artistic
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]