5,591 matches
-
morților“, definind, în linia lui Max Weber, burghezia transilvană și urmărindu-i ascendența până la preoții, notarii și învățătorii de țară etc. El are o memorie minuțioasă, temeinică, ardelenească (așa cum numai Mircea Zaciu mai are). Pe de altă parte, Autobiografia e învăluită, nu de puține ori, într-o tentă crepusculară, grotesc thomasmanniană, cu o semnificație axiologică implicită, sugerând cât de rapid s-a maturizat literatura transilvană după apariția lui Blaga, intrând chiar în consonanță cu decadentismul european: „...eu mă integram într-o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
peretele din spatele catedrei, cu ferestrele late și înalte spre curte, cu acuratețea semnalată agresiv de mirosul de terebentină ce-l emanau podelele. Nici o amintire simpatică, memoria nereținând decât două figuri umane, un învățător și un coleg. Trecut ce nu se învăluie în ceață, ci îmi pare pustiu, neant abia întrerupt de câteva elemente fade. Poate din motivul, în stare să explice multe, că niciodată nu mi-a plăcut să învăț și cărțile nu m-au atras decât prin posibilul meu contact
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
piedică fatală: nu sunt iubit fiindcă sunt urât (ca Michelangelo), bolnav, infirm, sau când între noi există o inadecvare fiziologică. Și atunci, ființa iubită dându și seama de măreția iubirii mele, dându-și seama de lumina orbitoare ce cade și învăluie sâmburele personalității sale, se sacrifică, se dăruiește acestei mari iubiri. Bineînțeles, cuvântul „se sacrifică“ nu are aici decât sensul sacrificării pur fizice, căci, așa cum termenul spune, corpul astfel dăruit devine sacru. Nimic negativ nu se întâmplă de fapt. Neplăcerea, dezgustul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
strada se preta indispensabilei "aproprieri a orașului" de către locuitorii săi, care "nu erau proprietari, dar își puneau amprenta asupra ei, modelând-o și organizând-o"188; înlăturând vechiul tip de stradă, urbaniștii marilor ansambluri au distrus aerul de sărbătoare care învăluia orașul de altădată. O altă direcție de atac a urbanismului progresist și funcțional se focaliza asupra nenorocirilor zoning-ului. Acesta era considerat un important factor de segregare, care aducea atingere rațiunii de a fi a orașului. "Orașul încetează să fie un
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
incurabil, ipohondria sau spleenul britanic sunt mai rare decât în Anglia, aceasta se explică prin faptul că, fiind mai aspru, climatul este cu mult mai puțin umid și mai puțin înnorat, dar poate și prin faptul că tristețea rusului este învăluită sau înlăturată de sociabilitatea sa, una din calitățile cele mai generale ale slavilor, una din acelea pe care încătușarea iernii cu lungile sale nopți a contribuit cel mai mult la a o dezvolta” (1990, 121). Haxthausen, Études sur la situation
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
dragoste și umilință. Apoi am zărit o Sf. Maria aurită, uriașă, cu brațele deschise deasupra lumii. Este o statuie fermecată, deasupra catedralei Santa Maria degli Angeli. Am intrat într-o lume a tăcerii și a misterelor creștine, m-am lăsat învăluită de aburul binelui și m-am gân dit la toți viii și la toți morții mei. Dumnezeu e deasupra pentru toți. Și dacă tot nu mai contează câte nopți dormi pe perna altuia, nu e păcat să nu vezi că
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
care nu a căzut încă. Scrisoarea 160 Este o mare virtute să știi să taci. Aș vrea să fie alături de mine cineva cu care să pot să tac. Să nu demonstrez nimic, să nu fie nevoie de comunicare, să stau învăluită într-o pătură pufoasă și să considerăm că totul e de la sine înțeles. Ai vrea să taci cu mine? Scrisoarea 161 Nu reușeam să găsesc o persoană care să-mi boteze fata cea mare. E umilitor până și să-ți
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
nu excludea cu toate acestea ideea unei anumite căutări. Locuia într-un apartament mare și frumos dintr-un palat de pe strada Faubourg-Saint Honoré. Oglinzile, decorațiunile, ornamentele de toate felurile, mobilele, totul era acoperit cu pânză cenușie; chiar și pendulele erau învăluite în huse care nu lăsau să se vadă decât cadranul. Grădina se întindea până la Champs-Élysées; trecând prin această grădină, împăratul Alexandru, care locuia la Élysée-Bourbon, o vizita pe Doamna de Krüdener la orice oră din zi sau din noapte. Sosirea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
din 1955 în regiunea Iași, raionul Bârlad până în anul 1968 când, prin noua împărțire administrativă a României, acest sat, cândva fruntaș, să apară în umilitoarea postură de sat marginal pe teritoriul comunei Voinești din județul Vaslui. Numele satului rămâne încă învăluit în mister. Presupunerea populară că satul Stâncășeni și-ar trage numele de la apelativul "stâncă" nu-și are justificare, întrucât în structura geologică a regiunii nu apar intercalații de roci dure, pietroase. Posibilitatea ca el să provină de la vreunul dintre primii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
este tema, încât și-a dat acceptul de principiu și m-a invitat la Iași. N-o să uit niciodată biroul său de la subsolul Facultății, pe care-l domina, nu neapărat prin statura sa impozantă, ci prin zâmbetul care părea că învăluie totul. M-a ascultat cu răbdare; din când în când întrerupea șirul vorbelor mele cu o glumă. Nu știu dacă o făcea pentru plăcerea glumei sau pentru a-mi testa coerența în expunere! De atunci drumurile noastre s-au întâlnit
O şcoală în care “excelenţa” generează excelenţă ....... In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Florin Teodor Tănăsescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_957]
-
și cu căluș. Prin urmare, deosebirea esențială între autorii estici și cei vestici era aceea că occidentalii se străduiau din răsputeri să exprime absolut tot, pe când autorii estici știau că, dacă e să comunice, nu o pot face decât atenuând, învăluind textul în utopie angelică. Iată un motiv real pentru care nu poate fi iertată Doris Lessing, intelectual fin și scriitoare de mare intensitate, de către un scriitor ale cărui vorbe erau sistematic furate în numele utopiei de care ea s-a îndrăgostit
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Anne (ciuma și marele foc al Londrei), a doua oară în Londra de azi, când detectivul Hawksmoor caută să descopere un ucigaș de copii în serie. Toată cartea respiră paralelisme. Până și numele sunt (în parte) identice. Întreg textul se învăluie în ireal, o pânză de mister și adevăruri interzise. Dacă nu ne supunem atmosferei vrăjite și nu trăim ce trăiesc și personajele, finalul nu poate fi decât lipsit de sens. Peter Ackroyd își împletește stilul narativ cu ocultarea clarității, infiltrând
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ne amintește de Matthew Arnold în Dover Beach: Această mundus tenebrosus, această lume de umbre a omenirii se scufundă în noapte... Suntem cu toții în întuneric... Dyer recunoaște că își înalță bisericile în piatră și umbră, cu țelul neclintit de a învălui în "derută". Bisericile lui trebuie să conducă înspre întunecime. Întunecimea răului, ignoranței, necunoscutului. Domnește ambiguitatea. Ackroyd nu dorește să clarifice, ci să neliniștească. Capitolele comunică între ele. Nu numai că fiecare începe cu ultimul cuvânt al celui precedent, dar și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că Amis a decis să scrie o carte care refuză iubirea ca temă. Un refuz tipic Desperado. În parte, Săgeata timpului e scris în tradiția americană a romanelor conversaționale. Lui Amis îi place narațiunea vorbită. O cantitatea uriașă de vorbe învăluie sensul, impunând o lectură răbdătoare, o relectură. Atunci când comicul nu mai amuză ci îngrozește, romanul lui Amis și-a atins țelul. Istoria însăși e grotescă. Văzută în revers, ea face aparent pe criminali să pară sfinți, iar victimmele să fie
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Povestirea fragmentată în episoade, care sunt fiecare străfulgerări de gânduri, se datorează probabil faptului că Lodge a început cu un pumn de nuvele care, la un moment dat, se intersectează oarecum forțat. Pentru un începător e o carte fermecătoare, care învăluie lectorul într-o lume credibilă. * * * Ginger, You're Barmy (Ginger, ești într-o ureche, 1962) e al doilea roman publicat de David Lodge. Autorul amestecă neorealismul și comicul într-un text care se citește fără efort. Romancierul mărturisește în introducere
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un pic mai aproape. Ieși cu o farfurioară pe jumătate plină cu lapte și o lași pe jos ca și cum nici nu ți-ar păsa, dar o muți în fiecare zi o fărâmă mai aproape de ușă. Bărbatul și pisica cedează amândoi, învăluiți în tandrețe. Tandrețea și sentimentul pierderii se amestecă intens în My Rings (Inelele mele): De atunci la mâna dreaptă port mereu inelul pe care l-am ales cu tata ca dar când am împlinit douăzeci și unu de ani. La stânga, de mai
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acest sentiment al istoriei, ori mai degrabă al timpului care trece ca o muzică. Mă interesează de asemenea aspectul determinării topografice, datorită căreia un anume spațiu modelează ori generează tipare de activitate urmate de mai multe generații la rând. Mă învăluie prezența timpului trecut. LV. Ești eminamente citabil, fiecare frază cere să fie ținută minte. Rațiunea îi e insuficientă celui care vrea să te înțeleagă. Lectorul trebuie să meargă dincolo de înțelegere. Îl înveți să lase logica și să redescopere lirismul. Cum
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care acestea le au asupra vieții psihice. Mai precis, acolo unde au loc diverse procese asociative, acestea se află întru totul în raport cu vibrațiile exercitate asupra substratului nervos al vieții psihice. La o analiză mai atentă, și sistemul lui Hartley rămâne învăluit abil într-un imens balast politico-ideologic, conciliant față de ordinea scolastică a vremii și încercările sale generoase de explicare cauzală, empirică a fenomenelor trupești și sufletești. 2. Paralelismul neuropsihologic În teoria lui Hartley, viața psihică este explicată pe baza vibrațiilor corporale
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
uitați în neagra lipsă de recunoștință. Ei rămân marii anonimi, invincibilii anonimi. Laudă invincibililor anonimi ! Se spune că în artă, talentul și șansa aduc izbânda, în politică minciuna și calomnia, în știință numai munca. Dar dacă în artă izbânda este învăluită de o orbitoare glorie, în politică de un perfid extaz, în știință izbânda este cufundată într-o imperturbabilă tăcere. Posteritatea, după decenii sau secole va reface o pare din dreptate, clasând lucrurile într-o ordine cât de cât firească. Coborând
MESAJ DE FELICITARE. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Gheorghe Todoran () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1001]
-
deschis, unde cunoșteai întotdeauna pe cineva la un anumit nivel politic sau - ceea ce înseamnă același lucru - unde toată lumea cunoștea pe toată lumea. Regimul comunist făcuse tabula rasa din societatea civilă. Instaurase, în același timp, între populație și putere o distanță amenințătoare, învăluită în negură și frică. Lipsa de claritate a primelor timpuri avea să se cristalizeze pe măsură ce partidul își întărea structurile, în anii ’50. Trebuia să ne obișnuim cu senzația necunoscutului amenințător care ne apăsa. Păstrez, din era stalinistă, sentimentul de a
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
priveghiul de adio al trecutului său, văd un destin straniu. Un destin și o ironie, ca atunci când mori într-o frumoasă zi de vară. Anii aceia întunecați, vremea aceea de moarte culturală și spirituală se detașează pe fundalul unui peisaj învăluit de lumină. În cele mai cumplite momente, în timp ce noul regim instalat de Moscova (cu asentimentul tacit al Occidentului, care-i lăsase toată libertatea de acțiune lui Stalin) lichida instituțiile democratice, partidele politice, elitele intelectuale, chiaburimea și burghezia, în viața noastră
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
clădeau Istoria lumii. Pe o vreme asemănătoare acesteia, în căldura începutului de vară românească, parcursesem aceeași Șosea Kiseleff, pe motocicleta ofițerului de Securitate care mă ducea la interogatoriu, după tentativa noastră eșuată de trecere clandestină a Dunării. Traversasem atunci orașul învăluit în același parfum de mici trandafiri roșii, care avea să mă însoțească - precum un omagiu îmbătător - spre un viitor pe care nimic, absolut nimic, nu-l prevestea: călătoria primului șef de stat francez ce avea să pășească pe pământul acestei
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de influență a lui Stalin - a fost o pedeapsă sângeroasă și nedreaptă a Istoriei în vârtejul căreia fuseseră antrenate fără voia lor. Când am încercat să-mi amintesc acea epocă de ruptură, am revăzut, în adâncul meu, atmosfera care a învăluit anii de trecere de la libertate la înrobire. Guverne primitive, ghidate de ideologi fanatici, fuseseră instalate la putere de către Moscova. Intrarea în orbita sovietică s-a făcut prin violență. A fost însoțită de o senzație necunoscută, de o neliniște perfidă, de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
prin limitările lui și cunoaște lucrurile pornind de la suprafața lor. Efortul spiritual vizează resorbirea veșmîntului de piele în veșmîntul de lumină, tinde să reconstituie omul ca interior anglobant, axat pe verticala lui infinită. Ca exemple de ființe în care interioritatea învăluie exteriorul, el menționează îngerii, acoperiți de aripi, de esența lor antigravitațională, și sfinții, care sînt învăluiți de nimburi, radiație a condiției lor lăuntrice, impregnată de lumina increată. începînd de la Origen, o parte a autorilor patristici vorbesc despre deosebirea dintre corpurile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
piele în veșmîntul de lumină, tinde să reconstituie omul ca interior anglobant, axat pe verticala lui infinită. Ca exemple de ființe în care interioritatea învăluie exteriorul, el menționează îngerii, acoperiți de aripi, de esența lor antigravitațională, și sfinții, care sînt învăluiți de nimburi, radiație a condiției lor lăuntrice, impregnată de lumina increată. începînd de la Origen, o parte a autorilor patristici vorbesc despre deosebirea dintre corpurile ființelor inferioare, mai dense și mai compacte, și trupurile de slavă ale îngerilor și ale fiilor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]