48,811 matches
-
(pseudonimul literar al lui "covici"; n. 22 mai 1942, Bahrinești, județul Rădăuți, România, aflat astăzi în Ucraina - d. 21 octombrie 2016, București) a fost un prozator, teoretician și eseist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1975. S-a născut
Vasile Andru () [Corola-website/Science/298975_a_300304]
-
1969, povestirea istorică "Iancu Jianu" apare, în foileton, în ziarul "Oltul" din Slatina. 1972, îi apare în Editura Ion Creangă volumul "Edison", reluat un an mai târziu cu titlul "Mari invenții. Povestiri adevărate", ed. a II-a, 1977, semnată cu pseudonimul Barbu Apelevianu. În 1974 Editura Albatros îi publică romanul "Arde Prahova". La editura Ion Creangă vede lumina tiparului, in 1977, volumul "Povestiri despre cutezători". Între anii 1978 și 1979 continuă activitatea de prozator prin publicarea volumului "Povestea neamului românesc. De la
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298982_a_300311]
-
Elisabeta a României pseudonim literar Carmen Sylva, nume complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania - d. 18 februarie 1916 (), Curtea de Argeș, Regatul României) a fost regina României în timpul domniei soțului său, Carol I al României. Patroană a artelor, fondatoare
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
și tapițerii, iar în 1912, regina a organizat la Berlin expoziția "Die Frau im Kunst und Beruf" ("Femeia în artă și meșteșuguri"). Talentul său lingvistic desăvârșit a ajutat-o să publice diverse opere în limbile franceză, germană și engleză sub pseudonimul Carmen Sylva, prin lucrările sale făcând cunoscută în străinătate România; astfel a atras atenția lui Pierre Loti și Mark Twain, care evocând-o a spus despre ea: „Acea prințesă și poetă germană încântătoare, adorabilă, își aduce aminte că florile codrului
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
străinătate România; astfel a atras atenția lui Pierre Loti și Mark Twain, care evocând-o a spus despre ea: „Acea prințesă și poetă germană încântătoare, adorabilă, își aduce aminte că florile codrului și câmpiile «i-au vorbit»”. Regina a ales pseudonimul Carmen Sylva, latinescul pentru „cântecul pădurii”, chiar la îndemnul lui Carol, pentru a delimita poeta de regină. Regina Elisabeta a murit cu puțin timp înainte ca România să declare război Germaniei și a fost îngropată la mănăstirea de la Curtea de Argeș. A
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
Eminescu era adeptul unei monarhii autoritariste, dar Constituția în vigoare dădea regelui doar puterile unei monarhii constituționale, măsură de precauție care urma să împiedice orice nouă tentativă de dictatură regală după precedentul istoric al domniei prințului pământean Alexandru Ioan Cuza. Pseudonimul literar al reginei Elisabeta I a României era Carmen Sylva, ceea ce se traduce din limba latină prin „Cântecul pădurii”. Maiestatea Sa se fotografia în fața mașinii de scris și este cunoscut faptul că în prima reclamă publicitară din lume de tip
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
o regină și soție a fost principesa Elisabeta de Neuwied, născută la 29 decembrie 1843 în castelul părintesc din Neuwied, lângă Rin, tată fiind prințul Herman de Wied și mamă, prințesa Maria de Wied. Ca poetă și-a ales ca pseudonim Carmen Sylva- "carmen - poezie, cântec" iar "silva - padure", fiind expresia sentimentelor de dragoste față de universul copilăriei, petrecute în ținuturile Rinului și ale pădurii Monrepos . Ea s-a căsătorit cu domnitorul Carol în 1869, respectând Constituția României potrivit căreia prințul putea
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
(pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) (n. 25 iunie 1903, Motihari, statul Bihar, India — d. 21 ianuarie 1950, Londra) a fost un scriitor englez, comentator al radio BBC, editorialist și reporter. El a luptat ca voluntar în Războiul
George Orwell () [Corola-website/Science/299003_a_300332]
-
a angajat în cadrul Poliției Imperiale Indiene (în Birmania), perioadă pe care o va povesti în romanul "Zile birmaneze" (1934). După ce a lucrat în Franța având profesii foarte diferite, s-a întors în Anglia și a deschis un magazin sătesc. Sub pseudonimul George Orwell, a scris articole pentru ziare și apoi, în prima sa carte " Fluierând a pagubă prin Paris și Londra" ("Down and Out in Paris and London") (1933), și-a descris experiența de scriitor de stânga. Aceasta este o relatare
George Orwell () [Corola-website/Science/299003_a_300332]
-
1914 obține licența în filologie romanică la Universității din București. A debutat cu schița „Omida - Din lumea celor care se târăsc”, o replică la volumul " Din lumea celor cari nu cuvântă" a lui Emil Gârleanu. Schița a fost semnată cu pseudonimul Victor Pribeagu și a apărut în revista brăileană "Flori de câmp", nr. 5 din 20 iulie 1911. A debutat ca poet cu poezia "Reminiscență" în revista „Versuri și proză” a lui I.M. Rașcu în nr.7-8 din aprilie 1913, semnată
Perpessicius () [Corola-website/Science/299023_a_300352]
-
Pribeagu și a apărut în revista brăileană "Flori de câmp", nr. 5 din 20 iulie 1911. A debutat ca poet cu poezia "Reminiscență" în revista „Versuri și proză” a lui I.M. Rașcu în nr.7-8 din aprilie 1913, semnată cu pseudonimul D. Pandara, un fel de anagramă compusă din inițiala prenumelui său și din începutul numelui de familie al tatălui, Pan(ait) și al mamei sale Dara(ban). Semnează cu pseudonimul "" în "Cronica" (1915), revistă condusă de Gala Galaction și Tudor
Perpessicius () [Corola-website/Science/299023_a_300352]
-
I.M. Rașcu în nr.7-8 din aprilie 1913, semnată cu pseudonimul D. Pandara, un fel de anagramă compusă din inițiala prenumelui său și din începutul numelui de familie al tatălui, Pan(ait) și al mamei sale Dara(ban). Semnează cu pseudonimul "" în "Cronica" (1915), revistă condusă de Gala Galaction și Tudor Arghezi. Mobilizat pe front, este rănit în 1916 și rămâne invalid de mâna dreaptă. Profesor în mai multe localități ale țării, autor al unor apreciate manuale de literatură pentru liceu
Perpessicius () [Corola-website/Science/299023_a_300352]
-
poetă. În perioada 1947-1948 a fost redactor la revista Rampa. Din 1949 a fost redactor la revista Urzica și profesoară la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”. În februarie 1944, Renée Annie a debutat, în ziarul „Ecoul”, sub pseudonimul Maria Veniamin, cu traduceri din Georges Rodenbach și din Christian Morgenstern. Debutează editorial în 1947, cu volumul de versuri suprarealiste "La scara 1/1" În urma unui atac ideologic lansat în ziarul Scânteia la adresa ei, începe să scrie treptat și poezie
Nina Cassian () [Corola-website/Science/299016_a_300345]
-
opere impresionante, din care nu vor lipsi romanele de inspirație autobiografică sau istorică, evocări ale unor personalități din trecut sau contemporane, note de călătorie, versuri, poeme în proză, eseuri, cugetări, corespondență, o serie de biografii istorice, semnate, în parte, sub pseudonimul "Lucile Decaux". Începând din 1916 Martha Bibescu a condus un spital pentru răniți la București, unde a rămas sub ocupație germană, a servit drept prețioasă sursă de informații pentru Guvernul român refugiat la Iași. Zoe Bengescu, fiică a uneia dintre
Martha Bibescu () [Corola-website/Science/299027_a_300356]
-
Wine", "Something Wicked This Way Comes" și "Farewell Summer". În Green Town, unchiul preferat al lui Bradbury are aripi, carnavalurile itinerante ascund puteri supranaturale, iar bunicii săi îl cazează pe Charles Dickens. Poate că folosirea cea mai elocventă a acestui pseudonim pentru orașul natal în culegerea de povestiri și schițe despre Green Town, "Summer Morning, Summer Night", reprezintă modul în care Bradbury vrea să descrie dispariția rapidă a orășelelor mici americane, unde își avea el rădăcinile. Între 1926 și 1933, familia
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
țării. În procesul evolutiv care a fost viața scriitorului, circumstanțele și alte proiecte au ocupat un loc principal. În iarna dintre anii 1955-56, după o discuție cu editorul său de la Doubleday, Bradbury a trimis un roman bazat pe Green Town, pseudonimul orașului copilăriei sale. Acesta avea să fie înlocuit cu șaptesprezece povestiri care, alături de alte trei aveau să fie legate laolaltă în capodopera din 1957 "Dandelion Wine". În 2006, Bradbury a publicat romanul original rămas după scoaterea povestirilor, schimbându-i titlul
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
început activitatea de redactor la "Deutscher Volkssender", post de radio în limba germană din Moscova. În 1945 s-a întors în Germania, făcând parte dintr-un grup de activiști comuniști supranumit „grupul Ulbricht” (condus de Walter Ulbricht). A lucrat sub pseudonimul "Michael Storm" la "Berliner Rundfunk", postul de radio înființat în sectorul sovietic al Berlinului, unde a rămas până în 1949. În anii 1945-1946, Wolf a fost acreditat ca reporter la Procesul de la Nürnberg. Între 1949 (anul proclamării Republicii Democrate Germane) și
Markus Wolf () [Corola-website/Science/304565_a_305894]
-
Sturdza" din Craiova. În 1926, elevul a debutat literar cu schița "Sculptorul Boamba" publicată în revista "Șoimii", editată de Liceul Militar "Mihai Viteazul" din Târgu-Mureș, unde era înscris sub numele de Alexandru G. Stănescu. La "Șoimii", Sahia a semnat cu pseudonimul Al. Mânăstireanu, după numele satului său Mânăstirea din județul Călărași. Nefiind făcut pentru viața cazonă, în 1927 a părăsit Liceul Militar, iar în anul 1928 și-a dat bacalaureatul. S-a înscris la Facultatea de drept din cadrul Universității București. Nu
Alexandru Sahia () [Corola-website/Science/304642_a_305971]
-
1826 în Florența Italia; d. 26 octombrie 1890 în Florența Italia) a fost un scriitor și ziarist italian, autor al unor unor cărți didactice pentru copii. El este autorul celebrului român "Le avventure di Pinocchio. Storia di un burattino". Numele pseudonimului sau vine la satul Collodi, situat între Lucca și Pistoia, unde s-a nascut mama sa Angela Orzali, și unde și-a petrecut și el o bună parte din copilăria vieții lui. Românul Pinocchio ne povestește la început despre Gepetto
Carlo Collodi () [Corola-website/Science/304683_a_306012]
-
Piemontul, un act care a prefigurat unificarea Italiei. În anii 1850, Carlo Lorenzini își extinde preocupările de jurnalist cu cele de autor dramatic și scriitor, dând o atenție deosebită dezvoltării operei și dramei. Anul 1856 a marcat prima utilizare a pseudonimului , pe care îl va adopta definitiv pentru semnarea cărților sale în anii 1870 și 1880. Carlo Collodi a început să scrie cărți pentru copii în 1876, odată cu publicarea culegerii "I raconti delle fâțe" ("Povestirile zânelor"), o excelentă traducere de basme
Carlo Collodi () [Corola-website/Science/304683_a_306012]
-
fost publicate mai tarziu într-o carte. Din 1981 până în 1983, a fost editor al revistei lunare din Cracovia „NaGlos”(OutLoud). În anii 1980, și-a intensificat activitățile de opoziție, contribuind la Samizdat, o acțiune dizidenta a publicației "Arka" sub pseudonimul „Stańczykówna”. Ultimul volum publicat în timp ce Szymborska era încă în viață, "Dwukropek", a fost ales cea mai bună carte a anului 2006 de către cititorii Gazetei Wyborcza. Ea a tradus, de asemenea, literatura franceză în polona, în special poezie baroca și operele
Wisława Szymborska () [Corola-website/Science/303512_a_304841]
-
de criticul și istoricul literar Cornel Moraru, în prezent director onorific. Printre membrii primei echipe redacționale se aflau ziariști din presa cotidiană locală sau centrală (Ion Calion-Caloi, Cornel Pogăceanu, Atanasie Popa), istoricul literar Serafim Duicu, poetul și sculptorul Gavril Ședran (pseudonimul lui Gavril Gh. Pop), graficienii (Ion Petru Pop, Radu Ceontea). Printre colaboratorii permanenți, care au deținut rubrici, se numără istoriograful Grigore Ploeșteanu, biologii acad. Alexandru Pora și Bogdan Stugren, lingvistul Alexandru Toșa, sociologul Andrei Roth.După moartea lui Romulus Guga
Vatra (revistă) () [Corola-website/Science/303620_a_304949]
-
Stephen Edwin King (n. 21 septembrie 1947) este un autor american celebru prin românele sale horror, acestea fiind ecranizate aproape în totalitate pe micul sau marele ecran. A scris câteva lucrări sub pseudonimul "Richard Bachman". King a primit în 2003 medalia Fundației Naționale de Carte din SUA pentru o „Contribuție Excepțională la Literatura Americană.” Românele lui King sunt construite de obicei în jurul unui protagonist neremarcabil, de exemplu o familie de clasa mijlocie, un
Stephen King () [Corola-website/Science/303635_a_304964]
-
și ei scriitori; prima colecție de povestiri a lui Owen, „We're All în This Together: A Novella and Stories” ("Suntem în asta împreună: o nuvelă și povestiri") a fost publicată în 2005. Prima colecție de povestiri de Joe Hill (pseudonimul lui Joseph), „20th Century Ghosts” ("Fantome ale secolului 20"), publicată în 2005 într-o ediție limitată, a câștigat premiul Crawford pentru cel mai bun nou autor de fantasy și premiul Bram Stoker pentru cea mai bună colecție de ficțiune. Următorul
Stephen King () [Corola-website/Science/303635_a_304964]
-
său pe coperta. De asemenea a fost preocupat de ideea că unele din titlurile non-horror pe care a dorit să le scrie ar dezamăgi așteptările fanilor săi. Astfel și-a convins editură, Signet Books, să publice aceste române sub un pseudonim. Numele "Richard Bachman" a fost ales în parte că un omagiu adus autorului Donald E. Westlake, care a folosit pseudonimul Richard Stark, și în parte că omagiu pentru Bachman-Turner Overdrive, un grup muzical pe care King îl asculta în momentul
Stephen King () [Corola-website/Science/303635_a_304964]