8,266 matches
-
adevăr, puțin prea ambițios, Îi șoptea o voce interioară. În orice caz, era dificil de purtat și ea Însăși avusese Îndoieli, la repetiția generală, că Rose Saker se va ridica la Înălțimea lui, dar și le Înăbușise. Acum, toată siguranța actriței se risipise și se uită cu groază În priviri la Alec, când intră. Aceasta afectă jocul lui, care Începu să Îngroașe rolul mirelui nerăbdător, Într-o Încercare disperată de a concentra din nou atenția publicului asupra piesei. Florence abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Irving, spre sfârșitul anului, și era În căutarea unui prolog adecvat. Era o Încercare grea pentru hotărârea lui de a renunța la ambițiile dramatice. Chiar dacă admirația lui pentru Ellen Terry nu era lipsită de critici, aceasta era cea mai lăudată actriță a scenei engleze. Probabil piese noi Îi erau trimise cu insistență, zilnic, de către dramaturgi dispuși să scrie pentru ea și ceea ce aproba ea cu siguranță se juca. Neputând respinge din start măgulitoarea ei propunere, Îi răspunse În termeni neangajanți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
are să cânte? Are să interpreteze Impromptu-ul lui Chopin? — Da, așa bănuiesc. De ce nu? Păi tu descrii glasul ei - vrăjit de Svengali - ca având o frumusețe și o Întindere unice, fără precedent, iar noi te credem. Dar să Îi ceri unei actrițe să pună În practică toate acestea e cam mult. Du Maurier se Încruntă. — Hmm. La asta nu m-am gândit. — Sunt sigur că se va găsi o modalitate de rezolvare, spuse Henry Încurajator. Teatrul e iluzie, ca orice artă. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Torquay decât i-ar fi fost la Londra. Își spuse că, la urma urmelor, nu i se cerea decât o piesă scurtă, care nu avea să Îl țină ocupat prea mult timp; că va trata direct și confidențial cu o actriță cu o formidabilă putere de convingere; și că, dacă ei nu avea să Îi placă textul, Îl putea transforma ușor Într-o povestire, fără să afle nimeni. După ce se convinse cu toate aceste argumente, Întrerupse activitatea la Frumoasa casă (care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
presupun că așa trebuie, spuse el, parcă apărându-se. Tree era evident nerăbdător să primească binecuvântarea lui pentru producție: Îi arătase scenariul realizat de Potter și Îl invitase să colaboreze la Îmbunătățirea lui, atrăgându-l și În cruciala alegere a actriței pentru rolul principal. Du Maurier susținuse o actriță puțin cunoscută pe nume Dorothea Baird, prietenă de familie cu Charles Millar, și, după ce se opusese o vreme, Tree acceptase. Domnișoara Baird era, aparent, perfect potrivită fizic pentru rol, până la picioarele mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-se. Tree era evident nerăbdător să primească binecuvântarea lui pentru producție: Îi arătase scenariul realizat de Potter și Îl invitase să colaboreze la Îmbunătățirea lui, atrăgându-l și În cruciala alegere a actriței pentru rolul principal. Du Maurier susținuse o actriță puțin cunoscută pe nume Dorothea Baird, prietenă de familie cu Charles Millar, și, după ce se opusese o vreme, Tree acceptase. Domnișoara Baird era, aparent, perfect potrivită fizic pentru rol, până la picioarele mari, dar frumos modelate, și făcuse o impresie extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi Îngăduie Theodorei, care trece să Întrebe dacă este nevoie de serviciile ei, să i le clarifice pe cele mai puțin familiare: Jean Jules Jusserand, ambasadorul Franței În Statele Unite; academicianul francez Paul Bourget și soția lui americancă, Minnie; Elizabeth Robins, actriță și producătoare; dl și dna Edward Compton, care au pus În scenă și au jucat În prima piesă de teatru a lui Henry, și fiul lor, Mackenzie, locotenent În Marina Regală, care telegrafiază pentru a-l felicita de la legația britanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
O coardă prea Întinsă va fi transformat În operă de unul dintre cei mai mari compozitori moderni britanici și că, deși piesele lui vor rămâne, vai, nejucate, romanele și povestirile vor oferi roluri unora dintre cei mai mari actori și actrițe din lume; și că edițiile filmate sau ecranizările pentru televiziune se vor vinde În număr mare. A fost neșansa lui că s-a asociat - și adesea s-a Împrietenit - cu scriitori mult mai populari decât el, al căror succes nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bandă care, sub numele de „Pirații florii-de-colț“, răspândeau spaima în orașul bombardat Köln. Mai mult din obișnuință decât din plăcere, mă duceam la cinematograf; în Palatul Tobias din Langgasse am văzut Romanță în tonalitate minoră și am comparat-o pe actrița Marianne Hoppe cu frumusețile pictate din reproducerile din cutiile de țigări pe care le lipeam în album în anii ce trecuseră: doamne din timpul Renașterii își ofereau profilul lor luminos. De asemenea, îmi petreceam timpul ba pe străzile din orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
n-a vrut să se lase schimbat. Noi mergeam în spatele lui, mai întâi tăcuți, curând guralivi. Ne întrebam unul pe altul de filmele preferate, dar nu ne țineam nicidecum de mână. Perechii - eram amândoi de aceeași statură - îi plăcuse o actriță tânără pe care ei o numeau „die Knef“ și astfel îi anticipau gloria de mai târziu ca star pe cerul cinematografiei. Filmul, pe care l-am văzut chiar de curând pe nu știu ce canal de televiziune, se numea Pe sub poduri: Deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Morgner ar lăsa să se înțeleagă ce fel de tablouri ar fi pictat el - posibil abstracte? -, dacă în Flandra glonțul dușman nu l-ar fi... Dar nici un cuvânt despre iubirea nefericită a lui Lehmbruck pentru o frumusețe a scenei, femeia-copil, actrița ratată Elisabeth Bergner. Se spune că din cauza ei s-ar fi hotărât să se sinucidă, lucru de care mă îndoiesc. Războiul a fost acela care, în capul lui - și în multe alte capete - nu a vrut să se sfârșească... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sfârșitul călătoriei mele în Franța am apucat-o pe un drum ocolit. Ca momeală pentru a călători în Elveția era suficientă o adresă. Așa am ajuns în cantonul Aargua, într-un orășel curat ca lacrima: Lenzburg. Vizita mea era dedicată actriței Rosmarie Loss, cu care mă întâlnisem într-un cinematograf din Düsseldorf - rula Copii ai Olimpului. În cursul îmbrățișărilor noastre grăbite și al permanentelor bătălii verbale, ea mă va fi văzut ca pe un înfometat notoriu, fiindcă după plecarea ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de sub noi, era bătută cu regularitate de nevasta muncitorului se numea Chantal, motiv pentru care am scris o poezie cu titlul Punctual. Când, nu de mult, am fost la Paris cu fiica mea Helene, care face o figură frumoasă ca actriță și care a prezentat în fața a nouă sute de germaniști sosiți din toată lumea programul nostru Băiatul cu cornul fermecat pe muzică de Stefan Meyer, am găsit timp și pentru o scurtă vizită în Avenue d’Italie III. Arată bine curtea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bucătăria. Am auzit un strigăt, dar nu din odaia ocupată de Miss Bilham; mi s-a părut că recunosc vocea nepereche a doamnei Mariana. Străbătând coridoarele și scările, am ajuns pe terasă. Acolo, În amurg, cu sobrietatea naturală a marii actrițe ce zace În ea, doamna Mariana arăta spre tablou teribil, pe care, din nefericire pentru mine, nu-l voi uita. Jos, ca și În ziua dinainte, defilaseră taurii; sus, ca și În ziua dinainte, stăpânul casei prezidase leneșa paradă; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe spate, are până la 66 cm lungime, capul mare, turtit, și picioarele dinapoi mai lungi, coada de 20 cm și burta albă. Trăiește În grupuri de până la 30 de indivizi, săpându-și galerii și Încăperi subterane (vizcacheras). Xirgu, Margarita. Mare actriță spaniolă de origine catalană (1888-1969). A studiat și debutat la Barcelona, unde a repurtat mari succese cu roluri atât din tragedii clasice grecești și spaniole, cât și din drame, comedii și vodeviluri contemporane. În 1939 se stabilește În America de Sud, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Scriitorul merge adeseori la cinematograf și Îi plac filmele americane de război. „Romantismul său e periferic. Plânge mult la cinema. Îi plac filmele de amor, ori de câte ori nu sunt prea sentimentale.“ E dintotdeauna Îndrăgostit - și În sensul acesta e conservator - de actrița de film Gloria Guzmán. „Dar obișnuiește să adaste la ieșirile teatrelor de revistă când ies coristele.“ Casanova de doi bani, Bustos are succes la femei, obișnuiește să le facă daruri, dar, cum e convins de farmecul său personal, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să te călugărești, să miroși petunii, să privești cerul. Și Audrey are un Oscar, primit pentru Vacanță la Roma unde nu s-a luptat ca Crowe, dar s-a plimbat cu Gregory Peck pe scuter cu roată de rezervă. Această actriță de o eleganță și distincție perfecte, cu frumusețea ei aristocratică, tandră, inocentă, uneori tristă, definiția perfectă a grației, irizînd un desăvîrșit rafinament, care a impus un stil neegalat, stilul Hepburn, era numită de Elisabeth Taylor „Îngerul minunat al lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Hurt care face și el ce poate fără să strălucească nici cu reflectorul În ochi, se ivește cu brutalitate Jane care s-a făcut mare. La Început am crezut că nu e Jane. Pe urmă am sperat să se schimbe actrița, doar se mai Întîmplase o dată, la trecerea de la copilărie la adolescență, am așteptat fenomenul transmutației mai Întîi cînd se căsătorește, pe urmă cînd pleacă acasă, apoi cînd vine de-acasă, ei bine, nu se schimbă. E tot ea. Singura explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Orpheus Descending al lui Peter Hall. Fiindcă din nou o alegere neinspirată, Vanessa Redgrave. Parcă-i Lucia Sturza Bulandra la parastas. În piesa lui Tennessee, scriitor ce-o considera În urmă cu jumătate de veac pe Redgrave „cea mai mare actriță a teatrului de limbă engleză din acest secol”, lady Torrance nu trebuia să aibă cu mult peste 35 de ani. Or, Vanessa are nu numai cu mult peste 35 de ani, dar pare de șaizeci și arată ca-ntotdeauna, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
șaizeci și arată ca-ntotdeauna, ca un cal. Orice pasiune pentru așa ceva, chiar dacă ești Orfeu În infern, devine dubioasă, iar jocul nu o salvează, e bătrînă, ce dracu’, și mai vine și după Ana Magnani, una dintre cele mai fabuloase actrițe din toate timpurile. Și care, În The Fugitive Kind, Orfeul lui Sidney Lumet din 1959, este copleșitoare. Acum, Kevin Anderson creează un Orfeu diferit de Marlon Brando, fragil, frumos, cu o linie rebel-hippie și care cîntă la ghitară. Brando nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ce who’s afraid of the big, bad wolf, că nu văzusem lupi. Cu excepția acestei pelicule, luna trecută le știam pe toate-n care jucase Liz Taylor și mărturisesc (ca Romulus Vulpescu) că nu mi s-a părut niciodată o actriță ieșită din comun, ba chiar am trăit destul de bine cu sentimentul că-i mediocră. Aproape enervantă, dacă te gîndești că s-a făcut atîta caz de frumusețea ei de parcă filmele-s concursuri de Miss, frumusețe care pe lîngă faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
portocală, Îngemănată cu O, Lucky Man (Lindsay Anderson) și Brazil (Terry Gilliam), poate altădată. La fel și despre ultimul lui film, Eyes Wide Shut. Lolita a fost o deziluzie. Mai Întîi, actorii: singurii adevărați sînt Shelley Winters (Charlotte Haze), o actriță uimitoare, și Sue Lyon (Lolita Dolores Haze), despre care n-am mai auzit niciodată nimic. James Mason mi se pare prost ales, un actor liniar, dramatic de monoexpresiv, bun În Omul În gri și-n alți oameni decolorați, nu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să n-ai muște prin apartament și să-l poți urmări fără plesnitoare, răsturnat pe spate și cu antenele tremurînd după o bucățică de brînză sau după ce mîncăm noi, gîndacii. Drosofilele. Geena Davis arată pînă și aici că este o actriță cu picioare lungi și maxilare puternice, la ora actuală, poate cea mai interesantă din generația oarecum tînără. În Thelma și Louise (realizat În 1991), e greu de spus pe cine admiri mai mult Între Davis și Sarandon (cu sînii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
maxilare puternice, la ora actuală, poate cea mai interesantă din generația oarecum tînără. În Thelma și Louise (realizat În 1991), e greu de spus pe cine admiri mai mult Între Davis și Sarandon (cu sînii ei excepționali, blonzi, de mare actriță. Acum pleoștiți.). Am spus pe undeva, cred, Într-o conversație, că școala de film americană se distinge prin cîteva teme unde e imbatabilă. Una dintre ele, poate principala, cea a drumului, de regulă parcurs de un duo care traversează Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Van Cleef. Un alt actor mirific. Să notez și ce se mai pregătește la Hollywood. Două filme cu gîndaci. S-a lucrat pe brînci la ei, au ieșit mai mari decît oamenii, sînt antrenați de opt specialiști, par vii. O actriță principală a declarat cu satisfacție că, la o vizionare, lumea s-a speriat. Adică acea magică, fulgurantă comuniune cu publicul, cu gîndacul. Un al treilea film va fi cu Stallone În rolul unui polițist blînd, cauză pentru care-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]