5,677 matches
-
de criminal, l-am prins și eu o dată. Zice: Cum să te fac, tinere? Păi, așa și pe dincolo, acolo mai scurt, perciunii filați, la spate pierdut, doar din foarfecă. În regulă, tinere. Și scoate mașina electrică din sertar, o înfige-n priză și dă-i: vuuuum!, vuuuum!, de jos în sus și de sus în jos, în toate părțile. În două minute, erai ca la pușcărie. Te mai și ciupea de urechi, cu foarfeca aia groasă, jumate pieptăn, jumate foarfecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
clismatică, merg la stadion și la Ateneu, îmi plac berea de Reghin și țuica de Baia-Mare, dorm, urlu, râd, obosesc. Înăuntru, o cutie de conservă încărcată cu circuite. Secret lacrimile din pungile de metal ale pleoapelor. Când mișc degetele și-nfig unghiile în carne, dau drumul micilor păienjeni de fier pe pânzele venelor, înregistrez înțepăturile acelor și păcănitul cleștișorilor, viteza de curgere a sângelui care inundă tendoanele. Din televizor mi se spune că „trăiesc“, că „iubesc“, că „am“ o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înspre cameră, să poți sări sau ieși să uzi florile; peste drum, nici o fereastră, doar straturi de cărămizi portocalii, rumenite de ploaie și frig. Dacă îți venea vreo idee și vroiai să te-arunci, rămâneai blocat între pereți, cu etajera înfiptă în gât. Cealaltă jumătate arăta ca o balustradă, prelungită printr-o scăriță de incendiu care urca nu se știe unde. Lumina bătea pieziș, în unghiuri deformate, închipuite de cine știe ce arhitecți grijulii. Zidurile supraâncărcate cu trandafiri agățători, uscați sau doar adormiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din plin impactul cu totul marginal al învățământului perioadei regulamentare. Dincolo de aceste lipsuri și carențe, se poate conclude că pilonii fundaționali deocamdată mai mult virtuali decât materiali pe baza cărora s-a configurat ulterior întreaga infrastructură educațională românească au fost înfipți în această perioadă cuprinsă între 1831-1832 (anii Regulamentelor Organice) și 1859. Construind rețele de școli dispersate în întreg teritoriul, autoritățile statale ale principatelor danubiene și-au asigurat controlul asupra unui (pentru moment foarte rudimentar și ineficient) aparat instituțional de diseminare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nebiruit, și cu statornicia sufletului său celui mare a oprit vitejește potopul puterii turcești, de a nu se întinde asupra Europii dela Apus și de a nu se lăți barbaria în locurile pe unde pătrundea el. De când turcii Osmani au înfipt picior statornic la Răsăritul Europii și au îngrozit toată partea aceasta de lume, națiile creștine, pe care poziția geografică sau politică le făcu să tremure de puterea lor, n-au avut afară de Ioan Corvinu, alt erou [p. 317] mai mare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cele mai delicate sarcini ale analizei istorice. Nu este singurul care împărtășește această credință. Din același club opinional face parte și B. Southgate (2001), care afirmă că "una dintre primele probleme ale istoricului [...] este să decidă cum și unde să înfigă un cuțit analitic în continuitatea unitară a timpului" (p. 122). Această alegere metodologică primară (punctul de înfigere a "cuțitului analitic"), precum și a registrului de partiționare utilizat, au o deosebită importanță deoarece "afectează serios interpretările noastre ulterioare" (Southgate, 2001, p. 122
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
la fondul autohton de natură dacic. Promovând un organicism metaforic condimentat expresiv cu o epitetică estetizantă, manualul de clasa a IV-a a istoriei românilor face următoarea analogie: "Localnicii, adică dacii, s-ar putea asemăna cu o tulpină viguroasă, adînc înfiptă în pământul strămoșesc, iar coloniștii romani, cu un altoi care face ca roada să fie mai bună și mai frumoasă" (Almaș, 1994, p. 17). Influențele slavice sunt în continuare minimalizate, etnogenia românească fiind considerată finalizată odată cu sinteza daco-romană. Atunci când sunt
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
început iarăși să-i pun întrebări. Își amintea totul cu o claritate neobișnuită și spunea că niciodată nu va uita nimic din ceea ce trăise în clipele acelea. La vreo douăzeci de pași de eșafodul înconjurat de mulțime și soldați, fuseseră înfipți în pământ trei stâlpi, întrucât erau mai mulți condamnați. Primii trei au fost duși la stâlpi, au fost îmbrăcați pentru execuție (cu niște halate lungi și albe), peste ochi li s-au tras niște glugi albe, ca să nu vadă armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
intrară pe o portiță. Într-adevăr, aici era o grădină foarte mică și foarte drăguță, în care, datorită timpului frumos, înfrunziseră toți copacii. Lebedev îl așeză pe prinț pe o bancă verde din lemn, la o masă verde, cu picioarele înfipte în pământ, ocupând locul din fața lui. Peste câteva clipe veni și cafeaua, pe care prințul nu o refuză. Lebedev continua să-l privească în ochi slugarnic și lacom. N-am știut că ai o gospodărie atât de frumoasă, spuse prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
părea de nezdruncinat. — Cu ce privire grea mă fixezi acum, Parfion! lăsă prințul să-i scape, cu un sentiment apăsător. — În apă sau sub cuțit! rosti, în sfârșit, acesta. He! Se mărită cu mine tocmai pentru că se așteaptă să-mi înfig cuțitul în ea! Prințe, chiar nu ți-ai dat seama până acum despre ce-i vorba aici? Nu te înțeleg. — Bine, poate că chiar nu înțelegi, he-he! Doar se zice despre tine că ești... sărit. Iubește pe altul, pricepe odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mică, grozav de scundă, cu porcăria de mobilier necesar și cu un pat uriaș, lat, cu perdele, pe care zăcea unul «Terentici» (așa l-a strigat femeia), care mi s-a părut cherchelit. Pe masă pâlpâia un muc de lumânare înfipt într-un sfeșnic de fier; mai era un dulap aproape gol. Terentici mugi ceva la mine, rămânând tot întins, și-mi arătă cu mâna ușa cealaltă; femeia plecase, așa că nu-mi mai rămânea altceva de făcut decât să deschid ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
culme în acea epocă. Nu mai vorbim de alte cazuri. Azi d. Cogălniceanu era numit în "Romînul" maistru în sustracțiune, mâni, devenit ministru, era necomparabilul patriot. Baronul în fine, cel care aruncase cadavrul României la picioarele contelui Andrassy cu "cuțitul înfipt în pântece ", a fost și este persona grata a partidului dominant; în fine "pionul" din mînile d-lui de Bismarck, agentul prusian, e astăzi marele și eroicul rege. Toate acestea adaogat-au "stima reciprocă și necesară oricării uniri"? Scriptura zice
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
dă viață și mântuire, vrea să zeifice pe unul din slujitorii Lui și să‑i acorde mai degrabă acestuia cultul dato‑ rat ?ă. Înfuriat de aceste cuvinte, regele a poruncit să se ascută douăzeci de trestii și să i se Înfigă sub unghiile dege‑ telor de la mâini și de la picioare”158. Pe fericitul martir Carp, proconsulul, stând pe scaunul de judecată, l‑a Întrebat care‑i este numele. „Fericitul a spus : «Numele meu cel dintâi și ales este cel de creștin
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
în aerul prea veșted pe marginea făpturii mele ca un pescar, — sau: mă vânturi precum spicul și-mparți cu dumicatul cu zările-n fântână ochiul deschide-un șanț te știu adânc în mine ca-n fund de mări uscatul te-nfigi ca-ntr-o gingie mă clatini ca un lanț. Uimirea naiv-adolescentină, cu poza „cavalerească” de rigoare („ești limpede-n suflare și proaspătă ca-n ploscă / (mă crezi) în vine-ți circuli un sânge superior”) se întâlnește cu gesticulația rafinat-senzuală, de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Schlemihl. În postură de ostracizat și exclus („Lângă armele voastre, oameni neînduplecați, / Lângă vulturii voștri pe care i-ați dresat să sfâșie plămânii / Oricărui aducător de flăcări”, „Călăi sau frați, iată-mă pășesc printre voi, / Și nu știu ce-mi înfigeți în omoplat: un pumnal sau o aripă”), poetul își mărturisește deopotrivă angoasele și speranțele, în versuri adesea patetice, în care colocvialitatea whitmaniană concurează masiv imagismul luxuriant al poemelor de până acum, expresia se simplifică, devine mai directă, ajungând frecvent până la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
stare de liberă comuniune și euforie specifică sărbătorii: „pleoapa mea de tine se umple ca o ceașcă”, „mă răscolește ca-n arie /.../ mă-mprejmuiești, mă treieri, mă-nchizi ca un hectar”, „mă vânturi precum spicul / mă-mparți cu dumicatul /.../ te-nfigi ca-ntr-o gingie, mă clatini ca un lanț”, „și sângele-n desfaceri se leagănă de cer” - sunt doar câteva ilustrări ale acestei reciproce împărtășiri a tensiunilor sufletești traduse în imagini marcând trezirea (răscolirea) tuturor forțelor eului, voința de osmoză
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de mici dimensiuni, esența procesului const] în recunoașterea de c]tre autor a faptei sale, supunându-se judec]rii și pedepsei. În unele cazuri, vinovatul se va prezenta în fața acuzatorului, f]r] spectatori, si va aștepta că acesta s] îi înfig] o suliț] în coaps]. Vedem în acest caz c] tr]inicia relației dintre dușmani are o important] deosebit]; dac] victima vinovat] nu va sta absolut nemișcat], riscă secționarea unei artere sau distrugerea permanent] a osului, rezultatul putând fi fatal. Dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în coaps]. Vedem în acest caz c] tr]inicia relației dintre dușmani are o important] deosebit]; dac] victima vinovat] nu va sta absolut nemișcat], riscă secționarea unei artere sau distrugerea permanent] a osului, rezultatul putând fi fatal. Dac] acuzatorul nu înfige sulița în exact acea porțiune a coapsei care poate fi r]nit] f]r] consecințe grave, el va fi acuzat de crim]. Fiecare participant trebuie s] r]spund] aștept]rilor celuilalt, respectând astfel, în mod simbolic, morală public]. Am sublinat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebuie să le Învățați pe toate. De fapt, doar În jur de 100 dintre ele sunt folosite pentru autovindecare. Alt avantaj legat de presopunctură este următorul: spre deosebire de acupunctură, care necesită localizarea foarte precisă a punctelor de acupunctură pentru a putea Înfige acele În trup, presopunctura nu are nevoie de același grad de precizie pentru a fi eficientă. Dat fiind faptul că zona afectată de atingerea degetului este mai mare decât cea afectată de Înfigerea unui ac, precizia În localizarea punctelor nu
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
și schimbă scrisoarea Împăratului; astfel, Împărăteasa Îi dă de soție pe fiica sa. Soarta se află În centrul scenariului evenimențial din Basmul cu ursitorile. Ciobanul care este sortit să ia de soție p copila nou născută, o fură și o Înfige Într-un par. Fata scapă fiind rănită doar la un șold. Când devine mare, e pețită de ciobanul care a furat-o. La fel se Întâmplă și În Ursitul sau În Menirea ursitoarelor se Împlinește. Se poate reconstitui o paradigmă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
de copil. O femeie năștea, și ursitoarele au venit la fereastră și au spus că copilul acesta are să trăiască cu mă-sa. Reacția mamei: Îl botează, apoi Îl pune Într-un sălășel, Înfundat, să nu intre nici un fir de apă, Înfigându-i un ac sub piele, la ureche, și-i dă drumul pe apă . Niște femei care spălau grâul au prins sălășelul și au crescut copilul până la 18 ani. Tânărul pleacă din sat și ajunge la o crâșmă, unde dă de
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
două lumi paralele, umană și demonică, se petrece simultan același eveniment, cu un singur martor: moașa, mediator Între lumi. Ea determină restituirea definitivă a copilului, Îl trece pe copil dintr-o lume În alta, este maestru al trecerii prin suferință: Înfige acul pe călător, așa cum se Întâmplă În scenariile rituale. După ce a scăldat copilul, l-a Înfășat, se pregătește să meargă acasă, dar vine un om cu un suman alb si o cheamă la femeia lui, care se trudea să nască
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
fii ca să fie fericiți. Într-o zi, le spune că unde va cădea săgeata fiecăruia, acolo Îi va fi norocul. Săgeata fiului cel mare s-a În Înfipt În casa unui Împărat vecin, a celui de-al doilea s-a Înfipt În casa unui boier mare, iar săgeata celui mai mic s-a fixat În vârful unui copac dintr o pădure. Norocul primilor doi băieți a fost găsit repede. După ce a cutreierat lumea, fiul cel mic ajunge la ținta sa. Tânărul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
a fost executat Carol întâiul - corpul lui Oliver Cromwell a fost exhumat și a avut loc o condamnare post mortem. Astfel, corpul a fost întâi atârnat în lanțuri la Tyburn, apoi aruncat într-o fântână, iar capul i-a fost înfipt într-o suliță la intrarea în Westminster Hall, unde a rămas expus până în 1685. În articolul său, intitulat Missing body parts of the famous people, Terri Schlichenmeyer explică cum capul a fost expus după aceea într-un mic muzeu englezesc
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
deșert de clișee, în care uneori descoperim oaze de frumusețe reală“. Tot el continuă:„Fiind criticat deschis de unii, urât cu înverșunare de alții, devenind din ce în ce mai bogat, în cele din urmă i-a făcut pe toți fericiți când și-a înfipt bastonul în picior și a murit de cangrenă“. (în ianuarie 1678, în timp ce dirija„Te Deum“ își lovește degetul de la piciorul drept cu bastonul cu care bătea tactul. Refuzând amputarea degetului zdrobit, acesta face cangrenă, care se extinde rapid în tot
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]