93,376 matches
-
conceptual decît lirica interbelică, discursul lui Dan Damaschin e mai apropiat de cel al "ruralilor" noștri șaizeciști. Străbatem un timp al crizei tuturor valorilor, înregistrăm o absolutizare a rătăcirii care ar fi destinul astrului pe care călcăm: Rătăcirea ignoră orice adevăr al ființei... Pămîntul apare ca ne-lume a rătăcirii. Din punct de vedere al istoriei ființei, el este astrul rătăcitor" (Heidegger). Dacă Răul poate fi socotit un dat inițial al omenirii, el cunoaște o devenire, o istorie, evoluează în anume
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
al bisericilor, pe care le numără însă cam în grabă, căci îi ies doar o sută, în timp ce, mai înainte, alții socotiseră până la 365 (una pentru fiecare zi a anului...), cifră simbolică ce are și virtutea de a fi mai aproape de adevăr. însemnările lui Neruda devin interesante abia dacă sînt citite în comparație cu notele călătorilor care au ajuns în Țările Române cu măcar un deceniu mai devreme. în 1857, călătoria lui Kunisch de la Giurgiu la București e o adevărată aventură: drum propriu-zis nu
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
scrisă cu mare grijă pentru cuvânt, prevenitor. Pe terenul sămănătorismului transilvan, fără să se spună că l-ar contrazice, opera lui Blaga se profilează într-un stil aparte: "Stranii turnuri a înălțat spre tăriile limpezimilor opera lui Lucian Blaga, în adevăr purtătoare a unor peceți pe cât de autentice pe atât de necunoscute contemporanilor..." Distincția e indirect susținută prin evocarea maiorescianismului căruia cultura română îi datorează teoria (și actul) disociației valorilor. Fără să fie numit, e apărat cel care (poate Blaga, poate
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
și-a pierdut actualitatea pentru vremea noastră când blamul contra valorii, stânjenitoare pentru mediocrii gălăgioși, pare să fie unica atitudine: "Dar blamul nu se poate întoarce decât asupra celor care, ca totdeauna balasatul epocelor de tranziție, stau piedică la victoria adevărului" (s.n.). Încât, la suprafață ar părea că e flatare a mentorului revistei la care cerchiștii și-au găsit cel mai potrivit adăpost temporar, însă, subtextul nu încurajează o astfel de lectură, deși se spune, cu îndrăzneala tinereții, că Blaga onora
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
cînd era student. I-a trebuit oarecare timp d-lui Călinescu pînă a descoperit, după cercetări amănunțite, că versurile populare, traduse din română în franceză, aparțineau Elenei Văcărescu și făceau parte din Chanson du cobzar. Memoria lui Borges era, într-adevăr, fabuloasă. În BUCOVINA LITERARĂ din iulie, dl G.I. Tohăneanu explică felul în care marii scriitori pot înălța ori coborî un cuvînt. Exemplul pe care-l dă autorul articolului este cuvîntul amic, pe care Eminescu îl înnobilează iar Caragiale, dimpotrivă. Cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
cum titrează EVENIMENTUL ZILE: "Revoluție? Unde? Cînd? Joiță Tănase și-a însușit politica PSD de golire a pușcăriilor Recurs în anulare pentru Chițac și Stănculescu." Pentru ziariștii de la Evenimentul nu încape îndoială ce vrea acest recurs. În schimb cei de la ADEVĂRUL vor să treacă drept naivi afirmînd într-un titlu cu litere mari " Generalii Stănculescu și Chițac vor fi rejudecați pentru implicarea lor în evenimentele de la Timișoara". Acesta ar fi scopul recursului declarat de Joiță Tănase pentru experimentații și mai ales
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
drept naivi afirmînd într-un titlu cu litere mari " Generalii Stănculescu și Chițac vor fi rejudecați pentru implicarea lor în evenimentele de la Timișoara". Acesta ar fi scopul recursului declarat de Joiță Tănase pentru experimentații și mai ales neîncrezătorii ziariști de la Adevărul. Fără doar și poate că atît Chițac cît mai ales Stănculescu au jucat la Timișoara două roluri diferite. În cel dintîi, pentru care au fost judecați, amîndoi au o parte gravă de răspundere în uciderea revoluționarilor timișoreni. Cel de-al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
la ordinul lui Ceaușescu, ar fi fost el mai puțin vinovat pentru ceea ce a făcut armata pînă în 22 decembrie? E adevărat că Justiția din România și-a îngăduit multe în acești 11 ani care au trecut de la Revoluție. Cînd Adevărul scrie "evenimentele de la Timișoara" le retrage, dintr-un condei timișorenilor meritul plătit cu sînge de a fi început revoluția și de a o fi continuat de unii singuri pînă la generalizarea ei. Dacă la Timișoara n-au fost decît "evenimente
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
inocent. Pentru toată sinceritatea profund umană pe care o conține, pentru că te poți identifica de atîtea ori și atît de firesc cu un autor care nu-și ascunde fricile, lașitățile, pentru toate momentele muzicale pe care un autor obsedat de adevăr și non-ficțional le-a desprins din viața amorfă. Dar sensul titlului și într-un fel filosofia acestei cărți îți vor scăpa. Pentru a le înțelege e nevoie de o întreagă bibliografie de autor. Autodenunțurile și precizările se referă nu atît
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
fel, cu minime modificări (orașul W din 1977 devine azi un concret Frankfurt, amicul D se dezvăluie ca fiind un Dolfi, etc. - un nivel de nonficționalitate mai ridicat, s-ar putea spune și ar fi de înțeles, abia în 2001 adevărul integral are dreptul la tipărire). Naratorul se află în Austria, la sora lui, nu se poate bucura de împrejurimile îmbietoare din cauza unei crize de ipohondrie, merge la un control neurologic inutil, urmărește un meci de fotbal și savurează, ironic și
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
textele sînt lăsate mai libere, impactul asupra cititorului nu e mediat de nici un artificiu. Textele noi, precizările, sînt un fel de indicații de regie, un metatext pe care autorul îl simte ca necesar, după o întreagă carieră de fanatic al adevărului integral. Față de cine a simțit acest autor nevoia să se autodenunțe și cui îi sînt adresate aceste precizări? Tuturor celor care spun azi, din uitare, din indiferență sau din ipocrizie: cînd s-a întîmplat asta?, cum a fost posibil? îmi
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
sunt noile temple/ poetul își recită singur stanțele printre hoituri." (Ars exilum mundi). Din decepție, exasperare și sarcasm, Magda Cârneci construiește o polifonie, Cancan Politic (1991-1994), în care vocile care se interferează (intelectualul, poetul, femeia, poporul) încearcă să găsească fețele adevărului și să înțeleagă de ce se întâmplă ce se întâmplă ("până și o mare idee odată moartă putrezește urât", "acum că s-a dus naibii butaforia/ îmi smulg capul din umeri și mă privesc drept în față", "iarăși am ajuns în
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
ba chiar scurte fragmente de proză. Spun fals-jurnal pentru că scrisul lui Iustin Panța este contactul cu viața și gândurile de zi cu zi, scriitorul analizându-și gesturile, mișcările, întâmplările, întâlnirile și relațiile cu oamenii și obiectele, încercând să găsească reguli, adevăruri absolute sau doar perspective nebănuite, particulare ori generale. De altfel, pe parcursul întregii cărți, autorul își definește scrisul foarte clar: Totul, dar absolut tot ceea ce se întâmplă este miraculos și obligatoriu: orice sentiment, orice stare de spirit; apoi tot ce atingi
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
a fi nepotul lui Nicolae Iorga. * Țărăniștii au ajuns să ofere presei pînă și o casetă audio a uneia dintre ședințele lor, în războiul pe care îl duc unii împotriva altora. Două ziare au publicat conținutul casetei: JURNALUL NAȚIONAL și ADEVĂRUL. Este vorba de ședința Biroului Național de Conducere în care s-a discutat demisia lui Andrei Marga. Stengorama apărută în ziare e un document al disoluției unui partid, indiferent care dintre tabere ar cîștiga partida. Această stenogramă dezvăluie că de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
asta și întreține un fel de vitalitate, totuși. V-ați născut într-un sat din Maramureș, în 1941. Care este momentul în care ați simțit că sînteți ocrotit, că biografia dvs. va fi una dedicată exclusiv scrisului? Cred că, într-adevăr, am fost favorizat într-un anumit fel și pot spune și eu că am fost ocrotit, dar în urma unor momente de gravă vulnerabilitate și primejduire a ceea ce aș putea zice că a fost să fie soarta mea. Cînd, în 1952
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
cu foarte mare sacrificiu. Dacă o familie de țărani își ia lumea în cap, pleacă, practic, cu bocceaua și începe o viață nouă, pentru a asigura o origine socială sănătoasă copilului lor, aceasta înseamnă, de fapt, că au avut într-adevăr dorința, voința de a proteja un posibil destin. Cît despre apropierea de literatură, cred că ea s-a petrecut mai degrabă în liceu, pentru că, la fostul Seminar pedagogic, actualul Liceu �Emil Racoviță", am avut parte de cîțiva profesori, și în
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
avut și eu timiditățile mele, au avut și ei reacțiile lor. Au fost unii cu care am comunicat imediat, la urma urmei, măcar din politețe au acceptat întîlnirea. După aceea, probabil că și-au dat seama că se poate într-adevăr discuta cu mine și dialogurile au decurs așa cum au fost înregistrate, foarte fidel, în carte. I-am întîlnit te miri unde pe acești autori: pe unii la Universitatea din Geneva, pe alții într-un hol de hotel, cum s-a
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
deloc. Nu sînt nemulțumit totuși, pentru că am sentimentul că sînt cîteva nume importante în carte, care și-au dat drumul și au ajuns la un nivel al confesiunii, al comunicării, care nu este numai științific, ci este și uman. Într-adevăr, dialogurile se citesc și se recitesc cu mare plăcere, ele creează o atmosferă evocatoare specială, aidoma unei proze... Da, pentru că toată această atmosferă este rodul unei emoții. Este emoția pe care am avut-o și în Biblioteca Națională Franceză, este
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
deși n-am avut întotdeauna poate curajul, să ies brusc, brutal, violent, zgomotos, și poate această incapacitate, această reținere, această timiditate s-a transmis și poeziei mele, care n-a putut fi niciodată foarte violentă, n-a clamat niciodată niște adevăruri intime, ci a rămas în zona ei de penumbre, de stări elegiace și de aspirații mai mult sau mai puțin nelămurite. Revenind la interlocutorii mei, cu Gaëtan Picon am comunicat foarte bine, s-a legat chiar un fel de prietenie
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
și Jean Rousset, sînt și Jean-Pierre Richard, Jean Starobinski sau Marcel Raymond printre corifeii acestei critici. Pe toți i-am simțit foarte apropiați, pentru că aveam și eu nevoie de această intimitate cu textul. Pentru mine, critica trebuie să fie, într-adevăr, o participare la text. De aceea poate că s-a observat că comentariul meu are nevoie de text, de carnația textului, are nevoie de această țesătură, de această prezență, cum zicea Roland Barthes, de o anumită granulație a vocii, adică
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
lui Caragiale propusă de nimeni altul decît chiar de dl Dan C. Mihăilescu, în primul volum de Opere ale lui Caragiale din competenta ediție critică apărută la sfîrșitul anului trecut la Editura Minerva. Graeculus, cum i se spunea, avea, într-adevăr, descendență grecească din partea ambilor părinți. Și, ca totul să fie complet, în ianuarie 1888, cînd se căsătorește cu Alexandra Burelly, fiica unui arhitect, constată că și ea avea, în genealogie, ascendență grecească. Aceasta nu înseamnă că nu s-a recunoscut
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
cînd România și-a luat un avînt, pentru a denigra tot ce e românesc, pentru a face să se creadă peste tot locul că ce e românesc e depravat și înrăutățit și stricat... Un artist, un poet trebuie să iubească adevărul, frumosul și binele; el nu este și nu trebuie să ia elementele rele din societate și a le prezenta ca tipuri care înfățișează națiunea sa proprie, pe care cu intențiune o ponegrește și astfel o face de-și pierde iluziunea
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
mai mult documentare." E aprecierea de final a unui studiu mai amplu, pe care îl regăsim și în volumul al IV-lea de Opere, apărut, în 1987, în îngrijirea d-nei Maria Simionescu și dl Alexandru George, la Editura Minerva. Într-adevăr, stranie opinie și trist diagnostic care va fi contrazis puternic de opinia publică și de tot ce este însemnat în critica literară românească timp de aproape un secol. Sîntem nevoiți să constatăm uluiți și indignați că între opinia din 1891
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
obscenul cor ce-i menea pieirea. Explicația ar fi aceea că micii și marii vinovați/ profitori ai trecutului comunism au văzut în renașterea unui partid istoric cu tradiție în mase, instrumentul însuși al tragerii lor la răspundere. Erau foarte mulți, adevăr jenant, adevăr aproape deloc spus pe față, adevăr revelator pentru situația unei societăți, factor cu mai departe rezonanță în zilele noastre. Poate unde, în succesiunea generațiilor, se moștenește o dată cu patrimoniul genetic și un altul, bazat pe modele și... interese! Fapt
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
ce-i menea pieirea. Explicația ar fi aceea că micii și marii vinovați/ profitori ai trecutului comunism au văzut în renașterea unui partid istoric cu tradiție în mase, instrumentul însuși al tragerii lor la răspundere. Erau foarte mulți, adevăr jenant, adevăr aproape deloc spus pe față, adevăr revelator pentru situația unei societăți, factor cu mai departe rezonanță în zilele noastre. Poate unde, în succesiunea generațiilor, se moștenește o dată cu patrimoniul genetic și un altul, bazat pe modele și... interese! Fapt este că
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]