7,946 matches
-
înveți să fii femeie. — Cum aș putea vorbi altfel, când tu te porți cum te porți? — N-ai nici un pic de simțire în tine? — În clipa asta nu. Am închis robinetul simțirii. Dacă mai simțeam ceva aș fi început să țip. — Țipă, mi-ar plăcea să te aud țipând. — E de ajuns să țipe unul dintre noi. — De ce nu-mi spui că mă urăști? — Dacă ți-aș spune că te urăsc ar fi sfârșitul, viața n-ar mai avea nici un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să fii femeie. — Cum aș putea vorbi altfel, când tu te porți cum te porți? — N-ai nici un pic de simțire în tine? — În clipa asta nu. Am închis robinetul simțirii. Dacă mai simțeam ceva aș fi început să țip. — Țipă, mi-ar plăcea să te aud țipând. — E de ajuns să țipe unul dintre noi. — De ce nu-mi spui că mă urăști? — Dacă ți-aș spune că te urăsc ar fi sfârșitul, viața n-ar mai avea nici un sens, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
altfel, când tu te porți cum te porți? — N-ai nici un pic de simțire în tine? — În clipa asta nu. Am închis robinetul simțirii. Dacă mai simțeam ceva aș fi început să țip. — Țipă, mi-ar plăcea să te aud țipând. — E de ajuns să țipe unul dintre noi. — De ce nu-mi spui că mă urăști? — Dacă ți-aș spune că te urăsc ar fi sfârșitul, viața n-ar mai avea nici un sens, totul n-ar fi decât beznă... — Deci dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cum te porți? — N-ai nici un pic de simțire în tine? — În clipa asta nu. Am închis robinetul simțirii. Dacă mai simțeam ceva aș fi început să țip. — Țipă, mi-ar plăcea să te aud țipând. — E de ajuns să țipe unul dintre noi. — De ce nu-mi spui că mă urăști? — Dacă ți-aș spune că te urăsc ar fi sfârșitul, viața n-ar mai avea nici un sens, totul n-ar fi decât beznă... — Deci dacă ai rosti cuvintele, ar deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aici. Ce fel de om e? Zgomotul televizorului din camera alăturată le acoperea aproape complet glasurile. — Rozanov? Un șarlatan. Știi ce-i un șarlatan, un farsor, un scamator, un impostor, un terchea-berchea care pretinde că-i în stare... — Oh, nu țipa așa! strigă la rândul ei Gabriel și se repezi alături ca să închidă televizorul. Preotul își luă rămas-bun. Mai târziu, în aceeași seară, Gabriel și Brian continuară să discute despre George, Stella și Alex. — Trebuie să renunți la ideea ta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
te mai gândi. N-ai să mergi niciodată acolo! Uită-l! — Stai locului, scumpule, fiară sălbatică ce ești, încetează să te mai învârtești ca un leu în cușcă, încetează să lipăi și să tropăi, mă faci să-mi vină să țip. Haide, vino și ține-mă de mână. Astăzi e întuneric în mine. În mine e întotdeauna întuneric. Westwold, cartierul în care era situat apartamentul Dianei, era o zonă „mixtă“ de prăvălii, case modeste și vilișoare periferice, înghesuite între râul Enn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
noi, dar n-ai să reușești. Pur și simplu nu mă interesezi îndeajuns. — Semănăm foarte bine, și știi lucrul ăsta. Amândoi suntem demoni, tu ești unul mare și eu unul mic. Și demonii mari îi fac pe cei mici să țipe. Mă urăști pentru că sunt caricatura ta, nu-i așa? Nu te urăsc. — Cum poți trata cu asemenea dispreț o făptură umană? Ți-am fost elev, asta nu înseamnă nimic pentru tine? Nu poți nici măcar reacționa? Ți-ai pierdut tot focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din viața lui, să o facă mică și lipsită de consecințe. Observa posac niște urme pronunțate de fericire, izvorâte din nimic, care se năpustiseră asupra lui, arătându-l cu degetul, Și de dimineață, când Tom i se aruncase de gât țipând că îl iubește, Emma simțise minunata „boare a eternității“, care însoțește fiecare iubire adevărată. Dar n-ar fi mers. Știa cât de impulsiv și afectuos era Tom, cât de puțin însemnase pentru el. Tom iubea lumea întreagă, întinzându-și întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lăsă să alunece pe făgașul nisipos și, de acolo, în mare, spintecând valurile. Gabriel, cu fața scăldată în lacrimi, căzu în genunchi lângă Adam și dădu să-l strângă la piept, dar copilul i se împotrivi, fluturându-și brațele și țipând cu sfâșietoare deznădejde. Timpul trecea și înotătorii se întorceau unul câte unul la țărm. Alex reveni prima. Era obișnuită cu lungi partide de înot în bazinul cald, dar nu în marea rece. Soarele era acum complet acoperit de nori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se uită în grădină. La oarecare depărtare, văzu lumini și siluete mișcându-se și auzi glasuri. Nu cuteză să o mai strige pe Ruby. Coborî pe aleea pavată din spatele casei. Apoi își înghiți răsuflarea și fu pe punctul de a țipa, văzând silueta unui bărbat chiar alături de ea. Alex! Era George. Oh, slavă Domnului! Ce-i porcăria asta din grădină, ce se întâmplă? Nu știu. De bună seamă, fetele astea destrăbălate dau o petrecere! Cum de-au îndrăznit, în grădina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își îngusta ciudat ochii. Tom înaintă la rândul său, până când se aflară față-n față. — Emma! Ce naiba cauți tu aici? Dacă-i pe-așa, ce cauți tu? — Cum poți pune asemenea întrebare? Unde-i Hattie? Cum de ai intrat? Nu țipa! — Ea e... e sus? — Nu știu unde e. — Cred că ai fost cu ea. — O, Tom, încetează, folosește-ți mintea, nu fi nebun! Hattie nu-i aici. Atunci, ce... Există două femei în casa asta, deși știu bine că tu nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ieșit în grădină și numai ce-o văd sunând la ușa Papucului, bătând cu pumnii și strigând în gura mare. Pe urmă a început să alerge de jur împrejurul casei, să se uite pe ferestre, să încerce să le deschidă cu forța, țipând ca o fiară sălbatică. Când a venit din nou în față, a dat cu ochii de mine. Am întrebat-o: „Pot să-ți fiu cu ceva de folos?“ și mi-a strigat: „Unde-i Pearl?“, pur și simplu, fără măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în viața ta, înțelegător? Te crezi un om drept? Pentru mine nu ești decât un fariseu, nu ești nici măcar în stare să te porți cuviincios cu nevastă-ta în public. Gabriel începu să plângă. — Of, plecați odată cu toții de aici! țipă Alex. Tu, nu! spuse, adresându-se lui George. George îl depuse pe Zet pe covor. Adam se ridică în picioare. Înainte de a fi devenit mult prea deprimată ca să mai poată gândi, Gabriel își observase fiul și încercase să decidă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a fost înainte să ... sparg bariera, să sar peste prăpastie... nu ne mai putem întoarce. — De ce nu? De ce n-ai încerca? Doar ești un om liber, nu o victimă neajutorată. — Sunt o victimă neajutorată... sunt țintuit pe crucea mea și țip. Nu poți să înțelegi, nu poți să simți diferența dintre noi? Tu vorbești, îți muncești mintea, încerci una, încerci alta, pentru a mă opri să te fac să suferi. Dar eu trăiesc într-o altă lume, într-o lume a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Faliment al unui politic îndepărtat și noi forme de solidaritate în prezentul trăit cu o intensitate turbată. Acestea sunt paradoxurile legăturii sociale postmoderne. Căci, cu riscul de a displăcea acestor patroane apărătoare ale unui contract social oarecum expirat, și care țipă ca niște virgine înspăimântate în fața moravurilor sălbatice ale triburilor contemporane, da, este într-adevăr o legătură socială. Dar aceste manifestări nu au nimic proiectiv, deși sunt absolut prospective. Aceste moduri de a fi și de a gândi, anomice, mimetice, emoționale
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
acel moment, s-a auzit un „pâst”, urmat de foșnetul desprinderii celor doi de pe pământ și saltul asupra rusului care își trăgea pantalonii... Cum s-a întâmplat, cum nu s-a întâmplat, dar rusul, înainte de a „adormi”, a apucat să țipe... Cât ai clipi, cei din mașini au sărit cu automatele în mâini și au început să tragă în neștire... Sublocotenentul Cicoare a tras o rafală de automat lungă și secerată... Îndată nu se mai auzea nici în cer nici în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care o foloseau doar la sărbătorile mari. „Ei! Da’ ce, astăzi nu-i sărbătoare mare? Și încă ce sărbătoare!” Odată cu acest gând, din casă a răzbătut până la el plânset de copil... „I-auzi cum mă întâmpină flăcăul! Așa, bărbate! Așaaa! Țipă de să răsune satul! Că odată se naște feciorul lui Toaibă!!!” Din câțiva pași a ajuns în fața ușii. A deschis-o cu repeziciune... Moașa, râzând din toată ființa, tocmai înfășura într-o pânză albă pe cel abia venit pe lume
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
puteam să ies din îmbrățișarea iubitei. / adică nu puteam să ies din trupul mamei / care mă aștepta hohotind de singurătate (...). Din acest motiv, actul creației este omagiat prin asociere cu nașterea: mâna odihnindu-se în carte. prunc înfășat / în aluat. țipând după maica sa. / iar pagina albă este grea în așternutul curat. / travaliu de gândire ca înflorirea măceșului. O latură inalienabilă a literaturii române - culte sau populare -, în toate etapele evoluției acesteia, cuprinde reliefarea raportului dintre uman și divin, manifestată, firește
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sau dând cu zarurile, și între noi se iscă nenumărate certuri și supărări, cu vorbe urâte și fără de sfârșit; iar de cele mai multe ori oamenii se iau la harță pentru un ban, de ne aude lumea tocmai de la San Casciano, cum țipăm și strigăm. În acest fel, tăvălit în murdărie, îmi scutur creierii de mucegai și-mi vărs amărul pentru soarta rea pe care o am, mulțumit fiind că mă lovește în chipul acesta și că, poate, cândva se va rușina de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Aseară m-a încercat o vedenie Sus, pe cosire, în Dobrovăț, Dar s-a destrămat plecând cu smerenie, Doar că alături mi-a lăsat un băț. Un fel de baghetă din lemn de alun, Cine știe ce puteri mai avea - Peste liane țipă un lăstun, Pe sub ele o buhă se tot pitea. Poate-aș fi adus izvorul mai jos Sau să scap, cu el, de sovârf toți copacii, Dar riscam să întorc tot dealul pe dos Și să adun acolo toți vracii. Încât
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
a auzit norodul trecînd, a întrebat ce este. 37. I-au spus: "Trece Isus din Nazaret." 38. Și el a strigat: "Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!" 39. Cei ce mergeau înainte, îl certau să tacă, dar el țipa și mai tare: "Fiul lui David, ai milă de mine!" 40. Isus S-a oprit, și a poruncit să-l aducă la El, și, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: 41. "Ce vrei să-ți fac?" "Doamne", a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
de grajd, Ghelasse simți că un alt corp se implementează în talpa propriului picior. Era o caia ca aia care se bate în potcoave. Tânărul corespondent la rubrica mai trimiteți a unui mare hebdomader (ce nume tâmpit !Ă vru să țipe, dar, citind înscrisul oțelit surâse : era, din fericire, o caia de import! Import, import dar cum poți exporta durerea în altă direcție? Aceasta e-ntrebarea ! Question. Scoase cu un gest total calculatorul din nădragi și recurse la teoria probabilităților. Probabil
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
averii de patrimoniu național, respectiv pui de gloabă cu aripi, adică puiul care era mânz iar măsa o gloabă de iapă... Cetățeanul domn proprietar dormea beat și inconștient de eveniment. Deschizând, în prezența martorilor, ușa de la grajd, mânzul respectiv a țipat scurt de două ori, ceea ce a și indicat locul precis unde se afla... Pus în situație, domnul țăran a făcut cinste cu una sticlă țuică care s-a și servit la fața locului dinăuntru grajdului și care s-a consumat
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Absolut că nu ține ! B Nu ține, că se clatină ! S Se. Că ești un zgârâie-brânză și nu plătești să-ți modernizeze gura, să ți o cimenteze ca la dânsul ! T De-aia sunt eu taciturn. B Au-auuu-auu ! T De ce țipi, domnule? S Fiindcă-l doare, săracul. Continuați. B Aua-auuuu-aau ! S Așa, bravo. Văd că aveți o voce interesantă. Baritonală. B Auauaua-aaaau ! S Parcă-i la Operă. Sunteți de meserie ? B Professsionisssst. S Poate că v-am văzut și pe micul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Possss....ssssibil. Aaaaaa ! S Continuați, că-i de la curent. Vă ascult cu plăcere. B Auuua-aua-uuuuuuuu ! T Aaaaaaaaa ! S Pardon, domnu ! T Tenor. Formație mixtă pe patru voci. S Profesionistă ? T Nu. De pasionați. Aau...nați. S Și-ți permiți să țipi în halul ăsta?! Dar ce-i aici,mussiu, balamuc ?!? Ssssă taci ! Dumneata, domnu bariton artist te rog, continuă. B Permiteți ? S E o mare plăcere ! BENZI DESENATE Domnule Președinte, vă felicit. Ați ajuns în runda a doua. Aveți emoții? Emoții
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]