6,958 matches
-
om adânc rănit În demnitatea lui. Asta-i tot. Sperasem doar că putem fi măcar un pic cinstiți unul cu celălalt. — Connor, situația... e ușor mai complicată, OK ? — Bine. Mă rog. E barca ta, Emma. O conduci cum vrei. Se așterne o scurtă pauză. — E ce ? zic nedumerită. Barca mea ? — Terenul tău, zice cu un licăr agasat. Am vrut să spun că... mingea e În terenul tău. — A, zic, la fel de nelămurită. Ăă... OK. Am să țin minte. — Bine. Îmi aruncă cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
triumf. Prima dată când ne-am Întâlnit, dupa ziua cu zborul, m-a rugat să păstrez secret faptul că a fost În Scoția. — De ce ? spune Lissy. — Habar n-am. — De ce fusese În Scoția ? sare și Jemima. — Habar n-am. Se așterne tăcerea. — Hmm, spune Jemima cu condescendență. Nu prea e chiar cel mai penibil secret din lume, nu crezi ? Vreau să spun că există și scoțieni foarte deștepți. N-ai nimic altceva ? De exemplu... că are o meșă de păr pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
devastat. — Dar poate că prima teorie e cea corectă, spune Încurajator. Sau a doua, cu frauda. — Ei bine, nu-mi pasă deloc care din ele e adevărată, spun, cu fața În flăcări. E treaba lui. Să doarmă cum și-a așternut. Iau o cutie de lapte din frigider și Îl Închid, cu mâinile tremurându-mi ușor. Delicat și complicat. Oare asta Înseamnă, În traducere liberă, „Am pe altcineva“ ? Foarte bine. Să aibă câte femei vrea. Nu-mi pasă. — Ba e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la mine ca la nebuni. Da, dar acolo e ușor ! — Ei... Îmi arunc ochii În jur, disperată. Ei, dacă fugi acasă acum, o vei regreta toată viața. Te vei gândi Încontinuu la asta, dorindu-ți să o fi făcut. Se așterne tăcerea. Văd cât se poate de limpede cum Își turează la maximum creierul, pe sub pene și tot restul. — Ai dreptate, spune Într-un final și dă drumul hainelor. OK, am s-o fac. Dar nu vreau să te uiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Tata m-a privit zâmbind trist și a plecat. Nu știu pe unde, că prin geamurile care dau în curtea Facultății nu l-am zărit. Tatăl meu intuise exact că făceam pe grozavul. De săptămâni bune nu mai reușeam să aștern pe hârtie o idee nouă, chiar și lecturile mele deveniseră sterile și cu impresia de déjà-vu. În sala mică de la Filologie mirosind a proaspăt vopsit, singura cu luminile aprinse de pe tot etajul, am apărut străin ca un teleportat la cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sezonul când îmi creșteam inconștient dozele de țigări&alcool, iluzionându-mă că voi reuși mai bine să-mi activez fluxul memoriei, în realitate umplându-mă de scârbă după majoritatea țigărilor fumate. Noaptea nu mai aveam nevoie de țigară pentru a așterne, între trecerile spectrale ale lui unchiu-meu, ale mamei, ale fetelor-pisici, pagini cu o limpezime de spectacol de la teatrul de vară cu felinare albe focalizate. La cârciuma învelită cu bușteni, Carmen își manifestă nervozitatea printr-un stacatto în tăblia jegoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mă mai puteam întoarce nici la Consul, vechea mașină mecanică, care mai risca și să trezească vecinii cu rafalele ei noaptea, când inspirația venea nestăpânită. Scrisul la mașină includea mai ales travaliul steril, ridiculizat în filmele americane, cu scriitori-ziariști, care așterneau fălos pe-o filă albă un titlu ori în cel mai bun caz o propoziție simplă de început al unei opere ori chiar și numai propriul nume, după care smulgeau barbar foaia aproape virgină din carul mașinii, o ghemuiau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
urmă, un lucru bun pentru mine. M‑a făcut să înțeleg câteva lucruri despre mine, în cele din urmă. Îmi ridic paharul, observ că e gol și îl las iar jos. — Mai vrei unul? zice Luke. Nu. Nu, mersi. Se așterne tăcerea. În depărtare, o voce îi roagă pe pasagerii zborului BA 2340 cu destinația San Francisco să se îndrepte spre poarta 29. Știu că Michael ți‑a oferit o slujbă, zice Luke. Arată spre valiza mea. Înțeleg că asta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Luke. Și e pregătit să asculte cu umilință și să fie pus la punct. În majoritatea situațiilor. — Toate situațiile, răspund instantaneu. Nu‑ți forța norocul, spune Luke, cu ochii licărind amuzați și nu îmi pot împiedica zâmbetul care mi se așterne pe față. — Păi... rămân cu privirea în caiet o clipă, gânditoare. Cred că e acceptabil și „majoritatea“. Date fiind circumstanțele. — Deci. -Ochii lui plini de căldură îi întâlnesc pe ai mei-, e un da, Becky? Accepți să fii... consiliera mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
merge la soțul ei, Wang. El e secretarul organizației comuniste denumite Frontul Unit Împotriva Invaziei Japoniei. Se află aici ca participant la o întrunire importantă. În noaptea aceea, Lan Ping și Xu stau într-o cocioabă țărănească. Paturile lor sunt așternute cu paie. Au de gând ca a doua zi să-l ia pe Wang de la întrunire și să-și continue împreună drumul spre Yenan. Lan Ping e obosită și se culcă devreme. Nu știe că dimineața următoare va intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-i va aduce la cunoștință lui Lan Ping aceste vești. Partidul înțelege. Mă plimb cu Lao Lin, consultantul pe probleme personale al partidului, și cu iubitul meu, care ne urmează la câțiva pași distanță. După-amiaza e liniștită și s-a așternut o atmosferă propice taifasului. Ajungem la malul râului. Iubitul meu pășește tăcut, de parcă ar fi adâncit în gânduri. Eu și Lao Lin schimbăm cuvinte despre vreme, sănătate și război. Privind spre soare, care apune pe după trunchiurile copacilor, el îmi propune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de ani zăbovește asupra unei întâlniri cu Mao pe un ton de exaltare: Era în Yenan. Vizitam peștera lui Mao foarte des. Aproape de fiecare dată când mă duceam, îmi dăruia un poem de-al său sau scris de alții. Toate, așternute în minunata lui caligrafie, pe hârtie de orez. Odată, Mao m-a întrebat: Ești de acord că Yenanul seamănă cu o micuță curte imperială, Fairlynn? Eram sigură că glumește, așa că i-am răspuns: Nu, căci aici nu există un consiliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să am încredere și pe care mă bazez. Și e lucurl pentru care respir. Vezi tu, când îmi întind picioarele, pământul mă primește. Mă salută, mă sprijină și mă laudă, indiferent cât de groaznic sunt. Stau în picioare, pământul se așterne sub mine, sincer și tăcut. Se întinde de la picioarele mele spre infinit... Ea își închipuie un manichiurit lustruind unghiile muribundului. Ca fascinat de propriile-i gânduri, Mao o apucă de braț, apoi continuă. Nu am prea făcut multe, deoarece visez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să fii artist? Muzica lui Yu mă face să plâng. Deja mi-e dor de el. Chun-qiao e cel mai dur dintre noi, și ăsta e norocul lui. Foșnetul rochiei sale de mătase a încetat, Pe dalele de marmură se așterne praf. Camera ei goală e rece, nimic nu se clintește. Frunze uscate se strâng grămadă în fața ușii, pe covoraș. * 6 octombrie, miezul nopții. Grădina Nemișcării. Pe lângă zidurile groase se aud zgomote. Pași în spatele porților. Șoapte. Cineva vorbește cu garda. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
uită-te la ei cum ne vin când ne vin; desculțăi, dezbrăcățăi, cu toată averea-ntr-o coșâlcă - paporniță Îi spun ei... Într-o lună de zile se-mbracă - ghini fac; se-ncalță - ghini le prinde: s’ nu intre-n așternut cu băligile călcate, tot umblând să afle cum să ne mai amăgească... În trii luni, uite-l gras ca on popă; În nouă uite-l Însurat și ginere a’ lui cutare, cu stare. ’Tron an o prins rădăcină, ș-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
s-a Întâmplat În timp»), În care Îmi amenajasem, Îmi meșterisem - ca tot fărdețăratul - o țară; și a mea - ba numai a mea - nu de alta, dar aveam nevoie de un „teren” de casă... Așadar, În prezența amicului, m-am așternut pe făcut casa. Îmi era ușor: era pentru Întâia oară. Dacă aș mai fi făcut alta - cu mânurile mele - dacă aș fi fost de meserie constructor, având experiență, tot n-aș fi construit-o mai cu pricepere, mai cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
țigară, cu mâini nesigure: Îl face să sufere amintirea... - Nu mai aveam scăpare. Trimisesem copiii acasă, În toată școala numai ei trei și cu mine... Sapșa cu Încă unul intră În casă - noroc că voi erați la Moș Iacob - se aștern pe cotrobăit, pe răsturnat... Al treilea, un fel de tătar, mă duce Înapoi, la școală: să scot din bibliotecă tot ce era dușmănos... - nu mai era nici o carte cu litere... antisemite. Nu mă Înțelegeam cu kalmukul: nu știa boabă românește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la adresa mamei (să nu se mai ostenească, asta fiind treabă de bărbat), Moș Iacob zice de cioloveci că trag și ei, după cum li-i firea, drept În fața ochilor; ca să se ușureze de moniții, să nu fie Îngrelați, când s-or așterne pe fugă - rușinoasă, dar sănătoasă... Din curțile pe care le văd, dincolo de drum, ies femei și boccele, copii și găini-sub-braț. Ies În uliță, apoi intră În curtea noastră: pe la noi, prin grădină, se ajunge mai ușor la pădure, așa aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Din tot ce se vorbește - și se vorbește!: te pui cu fumeile? - Înțeleg ce Înțeleg. Și spun: - Eu rămân cu bărbații, să păzim casele de cioloveci - asta-i treabă de bărbați! Purtătoarele de fustă (părul lung și minte-ngustă) se aștern pe râs, ca proastele. De nevasta lui Maxim, chiar de nurori puțin Îmi pasă, dar uite: a surâs, Într-un colț și mama. Bine: mama-i mamă, n-ai ce-i face - dar Duda? De ce să râdă tocmai Duda? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
rămas, măcar de sămânță, În picioare! Măcar de leac! Se bucură Măneanul nostru, cu toate că Îl va fi văzut și pe-al lui, culcat. De aici, de sus, din calidorul satului, gardurile de nuiele, doborâte, se văd ca niște rogojini Întinse, așternute pe pământ, mai ales de-a lungul ulițelor. Civili și soldați, căruțe și soldați, tunuri și soldați și bucătării de campanie intră (un fel de a vorbi) sau ies (alt fel) În, din ogrăzi și grădini, trecând peste gardurile-rogojini. Coborâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
poate da, fiindcă ei i le-a dat cineva. Pentru ceva. - Pentru ce, ceva?, Întreb. Ceva, că ai șezut cu el? Bălana nu-și mai stuchește În sân, nu se mai crucește, Îi trage un: Oi!, de jale și se-așterne pe plâns. Și dă-i și plânge-i. Mă apropii, Îi pun mâna pe umăr; apoi pe păr, În creștet. Ea numai plânge, deschide spre mine inurile, Începe să chiar surâdă. Îi spun: - Dacă șezi și cu mine ți le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pâine: - Cușite, cușite! Harașo, harașo! Cușite, că-i bun, Măt’șa Domnica l-o făcut! - și râde. Grozav, Moș Iacob al meu: cum știe el și rusește! Rușii se uită unul la altul, apoi fiecare În strachina celuilalt - apoi se aștern pe horpăit, ținând lingurile ca pe lopeți. Moș Iacob, după o vreme: - Da luaț’ cu pâne, măi băieț’! Cu hleba, hleba! - și arată, pe rând, pâinea din mâinile tunșilor. Tunșii dau din chilug, râd oleacă, dar continuă să mănânce borșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să citească În limba lor; la Evreii din Maramureș - cei așezați la sate și deveniți agricultori... - Nu cred că avem sânge armenesc, ovreesc - deși În chestia asta nimeni nu poate fi sigur. Zic și eu așa, pentru că tot ne-am așternut la vorbă - judecând tot după nume: nu pare să-și aibă rădăcina pe la ei oricum, lui bunicu-meu, tatăl tatei, i se zicea În sat: „Țânțarul”. - Știu. Adică: „Macedoneanul”. - Ei, asta-i: i se spunea „Țânțarul” fiindcă era macedonean? numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la aluni. - Dar la alun? De ce-i zicem alun? - Ca lumina zilei: fiindcă-i lung, luuuun’... ’I alung, aluuuun’ - ai Înțăles, băi’țălu moș’lui? Cum să nu-nțăleagă băi’țălu moș’lui când explica moșu băi’țălului? Înainte de a ne așterne pe lucru, ne omeneam: Moș Iacob făcea focul Într-o poiană; scotea din traista lui cea mare și grea cât un ciuhal: o mână de cartoafe (iar o să-l probozească Mătușa Domnica pentru că stricase cel puțin zece cuiburi - nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
apă, o făceam și eu, ca omul, pe la trup. Taman cum Îi zicea una lui unu, mai an, În vii - n-am văzut cine, ce: poate bărbat și femeie, poate ibomnici, poate abia atunci se Întâlniseră, În vie și se așternuseră pe șezut, eram cu băietanul cela, nu ne-am apropiat, să nu ne simtă și să ne bată că nu le dăm pace să șadă cum se șede - și ziceam că atunci am auzit o femeie, șezută bine de bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]