48,602 matches
-
(în ) este o aripă nouă a Palatului Hofburg din Viena și parte a monumentalului Kaiserforum, proiectat în 1869 de Gottfried Semper și Karl Freiherr von Hasenauer pentru împăratul Franz Joseph. După construirea începând din 1871 a celor două muzee imperiale, împăratul a aprobat construirea în 1881 a "Hofburgflügels gegen den Kaisergarten", așa cum era denumit oficial noul palat. După moartea lui Hasenauer, lucrările au fost continuate mai mult sau mai puțin reușit de
Noul Hofburg () [Corola-website/Science/328662_a_329991]
-
aripă nouă a Palatului Hofburg din Viena și parte a monumentalului Kaiserforum, proiectat în 1869 de Gottfried Semper și Karl Freiherr von Hasenauer pentru împăratul Franz Joseph. După construirea începând din 1871 a celor două muzee imperiale, împăratul a aprobat construirea în 1881 a "Hofburgflügels gegen den Kaisergarten", așa cum era denumit oficial noul palat. După moartea lui Hasenauer, lucrările au fost continuate mai mult sau mai puțin reușit de discipolii săi Bruno Gruber și Otto Hofer (1894-1897) și apoi de funcționarii
Noul Hofburg () [Corola-website/Science/328662_a_329991]
-
(n. 9 aprilie 1806, Portsmouth - d. 15 septembrie 1859) a fost un un om de știință englez, inginer specializat în inginerie civilă și navală. Este cunoscut îndeosebi pentru construirea "Great Western Railway" (calea ferată din vestul Angliei legând Londra de Bristol), care, prin realizarea a numeroase tuneluri și poduri metalice, a revoluționat transporturile publice și ingineria modernă. Brunel a stabilit standarde pentru construcția căilor ferate, efectuând studii topografice atente
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
rămas celebru este podul suspendat peste râul Avon, care leagă Clifton de Bristol. Având o lungime de 210 m și o înălțime de 61 m (de la oglinda apei), podul proiectat de Brunel era cel mai lung din lume la data construirii sale. În 1830 a fost ales ca membru al Royal Society ("Fellow of the Royal Society"). La 5 iulie 1836 Isambard Brunel s-a căsătorit cu Mary Elizabeth Horsley (născută în 1813), fiica cea mai mare a compozitorului și organistului
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
refolosite la construcția podului suspendat peste râul Avon dintre Clifton și Bristol (realizat între 1862 și 1864). Celebrul pod suspendat de peste râul Avon, care leagă Clifton de Bristol, proiectat de Brunel, era cel mai lung pod din lume la data construirii sale, având o lungime de 210 m și o înălțime de 61 m (de la oglinda apei). Lucrările de construcție începuseră în 1831, dar au fost suspendate din cauza revoltelor din Bristol; ele au fost reluate abia în 1862 și terminate în
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
bărbaților a comentat că acuzațiile false legate de violența domestică provocată de bărbați sunt cel mai răspândite, fiind imune la contestări. Avocații pentru drepturile bărbaților au criticat protecția legală de care se bucură femeile abuzate. Aceștia au făcut campanie pentru construirea unor adăposturi destinate bărbaților bătuți și pentru educarea sistemului legal cu privire la violența femeilor. Activiștii miscării pentru drepturile bărbaților sunt îngrijorați de creșterea numărului de acuzații false de viaol </ref> și încearcă să protejeze pe bărbații în cazuă de consecințele acestor
Mișcarea pentru Drepturile Bărbaților () [Corola-website/Science/328715_a_330044]
-
K'inich Janaab "Pakal (Martie 603 - august 683) a fost conducător al organizării politice Maya din Palenque, în perioada clasică târzie. În timpul o domnie lungi de 68 ani, Pakal a fost responsabil pentru construirea sau extinderea inscripții celor mai notabile care au supraviețuit și arhitectura monumentala mayasa. Pakal a urcat pe tron la vârsta de 12 ani, la 29 iulie 615 și a trăit până la vârsta de 80. El a văzut extinderea puterii Palenque
K'inich Janaab' Pakal I () [Corola-website/Science/328789_a_330118]
-
școală de tanchiști lângă Kazan și o fabrică de armament chimic în Samara Oblast. În schimbul acestor facilități sovieticii intrau în posesia tacticii și tehnologiei folosite de germani. În cea de-a doua jumătate a anilor 1920 germanii au ajutat la construirea unor fabrici de tancuri din Leningrad și Harkov. Cooperarea a fost întreruptă prin venirea la putere al lui Hitler în 1933. În Germania Heinz Guderian, influențat de teoreticienii J. F. C. Fuller și B.H. Liddell Hart, prin lucrarea sa „Achtung Panzer
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
În luptă au participat aproape 500 tancuri BT-5 și BT-7 de partea sovietică și 180 de tancuri japoneze. Aici Jukov a dezvoltat și încercat noi tehnici și tactici, folosite mai târziu pe Frontul de Est împotriva naziștilor. Aceste inovații includ construirea unor poduri sub apă (greu vizibile din avioane), îmbunătățirea coeziunii și eficacității unor unități neexperimentate prin adăugarea unor trupe experimentate care să le ridice moralul și instrucție generală. Practica a revelat unele neajunsuri ale tancurilor BT, experiență foarte valoroasă, care
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
puternic tanc avea tunul principal de 37mm și blindaj de 40mm. În 1942 aceste date erau: tun de 75mm și blindaj de grosime dublă, cifre care în război au mai crescut. Tratatul de la Versailles a impus restricții severe Germaniei în privința construirii vehiculelor militare de-a lungul anilor 1920 și 1930. Producătorii germani de arme și Wehrmacht-ului au început dezvoltare în secret a tancurilor. Deoarece aceste vehicule au fost fabricate în secret, specificațiile tehnice ale acestora și potențialul lor pe câmpul
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
fost realizată după proiectul arhitectului Konrad Bittner și a reprezentat sediul instituțiilor culturale ale Sucevei: Biblioteca Centrală, Muzeul orașului Suceava și Muzeul „Porumbescu”, Școala Română și Însoțirea orășenilor români, Casinoul funcționarilor români. Lucrările de excavare executate în anul 2011 în vederea construirii parcării subterane au scos la iveală fundațiile acestui imobil care a fost cândva reprezentativ pentru orașul Suceava. În perioada 1965-1969 a fost ridicată clădirea Casei de Cultură a Sindicatelor, astfel piața centrală fiind redusă considerabil în partea sa vestică. În
Piața 22 Decembrie din Suceava () [Corola-website/Science/328797_a_330126]
-
Stancu, care-i trimisese un volum cu dedicație, că „în realitate am fost mult mai netrebnic decât în romanul tău”. Criticul Eugen Simion includea "Jocul cu moartea" printre cărțile ce l-au consacrat pe Zaharia Stancu ca romancier, permițându-i construirea unei biografii fabuloase și neobișnuite, fără a se ști cât de exactă ar fi aceasta. Perioada în care are loc acțiunea este localizată precis de autor la începutul cărții, într-o notă de prezentare de pe prima filă a cărții: "„Acțiunea
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
au scos în evidență caracterul picaresc și pitoresc al romanului, considerându-l printre cele mai reușite scrieri ale lui Zaharia Stancu. Eugen Simion includea "Jocul cu moartea" printre cărțile ce l-au consacrat pe Zaharia Stancu ca romancier, permițându-i construirea unei biografii fabuloase și neobișnuite, fără a se ști cât de exactă ar fi aceasta, în timp ce Nicolae Manolescu susținea că "Jocul cu moartea", la fel ca și "Șatra" (1968), „ar putea să-i asigure prozatorului o posteritate nesperată, oricum, alta
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
locale 2016. Ovidiu Raetchi este inițiatorul proiectului "Marea Grădină Centrală" care propune reamenajarea zonei din jurul Palatului Parlamentului. Se are în vedere dărâmarea zidului curții Palatului Parlamentului și integrarea a 35 de hectare de spațiu în circuitul verde al Capitalei prin construirea unui parc care să cuprindă aria din jurul Palatului Parlamentului, cea din jurul Casei Academiei și Parcul Izvor. Pe 18 iulie 2016, Ovidiu Raetchi a devenit vicepreședinte PNL București, în urma ședinței Biroului Politic Național al PNL. În noiembrie 2016, deputatul PNL Ovidiu
Ovidiu Raețchi () [Corola-website/Science/328810_a_330139]
-
s-a mutat ulterior în clădirea fostului colegiu iezuit din strada Schlösserstraße. Patronajul liceului a rămas în continuare în grija orașului Erfurt, singura autoritate superioară fiind cea regală. În 1894, având în vedere numărul crescut de elevi, municipalitatea a dispus construirea unui nou sediu al școlii pe strada Schiller, inaugurat festiv la 3 iulie 1896. După Primul Război Mondial școala a primit o titulatură nouă: "Liceul Umanist de Stat Erfurt". În 1938 și-a luat numele de "Liceul de Stat Langemarck
Evangelisches Ratsgymnasium Erfurt () [Corola-website/Science/328824_a_330153]
-
în aplicare un proiect pe care probabil l-a conceput încă din 295 și în care s-a întâlnit cu al doilea August, Maximian, la ultima lor întrevedere din 303: dacă boala a dictat calendarul exact al execuției, hotărârea privind construirea sa corespunde unui plan mai vechi. La 1 mai 305, pe un deal aflat la câțiva kilometri de Nicomedia, chiar în locul unde fusese proclamat împărat, Dioclețian s-a adresat soldaților, anunțându-le abdicarea sa și transferul puterii supreme către noii
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
al XVI-lea. Tot atunci s-a descoperit că pe locul casei ar fi fost altarul unei biserici ortodoxe numită „A fetelor” și care a fost demolată în anul 1777 de către autoritățile austriece ale vremii pentru a folosi piatra la construirea cazarmelor militare. La data de 14 octombrie 1853, la Șipotele Sucevei (astăzi în Ucraina), se naște Ciprian Porumbescu. Compozitorul începe studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, continuând apoi la „Konservatorium für Musik und darstellende Kunst” în Viena. Pe perioada cât
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]
-
pe care aveau să se ridice cazarma miliției și temnița. Se înfrumusețează grădina publică, numită „Belvedere” din cauza priveliștii admirabile spre Dunăre, baltă și Munții Măcinului, și se îngriji monumentul ridicat în amintirea campaniei din 1828-1829. În 1836, începură studiile pentru construirea cheiurilor portului, cu această lucrare fiind însărcinat colonelul Blaremberg, cumnatul domnului Alexandru Ghica, acesta consulta un specialist străin. În 1839, orașul se întinsese dincolo de fostul șanț al cetății, existau acum, așa cum aflăm dintr-o adresă din 17 martie a vistieriei
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
și felinare pe străzi, farmacii, stație meteo, spital militar, dobândirea statutului de oraș porto-franco în 1836, parcul "Belvedere", înființarea unor tipografii, a unei bănci, a unei cazarme și a unui teatru, deschiderea unei școli de fete, a unui gimnaziu și construirea docurilor, a căilor ferate și a mai multor fabrici. În 1888 s-a utilizat aici pentru prima dată în țară betonul armat. În primul an al noului secol au fost introduse tramvaiul și becul electric. Se dezvoltă puternic învățământul și
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
în opoziție a rabinilor ultraortodocși, care deveniseră în două ultimele decenii aliații naturali ai Likudului, de asemenea a obținut o platformă de guvernare care include reforme ale învățământului, ale recrutării în armată, încurajarea emancipării economice a evreilor ultraortodocși și arabilor,construirea de locuințe publice, restrângeri ale privilegiilor oligarhilor și ale unor mari sindicate. În negocierile pentru formarea guvernului Lapid a fost aliat temporar cu noul și energicul lider al fracțiunii național-religioase Bayit Yehudi („Vatra evreiască”), Naftali Bennet. În cele din urmă
Yair Lapid () [Corola-website/Science/328879_a_330208]
-
accelerarea avansării acestor grupuri de oameni. Drumul roman, care a fost una din cheile expansiunii Imperiului, a devenit una din cele ale căderii sale. Se crede că romanii au moștenit arta de a construi drumuri de la etrusci, iar metoda de construire s-a îmbunătățit luând idei de la alte culturi. După ce decizia de construcție a fost luată, delimitarea traseului a fost apoi încredințată topografilor (în , în română: „măsurători de pământ”. sau "mensores", în română: „măsurători”). Acești topografi foloseau câteva instrumente dovedite: În
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
era decât "un fruct al imaginației" (după modelul cunoscut din scrierile latine al construcției podelelor și pavajelor caselor). În general, construcția progresa simultan în mai multe tronsoane independente, cu lungimi variabile. Acest lucru explică ușoarele schimbări de orientare, observate adesea. Construirea drumurilor era încredințată, între alții, soldaților care își aflau o ocupație în timp de pace. Tronsoanele astfel realizate se aflau în apropierea taberelor militare. Alte tronsoane erau construite de sclavi, "coloni" proprietari riverani și de prizonieri. Prin urmare, contrar ideii
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
principale ale rețelei rutiere, care legau marile orașe între ele. Aceste drumuri mai erau denumite și "viae praetoriae" (în română: „drumuri pretoriene”), "viae militares" (în română: „drumuri militare”) sau "viae consulares" (în română: „drumuri consulare”). Statul lua în sarcină finanțarea construirii lor, însă o contribuție era cerută și cetăților și proprietarilor domeniilor traversate de aceste drumuri, care trebuiau apoi să le asigure întreținerea. Drumurile purtau adesea numele persoanelor care au contribuit la proiectarea construirii lor (Agrippa pentru via Agrippa, Domitius Ahenobarbus
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
drumuri consulare”). Statul lua în sarcină finanțarea construirii lor, însă o contribuție era cerută și cetăților și proprietarilor domeniilor traversate de aceste drumuri, care trebuiau apoi să le asigure întreținerea. Drumurile purtau adesea numele persoanelor care au contribuit la proiectarea construirii lor (Agrippa pentru via Agrippa, Domitius Ahenobarbus pentru via Domitia). În Italia, gestiunea era pusă sub supravegherea unui „curator viarum”, funcționar al statului. El da ordine de lucrări ale unui drum, de reparații ale acestuia. Lărgimea medie a unei "via
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
exemplu, cazul itinerarilor de pelerinaj la Ierusalim, cum sunt cele ale lui Eusebiu din Cezareea, Eusebiu din Nicomedia sau "Theognis din Niceea". Ele sunt mai târzii (secolul al IV-lea), însă sistemul a rămas același: etapele, distanțele între etape, popasurile. Construirea unui drum roman nu se oprește la sfârșitul șantierului propriu-zis. Un ansamblu de amenajări va permite călătorilor să se deplaseze în cele mai bune condiții posibile. La intervale foarte regulate, pentru a fi ușor reperate în spațiu, inginerii romani ridicau
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]