5,437 matches
-
care, cine știe cum, ai putea fi stăpânul.” Forță cuvântului, persuasiva, determină trăiri contradictorii, dematerializare:,, Pe cuvânt de onoare am spus, și formula asta, care altădată putea deschide ușa temniței unui condamnat la moarte și putea pune capăt unui război și putea întrece însăși puterea legii, mă făcu să mă simt neputincios și batjocorit, dar în același timp, eram atât de ușor încât numai acum, scriind, îmi dau seama: să fi suflat numai asupra mea și aș fi plutit pe deasupra Albalei că un
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
face semn să aștept, bate la ușa capitonată, apoi intră. Aștept cu privirea ațintită în urma secretarei, parcă aș vrea să mă fi strecurat odată cu ea și mă minunez în sinea mea ce lucru mare e să fii respectuos, fără să întreci limita, ba chiar nici să nu te apropii de limita dincolo de care respectul își pierde total valoarea, putînd deveni dintr-o dată opusul lui. Am salutat-o întotdeauna pe femeia asta cu un sentiment aparte, acea înclinare a capului însoțită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scumpa mea, nu mă plâng, fiindcă tot ce fac este pe gustul meu, este conform cu linia mea ideologică. Constat doar, așa cum scriai într-una din frumoasele tale scrisori. Azi-dimineață, programul indicat în susul paginii, apoi întoarcere la noi, unde casa se întrece pe sine în gama ei feerică de covoare catifelate și moi, sub pașii mei șovăielnici. Voiam să mă odihnesc, să dorm azi după-masă, dar, cum am rămas complet singură, copiii fiind la școală, iar Ina plecată să ne ia buletinele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o mică șmecherie de-a ta, ca să-l îndupleci pe Papà să-și schimbe hotărârea de a ne lua la Fălticeni? Dar expresia ta ne-a încântat și Papà a fost încă de pe atunci încredințat că ai aptitudini care le întrec pe ale altora. Scumpa mea, te strâng în brațe, cu patimă, cu tot ce este în mine căldură umană și sentiment divin, unice pe lume. M. c. p. 31 iulie [1950], luni [...] Azi prietena mea plângăreața mi-a arătat o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
le duc puțină pâine cu marmeladă celor două măicuțe chelărese, pe urmă m-am întors aici și am început scrisoarea lungă promisă Micăi, care o va primi după întoarcerea ei din vacanță. Astăzi, prânz bun pentru care Siria s-a întrecut pe sine; are o bunăvoință, o amabilitate și o demnitate înnăscute, în ciuda înfățișării ei simple. Ne-am împrietenit și adesea îmi întrerup scrisul ca să văd ce face. Are un tact de mare doamnă și o iscusință fără pereche în cârmuirea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
64)"/>. În 1938, scriind despre convertirea unor evrei la creștinism În Moldova primei jumătăți a secolului al XIX-lea și despre asimilarea lor În societatea românească, folcloristul Artur Gorovei exclama, jumătate cu mândrie, jumătate cu indignare : „Toleranța moldo- venilor a Întrecut, totdeauna, orice imaginație” <endnote id="(276, p. 128)"/>. Câțiva ani mai târziu, convingerea lui Simion Mehedinți era asemănătoare : „Sentimentul de toleranță a existat la noi [= la români] Într-o măsură excepțională”, țăranul român fiind „omul cel mai tolerant din Europa
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru unele elemente de podoabă luxoase, specifice portului lor tradițional. Printre altele, Barasch se referea la Sternbindel - o diademă sau cunună „brodată cu aur, mărgăritare și diamante” și care „nu numai că nu este inferioară podoabelor europene obicinuite, ci le Întrece foarte adeseaori prin luxul, prin varietatea și prin puterea sa ademenitoare” <endnote id="(194, pp. 57-60)"/>. Iuliu Barasch propovăduia limitarea unui lux față de care Talmudul Însuși se arăta mai concesiv. Textele talmudice constatau practi carea luxului de către evreice (de către femei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că, În acest caz, Cioran a fost influențat de Nietzsche, mai ales cel din eseul Vom Volke Israel (Despre poporul Israel). Filozoful german vorbea și el despre „curajul evreilor”, ascuns „sub haina unei supuneri umile”, și despre „eroismul lor”, care „Întrece virtuțile tuturor sfinților”, având la bază principiul sperneri se sperni („disprețuiește faptul că ești disprețuit”). Posedând „anumite virtuți, care ar fi taxate astăzi cu plăcere drept vicii”, evreii vor ajunge să „domine Europa” - credea Nietzsche -, dar nu „prin forță fizică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
interesant de antisemitism visceral obsesiv” - l-a secondat pe A.C. Cuza În Întemeierea unor mișcări politice ultranaționaliste (precum Liga Apărării Național Creștine, În 1923) și publicații antisemite (precum ziarul Apărarea Națională, În 1922). Dar, În unele privințe, Paulescu l-a Întrecut pe A.C. Cuza, ba chiar l-a premers. În 1923, el reducea totul la termenii unui dualism religios. Lumea era sfâșiată de un uriaș conflict de tip maniheist : „creștinismul dumnezeiesc” versus „jidănismul diavolesc”. Pentru rezolvarea „chestiunii evreiești”, N.C. Paulescu propunea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este că aceste stocuri de materiale prelucrate nu au fost evaluate în procesele verbale de expropriere pentru că instrucțiunile dvs. nr.2868/1940 au venit ulterior proceselor-verbale de expropriere. De altfel nu s-a trecut pasivul întreprinderii care de multe ori întrece valoarea bunului expropriat. Înaintăm un raport al lui Mihai Holban, custodele morii Hănești. Tot în cadrul decretului s-au expropriat mori în care instalațiile de moară aparțin evreilor dar terenurile și clădirile sunt închiriate sau arendate de la un proprietar creștin cu
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
nu au fost obligați de a presta serviciu militar sau a servi în armată și nici nu și-au riscat cu nimic viața în război. Ca urmare, evreii au fost supuși la numeroase contribuții în bani și natură care au întrecut cu mult posibilitățile lor materiale, cu atât mai mult cu cât evreii au fost deposedați de bunuri, evacuați, deportați. Istoricul evreu, Matatias Carp, sistematizează contribuțiile excepționale la care erau impuși evreii și totalizează și sumele plătite, însă nu cuantumul acestora
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
care e chiar o nuntă). Una dintre ele (Meryl Streep) e mama miresei și locuiește pe insulă, iar celelalte două (Julie Walters și Christine Baranski) sînt prietenele ei și debarcă la începutul filmului. Ei bine, secvența debarcării aproape c-o întrece în tărăboi pe aia din Salvați soldatul Ryan. în orice caz, e mult mai rău decît atunci cînd debarcă prietenele miresei (Amanda Seyfried) : alea doar chirăie de bucurie, în timp ce mătușile urlă ca lupii. Sigur, e normal ca, într-un musical
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
adus cămașă albă. Le stătea extraordinar! La program au fost așezați în locul corului comunității, iar acel Sabat a fost minunat, un Sabat pe care nu-l voi uita niciodată. Au mai fost și altele asemănătoare, însă acela parcă le-a întrecut pe toate. Au existat multe momente care ar mai merita consemnate aici, dar nu este loc aici. Poate vă întrebați de unde aveam atâția bani pentru literatură pe care să o împărțim. Simplu: Tatăl Ceresc mi-a dat “darul cerșitului”. De
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
părți, acest șiac se bate și se împâslește cu lână, la piuă ca să devină mai gros, semănând cu postavul. Nevastă-sa, Marița, nu se potrivea cu el la statură, era mai înaltă, mai grăsuță iar ca deșteptăciune și gură îl întrecea cu mult pe bărbatu-său. Nu apuca acesta să spună o vorbă că era copleșit cu un șuvoi de cuvinte de către soață de nici nu mai știa, bietul, ce voia să spună. E limpede că-l întrecea și ca statură
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și gură îl întrecea cu mult pe bărbatu-său. Nu apuca acesta să spună o vorbă că era copleșit cu un șuvoi de cuvinte de către soață de nici nu mai știa, bietul, ce voia să spună. E limpede că-l întrecea și ca statură și ca minte, așa că Ghiță nici nu încerca să o contrazică în discuțiile ce le purtau. Rareori scos din sărite de purtarea ei, punea mâna pe câte o scurtătură și îi trăgea câteva, ca să arate că el
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Ioan și Talmaciu Constantin, talentat cântăreț de biserică, împreună cu consilierii bisericii, se străduiau ca totul să fie cât mai bine pregătit și organizat în cât să fie model de curățenie și de frumusețe. Noul cântăreț de biserică, Talmaciu Constantin, sa întrecut pe sine în organizarea corului bisericesc pe patru voci, bucurându-se de susținere din partea preotului și a celorlalte fețe bisericești, datorită și faptului că exista mult tineret în localitate pe care putea conta. Din punct de vedere economic sărbătorirea s-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
n-am dormit. La ora prânzului plec spre Maria, ne întâlnim cu un grup numeros de cunoscuți și mergem cu toții cântând și ne așezăm perechi-perechi pe un buștean enorm așezat pe malul apei învolburate din vecinătatea școlii. Cântăm și cântăm, întrecându-ne cu râul ce-și izbea cu zgomot valurile în pietrele din matca sa, aduse de sus, din munte. Zi însorită ce ne predispunea la cântec, însă eu, cu verighetele în buzunar, nu știam cum să procedez. Momentan dau tonul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
trecut acum era tulburat și răscolit de „un duh al instigării unora împotriva altora”. Multe se schimbaseră sub influența nefastă ce venea de la Răsărit! După seceta grozavă satul era adânc marcat de numărul mare al crucilor proaspete din cimitir, care întrecuse numărul morților din patru ani de război, însă viața își urmează totuși drumul înainte! Puțin după sosirea în sat sunt numit director al Căminului cultural. Până atunci se muncise bine și frumos în direcția culturalizării. Urma să mă descurc așa cum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pretext că lucrând la aceeași școală cu mama sa, o deranja mereu prin prezența ei. Se admite transferul la o școală cu o învățătoare excelentă de talia Eugeniei Pascu și într-o clasă în care avea cu cine să se întreacă. Abia acum am înțeles eu vorbele inspectorului care îmi spusese că „elevi mai bine pregătiți ca la școala noastră nu întâlnise”. La școala de băieți de la Podul Pescăriei erau niște elemente turbulente în stare să tragă cu praștia și în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
noi, sănătoase, în jurul căreia greva acum o datorie totală de patruzeci de mii de lei - o sumă enormă - în situația când aveam un salariu de maximum șase sute de lei lunar. Destul de greu, dar aveam acum condiții excelente de locuit, care întreceau chiar cele mai optimiste vise ale mele... Ieșeam dintr-o casă igrasioasă - un adevărat mormânt - și intram într-o casă nouă, luminoasă, confortabilă, care, deși rău datoare, vorba sorei mele, acum era casa noastră. La interval scurt vopsesc de două
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
că nu voi putea trăi fără o muncă susținută alături de cei ai casei? A încercat să facă din mine un om obișnuit cu munca grea a țăranului și a constatat după ani că îmi plăcea cartea, că aici nu mă întrecea nimeni! În marea lui grijă și dragoste și-a complicat viața și a muncit ca robul, el și ceilalți ai casei, spre a mă face om cu carte. Era o încercare temerară, și-a asumat toată răspunderea, reușind în final
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a anului. Soare mult și blând, lumină lină, mângâietoare, frumuseți din belșug și o rară dispoziție de a merge și de a cunoaște cât mai mult! În timp ce ghidul meu era ocupat cu munca zilnică, eu pot spune că m-am întrecut pe mine însumi în noile peregrinări pe străzile și bulevardele Parisului. Cu cât se apropia ziua plecării, cu atât mă avântam tot mai mult prin locuri deja cunoscute sau prin alte locuri mai îndepărtate. La începutul lui iunie, cu aceeași
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
formă de atavism. D-nul Turtu- reanu se pronunță însă en connaisseur asupra chestiunii, un om format la școala unui empirism care nu are nevoie de documentare. „Așa, femeile rabdă mai mult, sunt mai piloase decât barbații. Dintre bărbați, bulgarii întrec pe toți la răbdare ; mai puțin ca toți rabdă țiganii și țigancele mai puțin de cât toate : cum le strângi puțin în corset, «stai că spui, mânca-te-aș !»” Este opinia unui profesionist cu o lungă experiență, prin urmare, dificil
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
volubilitate. Cam ce s-ar adaugă acum? „Nu fi nici prea moale, ci lasă-te călăuzit de bunul simț pe care-l ai; potrivește-ți gestul după cuvânt, cuvântul după gest, ținând seama mai ales de un lucru: să nu întreci măsura lucrurilor firești”. (Hamlet - W. Shakespeare). Cred că pe frontispiciul oricărei instituții teatrale ar trebui scris cu litere de aur această primă lecție de actorie pe care Marele Will, prin intermediul Prințului Danemarcei, ne-a lăsat-o moștenire. „Cu ce pot
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o fi îndrăgostit de ea? Cum o fi arătat în realitate? Știam că n-a avut o viață ușoară, alături de reformatorul ei soț, Amenhotep IV, de cele șase fiice și de o multitudine de preoți, miniștri, curteni, care s-au întrecut, după dispariția sa, să-i șteargă imaginea și numele de pe toate inscripțiile și monumentele. Am revăzut apoi la Pergamon Museum minunile care m-au fascinat și în urmă cu 30 de ani altarul din Pergam, poarta din Milet, poarta lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]