9,323 matches
-
intelectualista a unor strofe din Oase de sepie prin limpezimea lor muzicală.224 Cuvintele se asociau într-o rețea de rezonante, procedeu ce amintește de poezia lui Ungaretti. Recenzentul admitea ascendentă versurilor în discuție în anumite poezii de Montale, dar accentua componentă de indiscutabila originalitate, care le transformă în continuatoare, iar nu în imitatoare. Hrănindu-se cu operele mai marilor literaturii și grație stilului sau original Quasimodo începea să fie tot mai vădit exponentul unei poezii inexistente până atunci. Salvatore Pugliatti
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ca soluție a nesfârșitei rătăciri: Dacă ar veni sfârșitul ar fi o soluție, mărturisea într-o scrisoare adresată lui Pugliatti.235 Aceste epistole constituie prologul celei mai negre perioade din viața sicilianului (1935-1938). Pe masura ce înainta în vârstă presentimentul morții se accentua, devenind unul dintre elementele fundamentale ale angoasei.236 Concomitent, singurătatea se adâncea: El era, precizează Ferrari, un om sordid cu o mare dorință de puritate: firul scabros al inspirației teșea în jurul său o pânză ce-l întemnița, de care putea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
opinii similare urmărea să demonstreze că gândirea și, implicit, creația lui Quasimodo stăteau sub semnul continuității, ordinii, stabilității, într-un cuvânt al evoluției diacronice firești.254 Ansamblul de studii despre opera sicilianului apare astfel scindat în două orientări principale: una accentuează progresia firească, cealaltă insistă să demonstreze ruptură existența între cele două etape de creație, cezura fiind reprezentată de al doilea Război Mondial. Datorită lor a luat naștere și s-a perpetuat un dialog rodnic pentru studiile de specialitate, deasupra căruia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
să renască, de a recrea în cel de-al doilea. Imagini precum apă apune (Oboi scufundat); apă statuta (Apăstătută) sau și pe a mea față pipai a ta scoarță (Copac, trad. RC), percepute în lumina suprapunerii apă eu poetic arbore accentuează dramatismul trecerii timpului, al alunecării spre bătrânețe.275 În alte versuri cuvintele poetului sunt păsări ce căuta hrană: Păsările căutau meiul / și brusc erau de nea (Iarnă străveche, trad. MB) sau frunze: Nu ai lăsat nici frunză, nici cuvânt (Dușmana
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
versurile ermeticului nu se îndeplinește dorința poetului de a auzi glasul mesagerilor. Deși comun ambilor poeți, motivul imposibilității de a dialogă cu fata ascunsă a universului (vizibilă în imaginea îngerilor și a lunii) nu este tratată în mod similar: ermeticul accentuează modul în care incomunicabilitatea, tăcerea și imobilitatea afectează deopotrivă procesul de creație și înțelegerea mesajelor ascunse în vorbele nerostite ale solilor cerești, atingând o coardă religioasă profund subiectivă. În Cantul unui pastor refuzul universului de a se comunică afectează cunoașterea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poeziile sale și în Canturi. Cu referire la oameni are sensul propriu de necunoscut, anonim (în La Monumentul lui Dante, Brutus cel Tânăr, În mine rătăcita fiece formă, si Mobil al sferelor și al tăcerii). Dacă este asociat unui spațiu, accentuează trăsătură de mister. Alteori exprimă uimirea în fața necunoscutului (Imn Patriarhilor, Catre Angelo Mai, În mine rătăcita fiece formă). Pornind de la această ultimă conotație, Quasimodo plasează adjectivul amintit în versuri ce abordează tema alienării, a exilului, a suferinței din prezent. Asemenea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
amintire-odată (Bâtlan mort, trad. MB).306 Imaginea păsării moarte trimite la trei posibile interpretări ce nu se exclud reciproc: ea este un alter ego al autorului, un profet al uitării sau/și o metaforă a împietririi zborului inspirației. Prezența ei accentuează sentimentul de teamă și durere. Punctul de maximă intensitate al poeziei este rugăciunea izvorâta din dorința de a păstra în suflet multitudinea de glasuri și chipuri ce constituie surse de inspirație pentru poet în trecut, a căror dispariție este anticipată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
un tablou cubist ce se structurează pe o succesiune de scene aparent fără legătură una cu cealaltă. Deseori ermeticul juxtapune imagini disparate, ireale, pentru a spori tensiunea din momentul trezirii. Încărcătură emoțională diferită a visului și a stării de trezire accentuează la Quasimodo dedublarea eului, ce izvorăște din dorința constantă de a se află într-un alt spațiu și într-un alt timp și nu reprezintă o preluare din versurile sau din gândirea lui Leopardi, ci un punct de originalitate. La
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de publicația 'La Voce'. Deși își încetase apariția în 1916, scriitorii ei fixaseră o legătură de neșters între multe versuri scrise în acel răstimp, ce tindeau spre puritate, și cele din veacul precedent. Revista media difuzarea operei și ideilor leopardiene, accentuând atenția autorului romantic pentru forma versului și efortul lui de a conferi rafinament expresiei; aceste două elemente și-au găsit ecoul și în tehnică literară quasimodiană, în cuvântul sau reificat. Cu toate ca la începutul anilor treizeci influență acestei publicații se estompase
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
povară, deși știa că fac parte din "arheologia" să de profesionist. Renunțarea la acestea, proclamata în Fraților Cervi, Italiei lor, îmbracă în alte poezii Ce noapte lungă accente nostalgice. În cea dintâi autorul a recurs la reminiscențe leopardiene pentru a accentua faptul că el însuși a depășit tiparele ermetismului, "învingându-l" prin această și pe poetul din Recanati: scriu fraților Cervi / nu celor șapte stele ale Ursei. Refuzul de a-si îndrepta cantul către frumoasele stele ale Ursei echivalează cu renunțarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
amenință la rîndul său, în Afganistan s-au reluat ostilitățile, iar India și Pakistanul sunt capabile oricînd de "surprize" extrem de neplăcute. În ceea ce ne privește, în timp ce țara ruginește, continuă și chiar se întețește războiul româno-român, care nu face decît să accentueze trăsăturile pe care François Perroux le considera caracteristice pentru țările subdezvoltate: dezarticulare internă, externă și neacoperirea "costurilor omului". Un foarte respectat jurist american contemporan, Ronald Dworkin, aprecia că "ceea ce trebuie să decidem nu este unde anume stă în balanță interesul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
singuri responsabilitățile militare ale viitorului. Astfel, bugetul Pentagonului a început să crească spectaculos încă din timpul celui de-al doilea mandat al lui Bill Clinton, iar cînd echipa lui George Bush jr. s-a instalat la putere, turnura s-a accentuat și a fost lansat proiectul secolului: cel privind realizarea scutului nuclear care să ferească America de eventualele "mesaje" nedorite din partea unora care n-o prea iubesc, state sau organizații teroriste. Este vorba despre un proiect istoric care, o dată realizat, va
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
creanțe îndoielnice (estimate la 1.000 mld. $) și active lipsite de valoare, în societăți parkings. Opacitatea relațiilor dintre instituții, dintre acestea și între-prinderi camuflează pierderi și descurajează performanța. Scandalurile de corupție se țin lanț, îndoielile populației se înmulțesc, inegalitățile se accentuează, rata sinuciderilor o depășește deja pe cea din 1945-'47 ș.a.m.d. Japonia este în pană. Se confruntă cu prima criză majoră de după al Doilea Război Mondial, după decenii de euforie aproape irațională, susținută masiv prin credite scăpate de sub
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
este o Europă în miniatură. Am putea afirma că ea este o utopie europeană realizată. Dar, cum spunea Paracelsus, numit și dr. Helveticus, "tot ceea ce este pluralitate, este incertitudine". Astfel, țara cantoanelor traversează actualmente o criză de identitate. Clivajele se accentuează, incertitudinile cresc, iar acuzațiile se înmulțesc. Este vorba, în principal, despre acuzațiile ce vin de dincolo de Atlantic și, mai ales, din partea israelienilor, pentru rolul jucat de Elveția în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Asumarea acestui trecut a devenit o
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
alta , să contribuie la efortul federal de rambursare. Toate acestea s-au constituit într-un angrenaj pervers. Urmărirea, cu orice preț, a stabilității monetare a adus șomajul la 20%, creîndu-se mari tensiuni sociale, a dezarticulat industria națională, a creat și accentuat disparități între regiuni și animozități între acestea și puterea centrală, a introdus moneda și piața monetară braziliană într-un joc speculativ extrem de periculos, practicat cu frenezie la nivel planetar. Criza asiatică declanșată în 1997 avea să aducă o nouă lovitură
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și astăzi, direct sau indirect, poate mai mult decît oricînd. Un Israel în febra alegerilor atrage, de bună seamă, atenția întregii lumi, mai ales în condițiile actuale în care, sub efectul mondializării, clivajele și luptele hegemonice din societatea israeliană se accentuează, minînd Statul evreu din interior. Într-adevăr, conform unei anchete desfășurate de Centrul Steinmetz al Universității din Tel Aviv, 60% din israelieni consideră aceste clivaje interne drept principala amenințare, doar 30% situînd pe primul loc între pericole și conflictele externe
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de natura intimă, de straturile autentice ale eului său, care se strecoară cu iscusință și cu mare insistență în decursul demonstrației" (Liviu Rusu: 1981, 54). Ion Negoițescu se aliază în discursul critic captat de ideea pesimismului eminescian, temperând repetarea și accentuând diferirea. Pentru a descoperi fecunditatea în adevăr lirică a filosofiei lui Schopenhauer în opera lui Eminescu dincolo de versurile care includ în ritmica lor formulări prea teoretice, pentru a stabili cores pondențe și afinități, ca și distingeri și îndepărtări, chiar în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a vârstei mitologice din spiritualitatea umană, făcând din poezie instrumentul desăvârșit al revenirii la trecutul de aur, în timp ce pentru Eminescu, cel puțin după o primă perioadă de creație, poezia pare a se subordona unei alte realități (Melancu: 1999, 102). După cum accentuează Mircea Eliade cu fiecare prilej, fără trăire, nu se poate vorbi de mit. Teoretizarea nu înseamnă decât că ai văzut, ții minte forma și poți să imiți hieroglifa ("Ei văd icoana înțelesul nu"). Cât despre Eminescu și vârstele mitologice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
II, 184). Comparația neutră din hipertext ("Lampa fâlfâia lungă, ca și cum ar fi vrut s-ajungă tavanul...") se încarcă afectiv în hipotext: "fâlfâie fantastic, ca și cum i-ar fi dor de tavan". Relativ la tomul care va cartografia drumul spre altă dimensiune, hipertextul accentuează asupra caracterului ezoteric ("cartea cea veche cu buchiile neclare și cu înțeles întunecat"), în timp ce hipotextul întărește nuanța de vechime. Nuvela Sărmanul Dionis luminează slab, dar ispititor cartea, în timp ce varianta Umbra mea încearcă să îndepărteze lectorul și să minimalizeze tautologic rolul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
acest nucleu este mai pregnant decât ferestrele, care apar mai degrabă gravitând semantic în jurul nucleului prim decât constituind un nucleu în sine. 15 Dumitru Irimia insistă asupra perspectivei dinamice dezvoltate de adjectivele provenind din participii verbale. "Valoarea lor expresivă se accentuează în construcțiile în care, prin planul lor semantic, adjectivele sugerează existența unor cauze, agenți etc." (Irimia: 2012, 72). În contextul nuvelei a cărei lectură propunem, colț [...] painjinit exprimă nu atât vechimea, cât învechirea ca o invitație adresată lectorului de a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fatal, de psihopatul Hammer), dar veritabilele imagini ale "înstrăinării" industriale trebuie vizualizate în proza sa scurtă. Cheever a fost numit "Cehov al suburbiilor" tocmai în virtutea expresivității personajelor conturate de el în povestiri (personaje, nu rareori, nenumite, pentru a li se accentua caracterul tipologic, de elemente într-o rețea semiotică, unde ansamblul malign contează și, aproape niciodată, detaliul său infrastructural!). Suburbia gene rează prizonierat psihologic, un fel o captivitate a perso nalității, din care eroul mai reușește să iasă doar prin "ruptura
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a tragediei americane de la World Trade Center (ca simbol morbid al debutului unei noi ere, descinsă din recuzita butaforică a "milenariștilor" apocaliptici, eră prezumtiv sîngeroasă) și a începutului războiului irakian (ca premisă a dispariției suveranității Angliei în politica internațională). Ele accentuează starea de "final", de "sfîrșit al istoriei", pe care Coe o acreditează la un nivel subliminal. Decepțiile și nostalgiile vieții nu reprezintă apanajul prin excelență al individului supus timpului, ci și fenomenalități istorice, răsfrînte pe palierul de manifestare a unor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dureroase străzi de mahala/ Târam tăcuți pisica moartă a ceții". (Învingători) "Poezia, în general, e un monolog, care are eventual ecou în conștiința publicului, dar nu cunoaște replici propriu-zise"52, teoretizează Alex Ștefănescu modul a ceea ce trebuie comunicat prin poezie, accentuând astfel ideea necomunicării în mod obligatoriu a ceva prin artă, ci glorificând privilegiul artei de a exista ca să existe, de a comunica pentru a se comunica. Definiția pe care autoarea însăși o acordă poeziei, vine într-o completare personală a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
adânc, mai fetid,/ Și totul știut de milenii,/ Frumoasele milenii de altădată/ Când fugeau în păduri.../ Acum numai în propriile noastre măruntaie". (Înăuntru) Depărtarea de spațiul originar, fie el cadrul natural sau satul copilăriei, dar, în orice caz, unul edenic, accentuează criza, care devine sufocantă. Stea de pradă devine vocea celor mai profunde țipete ale poetei, în fața disperării, a singurătății, a pierderii de sine. Cuprins totul de o Apocalipsă generală, bacoviană, iubirea însăși se pierde în acest haos al pierderii de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Să ies în stradă și să strig cât pot:/ S-a petrecut o crimă, puneți mâna pe criminal,/ Puneți mâna pe mine, complicele." (O crimă săvârșită pe strada principală). Predomină o structură narativă, chiar și numai de suprafață, care se accentuează tot mai mult, devenind instrument esențial în poezia cu caracter subversiv din volumele Linia vieții (1982) și Urcarea muntelui (1985). Desigur că toate conotațiile politic sociale sunt evidente în mesajul textelor grupate aici, dominând pretutindeni ideea de mulțime dezumanizată, mișcându
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]