60,912 matches
-
muscă. Dacă, in timp ce doarme deamiază, o muscă i se așează pe față, i se plimbă, deși îl jenează, Molocea nu face, totuși, nici o mișcare; rabdă, atâta timp cât dihania are treabă pe acolo , apoi, numai după ce musca a zburat, se așează, gospodărește, pe somn. și sforăie, măi frate, încât, dacă acel somn și-l face pe lotcă, în timp ce doarme, aceasta pare că suportă un cutremur de calibru mediu. Acum, în preziua despre care va fi vorba în cele ce urmează, lui
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
șaptezeci de ani, venea, ca viță de român, de tare departe. Străbunici și bunici foarte bogați, cu înalte titluri de dregători în statul care, acum, se numește, de drept, român. Ea însăși, profesoară universitară, deținătoare a unor înalte titluri, și așezată solid în funcții dintre cele mai de onoare, pentru țară și popor, mai cu seamă, pentru intelectualitatea timpului. Totuși, trecerea anilor a lăsat și asupra persoanei și personalității sale, urmele pe care, trecerea timpului, le lasă, de obicei, în viața
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la tronul meu de veci, căutând, evident, banii, pe care, desigur,nu-i veți găsi, vă rog frumos, nu cumva să vă apuce nervii, și să-mi abandonați tronul, cine știe pe unde, ci, să-l duceți și să-l așezați, frumos, de unde l-ați luat, și, să-l reașezați, exact așa cum l ați găsit. Cu mulțumiri, Sulfina Barbu. Măi, ce bătrână cu minte, și Sulfina asta! Cum a putut, oare, să prevadă, că, unii ca noi, vor fi în stare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mama. Asta, suflet negru, a urlat de a răsunat căsoaia bătrânească: NU. Ieși afară! și unde să stau? Treaba ta. Olga a ieșit. Așa cum era îmbrăcată, cu haine ponosite, și cam subțiri, s-a dus la poarta cimitirului. S-a așezat pe o piatră și s-a dedicat cerșitului. Prima zi a trecut extrem de greu. Nu o s-o uite niciodată. După ce a început să cadă înserarea s-a mai liniștit. A pornit printre morminte. A căutat o lespede de piatră, mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în prăpastie i au pus, ăstuia, cătușele, și l-au orientat către portiera deschisă a mașinii cu care veniseră. Nu vă grăbiți, li s-a adresat el. Lasă vorba, hai, fă pași. Ba nu fac. Iaca stau aici. și se așeză. Un șef le spuse, celor care se grăbeau să-l oblige să se urce în mașină: lăsați-l. E timp și pentru asta. Unul rămase cu el, sus; alți patru coborâră în râpă. Către decedată. Colonelul Nicoară privea nervos. Cât
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
chiar se auzeau, nu tare pe sus, apropiindu-se. Veneau de la mâncare, de la adăpat și se îndreptau către culcare. Dând de oameni, de mișcare și de vorbele lor, făcură un salt, urcară ceva mai sus, după care coborâră, și se așezară, la poalele Piscului Doamnei. Nicoară, nemaiavând ce face, deschise vorba, către criminal. Cum, domnule, chiar dumneata, cu mâinile dumitale, s o omori? Da. Chiar eu, cu mâinile mele. Așa cum v-am povestit, în câteva cuvinte, când v-am abordat, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
prin zilele acelea. A început la ora stabilită și s-a încheiat la ora stabilită. Cu puțin înnainte de terminarea petrecerii, doi dintre nuntași, în pas alergător, s-au ascuns în unul din autoturismele din fața intrării în restaurant, și sau așezat la pândă. Nu înainte de a se masca, la iuțeală, cu niște cagule scoase dintr-o pungă voluminoasă din plastic colorat. Au urmărit, cu atenție, ce era, pentru dânșii, cel mai important: numărarea banilor. Ăștia erau numărați la vedere, de către mireasă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Am sarsanaua ticsită cu semințe de povești. Mă mir cum au reușit să se adune atâtea, într-o sarsana ca a mea. Da las’ că-i bine. Ce-o să triez, o bună bucată de vreme! O să le triez, o să le așez frumos pe hârtie, din toate o să mai alcătuesc o carte, numită, evident, poveștile toamnei, iar deasupra, în locul autorului, am să scriu: D-ale lui Minciună povestitorul. și o să bucur, încă odată, lumea, și lumea o să mă așeze în desaga cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
triez, o să le așez frumos pe hârtie, din toate o să mai alcătuesc o carte, numită, evident, poveștile toamnei, iar deasupra, în locul autorului, am să scriu: D-ale lui Minciună povestitorul. și o să bucur, încă odată, lumea, și lumea o să mă așeze în desaga cu amintiri frumoase, din camera de zile mari, a inimii, și o să mă perpetueze, rostindu-mi, la fiecare sărbătoare deosebită, numele: badea Minciună - ocrotitorul, păstrătorul și iubitorul de povești adevărate, din viața noastră, cea de toate zilele, atât
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în fața crivățului bătrâneții. Așa-așa. Se despart. Fostul rege pornește către pupitru, bunicul Vovriev, către primul rând de fotolii, din fața acestuia. E privit cu surprindere, cu mirare, dar, nu îndrăznește nimeni să-l tulbure. Își ia nepotul între genunchi. Se așează. Manifestarea începe. Nu durează mult. Cu totul - nici măcar o oră. Fiecare participant se îndreaptă, apoi, spre ieșire. Cei doi nonagenari, se caută din priviri. Se găsesc. Vin unul către altul. Se iau de braț. Înalți, ambii, cu trupul drept, cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Totul a fost pregătit cum rar intâlnești pe acele meleaguri. Ceva de basm. Suprafața respectivă de plajă - amenajată sărbătorește. Închisă cu un gard provizoriu, din materiale plastice, combinate și înfrumusețate ca la o sărbătoare cu adevărat deosebită: mese și veselă așezate cum numai maeștrii de ceremonii în a căror răspundere s-a aflat pregătirea și desfășurarea nunții, se pricep să facă. Mă rog, totul, îmbrăcase o față unicat. Mirii erau plecați la biserică, pentru a-și lua cununia religioasă. Marginile aleilor
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care nu l-ar fi mai putut lăsa pe nimeni, de pe suprafața pământului, să moară. Colindul tragic Ultima s-a urcat în microbuz mătușa Irina. A încuiat bine portiera, a asigurat-o, a pășit în față, printre copii, s-a așezat pe scaunul din dreapta șoferului, după care, a rostit, nespus de bucuroasă: gata, Fane, poți să pornești. Fane a pornit. Gălăgia copiilor colindători, toți progenituri ale lui Fane, a fost mare. Bucurie, la fel, mare, din partea fiecăruia. șoferul i-a mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
întro zi, pe la Repedea, să vadă ce s-a mai ales cu brăduțul său drag. Brăduțul era, de-acum, cât omul. Cât omul care-l plantase. Ce bucurie a încercat, atunci, Mihai al lui Tatulici, din Bucovina,când s-a așezat în umbra lui și a tras un sfânt somn de om gospodar! Baba Într-un sat pierdut de lume, din Maramureș, numit Pietrele Rare, despre care bătrânul Ion Sandu zice că aici e sfârșitul omenirii, pe când, mătușa Tamara, că, dimpotrivă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mătușa Tamara, că, dimpotrivă, e începutul, pe Valea Chiuarului, dăinuie, de câteva decenii, un eveniment care, numai din întâmplare, a putut ieși la iveală, nu de multă vreme. Un eveniment care tinde să ducă în istorie denumirea de Pietrele Rare, așezând în loc, pe frontispiciul măruntului sat, denumirea de Baba. Mulți dintre puținii locuitori sunt de acord cu noua denumire, pentru că este, zic ei, mai în ton cu realitatea economică și politică a momentului. Mulți, însă, nu. Din cauză, că, așa cum zice
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
au văzut, parcă a scăpărat o flacără. Au tresărit, s-au înroșit la obraz, și-au schimbat actele necesare cu mâini tremurânde și cu privirile plecate, parcă rușinate de ceva, și ziua respectivă a trecut în istorie, și s-a așezat, disciplinată, alături de celelalte zile ale lumii și ale Stareței noastre. Ceva s-a întâmplat, totuși, după plecarea funcționarului care-i adusese vraful de acte. Peste două săptămâni voi reveni, spusese el, să iau ce va fi de luat și să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
românesc, cineva, care le cunoștea, le-a oferit o cutie cu o mână de măsline înlăuntru. Au primit-o. Au zis bogdaproste, și sau îndepărtat, către casă. Aici, după ce au aerisit camera, și-au schimbat îmbrăcămintea și încălțămintea, și-au așezat masa și acum, mănâncă și privesc la televizor. Se derulează un program adecvat momentului. Cu reluări de mărșăluirea armatei, cu echipamentele militare. Urmăresc, deși nu le interesează. Urmează ediția de știri. Între altele, ceva, care le captează atenția: o enumerare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dar și prețioase lucrări despre folclorul iranian). Acestui curios sincretism cultural îi adăugăm pasiunea cu care s-a aplecat asupra complicatelor religii ale Persiei antice, asupra superstițiilor și practicilor magiei populare care derivă din ele. Și peste toate s-a așezat tulburătoarea umbră a Indiei. Au fost dimensiunile care au trezit, la Hedayat, gustul pentru straniu și insolit, ideea că excepțiile și devierile de la ordinea naturală ne guvernează existența. Iubirile lui mari, urmare a unor afinități elective, s-au numit Omar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
putea exista așa ceva. Ca să ajung la raftul superior, m-am urcat pe un taburet ce se găsea în preajmă. În timp ce mă întindeam să iau sticla, am privit deodată lucarna de aerisire. Pe câmpul din spatele casei, am văzut un bătrân cocoșat, așezat sub un chiparos, și o fată tânără, nu, mai degrabă un înger din cer, stând în fața lui, aplecată, și oferindu-i un nufăr albastru cu mâna dreaptă; bătrânul își rodea unghia de la degetul arătător al mâinii stângi. Fata era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mă gândeam decât la ea, la prima viziune pe care am avut-o despre Ea, și voiam să găsesc locul unde O văzusem în a treisprezecea zi, după Nouruz. Dacă aș fi găsit locul, dacă aș fi putut să mă așez sub chiparosul acela, cu siguranță că în viața mea s-ar fi înstăpânit liniștea. Pe naiba! doar smârcuri și nisip fierbinte, oase de cai morți și câini adulmecând gunoaiele! Oare într-adevăr O întâlnisem? Niciodată! Am văzut-O numai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
atât de tare, că nu vedeam pe unde merg. Dar, odată ajuns în fața ușii, datorită obiceiului și grație unui simț special pe care îl căpătasem în cursul plimbărilor mele nocturne, am deslușit o formă îmbrăcată în negru, silueta unei femei așezate pe banca de lângă casă. Am scăpărat un băț de chibrit ca să caut gaura cheii, dar, nu știu de ce, privirea mi s-a îndreptat involuntar spre silueata neagră, spre doi ochi mari, tenebroși și oblici, care licăreau în mijlocul unei feței livide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
viața mea am simțit născându-se în mine o liniște spontană. Văzându-I ochii ce se închiseseră, abcesul care mă rodea, demonul mascul care îmi biciuia carnea cu ghearele sale de fier se calmase. Mi-am adus scaunul, l-am așezat lângă pat. M-am uitat țintă la fața Ei. Ce față de copil! Ce fizionomie stranie! Era oare cu putință ca această femeie, această fecioară, îngerul acesta crud (nu știam ce nume să-I dau) să trăiască o viață dublă, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
corpul prizonier, singurul voal ce O acoperea. Părea să fi crescut, talia era mai înaltă ca de obicei. Apoi i-am tăiat capul; din gât îi curseră câteva picături de sânge închegat și rece. Au urmat brațele și picioarele. Am așezat trunchiul și membrele în cufăr, în ordine, le-am acoperit cu hainele Ei, aceleași haine negre. În sfârșit, am tras capacul, am încuiat cufărul și am pus cheia în buzunar. Când am terminat, am respirat ușurat. Am ridicat cufărul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
măruntă începu să cadă. Am ieșit din casă în speranța că o să găsesc pe cineva care să mă ajute să car cufărul. În jur, nici țipenie de om. O clipă am scrutat îndepărtările. Am zărit prin ceață un bătrân cocoșat, așezat sub un chiparos. Nu-i puteam vedea fața, acoperită cu un fular mare. M-am apropiat încet de el. Înainte să-i fi adresat vreun cuvânt, începu să râdă discordant, sec și înspăimântător, de mi se zbârli părul în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o priveliște în armonie cu natura Ei. În astfel de momente, Ea trebuia să rămână departe de ființele umane; de ceilalți morți, tot așa cum, atunci când trăia, se ținuse departe de viața celorlalți. Am ridicat cu grijă cufărul și l-am așezat în groapă. Dimensiunile erau exact pe măsura lui. Totuși, pentru ultima oară, doar pentru ultima oară, am vrut să mai privesc înăuntru. M-am uitat în jur, nici țipenie. Am scos cheia din buzunar și am deschis. Dar când, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
naturii, între mine și obscuritatea profundă care coborâse în sufletul meu. Pentru oameni, o astfel de liniște e ca o limbă neinteligibilă. Voluptatea mă amețea. Mi se făcu greață, iar picioarele mi se înmuiară. Pradă unei oboseli nesfârșite, m-am așezat pe o piatră funerară, în cimitirul de la marginea drumului. Mi-am luat capul între mâini și am reflectat, plin de perplexitate, asupra mea. Deodată, un râs uscat și înspăimântător mă readuse la realitate. M-am întors: lângă mine era așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]