6,732 matches
-
occidentale, și de oamenii lui, care prin tradiție constituiau escorta imperială în porturi și în timpul călătoriilor pe mare. Cortegiul călare se formă în spatele lecticii împăratului bolnav. Gajus sări pe cal fără vreun sprijin, așa cum învățase în castrum, atrăgându-și astfel admirația militarilor. Puternicul praefectus îl privi, iar Gajus observă că lăsase liber locul de lângă el, iar acum aștepta. Liniștit, își îndrumă calul spre locul respectiv, așa cum se așteptau cu toții. Avea în sânge demnitatea gesturilor și cadența lor, dar sentimentul de eliberare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru podoaba capilară de sub nas, care, a doua zi, la școală, odată intrat În clasă, decreta scurt: „Ia să iasă la lecție Neacșu, Țoncu și M.“. Ne punea Întrebări foarte dificile ca să nu știm nimic și se uita cu mare admirație la figurile noastre mirate: „Două, făcău, treci la loc!“, „Un baston de mareșal, făcău, și diseară ne vedem pe centru!“); spaima celor notați În carnet Îi ținea treji toată noaptea să studieze la obiectele periculoase. Deodată, apărea ea; o simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Va să zică, tu ești un catâr, care nu merge decât tras de sfoară? Concentrează-te, și nu face excepție În ura ta pentru oameni. Iubește numai patinajul și pe Arthur. Tu te antrenezi pentru patinaj și visezi pentru Arthur. Vrei glorie, admirație vei avea dacă vei ști să lupți și să urăști. 1 septembrie 1960 (joi) S-a scurs atât timp de când n-am mai scris... Am fost la mare, apoi la Mălăiești și numai eu știu câte lacrimi m-a costat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-l omagieze pe marele poet. (luni) Azi, profesorul G.M. mi-o prezintă pe Rosa del Conte, care a venit la București pentru sărbătorirea lui Eminescu. Aceasta e o bătrânică uscățivă, acrită de orgoliu. Am citit Eminescu o dell’assoluto cu admirație pentru imlicarea ei religioasă. Îi spun asta și o Întreb dacă mai scrie ceva despre același poet. „Păi nu ajunge?“, Îmi retează sec și are dreptate. (marți) De obicei, citesc punând un disc din Bach sau Beethoven. Dar, În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mușc tacticos; Îmi place să le simt cum pocnesc plici-plici În cerul gurii, au un gust neplăcut de nămol de fund de fluviu, dar mă satisface senzația de răcoare pe care mi-o provoacă În gură. Ea se lasă pradă admirației pentru pofta mea animalică de a mânca icre negre; se aude zgomotul fălcilor trosnind de efort să facă față lăcomiei mele trucate. Brusc, A. se avântă, ia o felie groasă pregătită de mine, mușcă atât cât cuprinde cu gura (ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
piară pofta. Te arunci În toate fără măsură. Fii atentă, că orice hybris se pedepsește, cum spuneau, În Antichitate, acei greci nebuni!“. Îmi mai pun Încă trei felii barosane, le mănânc demonstrativ, pe când ea se uită la mine cu o admirație copilăroasă. Sug Însetat Încă o sticlă din licoarea lui Cantemir. Mă ridic. Râgâi satisfăcut. Mă bat pe burtă ca o hahaleră. Mă irită privirea ei admirativă. Aș vrea să mă insulte, să-mi spună că sunt o brută, un ins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fost gata-gata să Încep să țin la el. Soarta ne-a Întors În așa fel Încât ne-am trezit din nou față În față. De data aceasta, el era mult mai șters ca bărbat, aveam În mine Însă reminiscența acelei admirații deosebite pentru el. M-am Întâlnit, așadar, cu el... Ce-a fost? Banalitate stupidă! A Început să mă sărute la fel ca toți, a mers puțin mai departe... În fine, toate gesturile acestea specifice și de care eu am oroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din urmă idiot. La ce bun, dar, adevărul? Depinde de intelectualitate. Unei femei inculte Îi va plăcea numai bărbatul ce are veleități de cocoș sau bărbatul alteia, ca noutate. Intelectuala poate aspira la ceva superior ei, ea poate iubi prin admirație. Ca femeie, să preferi totdeauna pe bărbatul care se-nvârte În jurul tău plictisindu-te, aceluia după care ai putea alerga tu plictisindu-l. 30 mai 1965 (duminică) Nu te știai bărbat, nu mă bănuiam femeie. Dacă ne-ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pârât-o, fiindcă ar fi fost un gest degradant să trădez o fată; ceea ce mă indignase fusese spargerea acelui obiect considerat, la vârsta mea de atunci, miraculos. Îmi plăcea să mă reflectez În oglindă, să stau ore Întregi mut de admirație În fața mea, cel din geamul argintat. Credeam că sunt viu și acolo; Întindeam mâna să mă mângâi pe obraz, să mă pipăi, dar e curios că nu atingeam oglinda, ci propriul meu corp real; senzația era de mare satisfacție: convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
roșeam amândoi, dar eram fericiți: simțeam o imensă bucurie, chiar prin recunoașterea stării noastre deosebite, de excepție, altfel decât a celorlalți, ce se reflectau În trăirea noastră, bucurându-se, trăind și ei prin noi; răutatea lor era o formă de admirație: acceptarea faptului că, În concurența instinctivă a vârstei, noi ne alesesem, ne selectasem ca exemplarele rasate ale micii colectivități În care trăiam și ne manifestam; era de ajuns ca ea să-mi trimită un semnal de chemare, că mă Înființam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i vopsit gardu’, Înăuntru-i... Mă, și-și bate joc de fasoanele balcanice, al dracului nea Jenică, nu se lasă până n-o dă cu iaurtul roumain. Mă rog, nu m-a făcut să-mi sară pălăria din cap de admirație. Dacă erai tu, cum ești nebun, te-ai fi ridicat să pleci la mijlocul spectacolului. Oricum, avem noi un Ionescu la Paris!? Asta-i chestia, că altfel nici nu s-ar băga de seamă că suntem În Europa. Am devenit deșteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
apoi o deschise la loc. Sângele dispăruse, la fel și tăietura. I-o dădu băiatului, care observă că pe una din fețe, apărea o adresă scrisă cu cerneală roșie. Audiența începu să fluiere și să bată din palme cu veritabilă admirație, sau gelozie. Bărbatul profită de zarva iscată. - Vino să mă vezi, șopti el apropiindu-și buzele foarte mult de urechea Micului Houdini. Ai multe de învățat, iar eu sunt persoana cea mai potrivită de la care să înveți. Băiatul păstră adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
căutarea iubirii lui Stacey, am putut să îndur această ușoară decepție fără nici un fel de remușcări. —Warren Chipstead. Manager de magazin. — Da, așa am presupus și eu, Warren. Iar eu sunt avocat: drept familial. —O, serios? Foarte interesant. Am simțit admirația reținută luptându-se cu disprețul când a clătinat scurt din cap și aproape că l-am compătimit pe om. O parte adânc înrădăcinată a caracterului său, influențat fără îndoială de o creștere înconjurată de idei de modă veche legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
n-am vorbit vreodată despre el. — Așa e Russell al tău. Cum e inelul? — Are un smarald mai mare și două smaralde mai mici de-o parte și de alta pe o bandă foarte subțire din platină. Emmy fluieră cu admirație. — Pare superb. Și tu chiar n-ai știut? A urmat o pauză lungă. O clipă Emmy crezu din nou că s-a întrerupt legătura, dar apoi auzi respirația greoaie a lui Leigh. — Te simți bine, scumpo? Leigh? Se auzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
laude în fiecare zi. Fetele ar redirecționare linkul ei către toate prietenele lor, atașând câteva notițe de genul “Ia citește aici” și “atât de adevărat” și “ce amuzant e”, în timp ce bărbații ar vizita pe furiș situl ca să se uite cu admirație la fotografia de autor a Adrianei și poate că ar prinde și câte un pont sau două din tabăra adversă. Era mult prea fabulos ca să cuprindă cu mintea. M-am așezat, m-am așezat, spuse ea, încercând să se abțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vechi prieteni. A decis să schimbe subiectul înainte să apuce să zică vreo răutate. — Ei, ia ghicește! Se pare că aseară am cunoscut — în sensul biblic — un israelian supermișto. Iar seara asta o s-o petrecem împreună. Adriana a fluierat cu admirație. — Uau, querida. Ce repede te-ai mișcat! Ca fulgerul. Hai, zău așa, nu-mi spune că n-ai sări să te culci cu un soldat! — Firește că aș sări. Dar parcă numai ce-a fost Croc Dundee weekendul trecut? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Emmy Adrianei clătinând din cap. Nu că m-ar surprinde, dar, totuși... Adriana surâse dezvelind dantura ei perfectă și își dădu părul pe spate într-o mișcare sexy la care Leigh putea să jure că s-au auzit exclamații de admirație de la mesele învecinate. — Querida, te rog, mă faci să roșesc! Da, bine, spuse Emmy. Floricica noastră sfioasă și delicată care abia așteaptă să-nflorească. — Bine, fie, nu chiar așa de sfioasă, recunoscu Adriana. Cât despre planul nostru, ei bine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
hrănește la sân sau îi dă cu biberonul. Dar micuța — Stella, așa o cheamă — este chiar cuminte. E atât de micuță, știți? Se trezește din două în două ore. — Auuuu, făcu Emmy privindu-l pe Paul fără să-și ascundă admirația. Pare a fi adorabilă. — Da, așa că mai bine plec. Se opri și păru să se gândească la ceva. Uite, nu e nicio supărare dacă nu poți — știu că ești aici cu prietenele tale — dar ar fi nemaipomenit să-mi ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
oase pe care l-a cunoscut, o face după ce și l-a însușit, și l-a făcut parte din sine însuși. Marii istorici sunt și ei autobiografi. Tiranii pe care i-a descris Tacit sunt el însuși. Prin iubirea și admirația consacrate lor de către el - admirăm și chiar iubim ceea ce detestăm și combatem... Ah, cât l-a iubit Sarmiento pe tiranul Rosas! - și i-a apropriat, și i-a însușit. E o minciună presupusa impersonalitate sau obiectivitate a lui Flaubert. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cunoscut mecanismul ficțiunii. Când eram copil - presupun că și azi lucrurile se petrec la fel - mă interesau mult ceasornicele; tatăl meu sau câte unul din unchii mei obișnuiau să mi-l arate pe-al lor; îl examinam cu atenție, cu admirație; îl duceam la ureche; îi ascultam tic-tacul precipitat și perseverent; vedeam cum minutarul înainta foarte lent; în cele din urmă, după ce-i treceam în revistă tot exteriorul, tata sau unchiul meu îi deschideau - cu o unghie sau cu lama unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fiare somnoroase sau, din contră, ale uneia care Începea să se trezească. Uneori un zâmbet palid și rece, la care ochii albaștri și apoși nu participau, Îi lumina fața. Și probabil că tocmai această răceală trezea În femei Încredere și admirație, dar și un fel de dorință de a-l scoate din indiferența sa ori de a-i topi cruzimea. Eitan ignora avansurile și reacționa la confesiunile pacientelor cu câte o propoziție rece, de genul: „Bine. Da. Dar n-avem altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la băieții care se dădeau pe gheață cu gurile căscate, cu fularele înfășurate în jurul gâtului. Cei mai vajnici și mai puternici răcneau ca să li se elibereze pârtia; țâșneau ca din pușcă, ținând genunchii ușor îndoiți, peste suprafața strălucitoare și stârneau admirația colegilor când la capătul limbii de gheață se împiedicau și, chiar dacă uneori cădeau, reușeau cu un salt să se redreseze și să se țină iar pe picioare, scuturându-și zăpada de pe pantaloni. Cu priviri curajoase, cercetau ghețușul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cele două jumătăți striate pe partea exterioară și chiar aripioarele dintre care pe cea stângă o țineai în mână când mâncai, erau obiecte sacre ca vasele de jertfă. Treceau drept rarități care stârneau respect și încuviințări din cap pline de admirație. Am ieșit în câmpie cu schiurile cele noi, îmi luasem cu mine „lumea în imagini“ din cartea cu eschimoși și, în ciuda vântului tăios, am pornit dinspre grădină, unde îmi prinsesem scândurile de picioare, către pădure, lăsând satul în spate. Împingeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
țări străine, unde femei înfășurate în văluri implorau ajutor, unde pe unul îl scuturau frigurile malariei, unde erai îngrijit de mâini blânde, un explorator în fața palmierilor și piramidelor în cercul de abur al zeilor preamăriți, morminte și învățați, plin de admirație pentru domnul Champollion, care probabil că ar fi fost în stare să descifreze această „hieroglifă“. Și, în același timp, nu voiam să fiu decât pur și simplu ca Onkel Rodolph, care fusese cândva anticar și avusese de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cabinetul. Am aprins becul din vertebra balenei, semnalând astfel că expoziția mea e deschisă și-și așteaptă vizitatorii. Poate că aveau să vadă și fetele lumina și firma de pe vertebra balenei, poate că aveau să intre și să-și exprime admirația pentru cuțit, pentru mărgica de sticlă sau pentru Terra sigillata cu figura gânditoare. Dar, în afară de câțiva colegi de școală, nu au venit decât rudele invitate de părinți la masa de prânz. Stăteau cu toții aplecați în fața pupitrelor, priveau deconcertați șirurile ordonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]