17,588 matches
-
din cap. Nu am avut prea multă libertate ca să extindem și să dezvoltăm literatura armeană, nu-i așa? Simțind că Întrecuse măsura, Asya nu a mai insistat cu Întrebările. Autocompătimirea, a dedus ea, era probabil lucrul de care sufereau armenii. Adolescenții din spatele lor au Început să joace șarade. Fiecărui jucător ales i se dădea un titlu de film de către echipa adversă, pe care el trebuia apoi să-l transmită coechipierilor săi. O fată pistruiată, cu părul roșu a Început să mimeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și pan-islamic al Sultanului Hamid. Mă refer la masacrele de la Adana din 1909 sau la deportările din 1915... Toate astea Îți spun ceva? N-ai auzit nimic despre genocidul armean? Am doar nouăsprezece ani, a ridicat Asya din umeri. Adolescenții din spatele lor s-au Înveselit văzând că fata cu pistrui nu reușise să Împlinească sarcina la timp și au Înlocuit-o cu un nou jucător, un băiat frumos și slab, cu un măr al lui Adam ce ieșea În evidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
același timp neîncredere și dispreț. — Care e rostul ei? a răspuns scurt Asya. De ce ar trebui să știu ceva despre trecut? Amintirile sunt o povară prea mare. Armanoush a Întors capul, iar privirea i s-a oprit fără voie asupra adolescenților. Îngustându-și ochii s-a concentrat asupra gesturilor băiatului. Asya a Întors și ea capul, a urmărit jocul și, Înainte să-și dea seama, i-a ieșit din gură răspunsul: — Portocală! Adolescenții au izbucnit În râs, uitându-se cu toții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
privirea i s-a oprit fără voie asupra adolescenților. Îngustându-și ochii s-a concentrat asupra gesturilor băiatului. Asya a Întors și ea capul, a urmărit jocul și, Înainte să-și dea seama, i-a ieșit din gură răspunsul: — Portocală! Adolescenții au izbucnit În râs, uitându-se cu toții la tânăra de la masa de alături. Asya a roșit, Armanoush a zâmbit. Au achitat rapid nota și au ieșit din nou afară, În stradă. — Ce titlu de film conține cuvântul „portocală“? a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
unii, Însă niciodată nu-i judecăm. Nu Întrebăm niciodată de ce. Ăsta e un lucru pe care l-am Învățat foarte devreme În viață. Dacă Îi judeci, oamenii or să se-apuce să facă oricum chestia aia. Chiar În momentul ăla adolescentul și-a mutat privirea de la vitrine la mătușa Zeliha și a Întrebat: — Puteți face coada dragonului ăstuia mai lungă, astfel Încât să-mi acopere Întregul braț? Vreau să se Întindă de la cot până la Încheietură - știți, ca și cum mi s-ar târî pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trioului care se Îndepărta, urcîndu-se Într-un taxi. Fachirii nu erau deloc de compătimit. La douăzeci și patru de ani, se dusese să consulte un psihanalist, pe doctorița Jacqueline Marchal, căreia Îi povestise interminabila și casta lui logodnă, evocîndu-și totodată masturbările de adolescent: − CÎnd mă masturbam, de Îndată ce simțeam că se apropie orgasmul, de Îndată ce ejacularea era iminentă, mă opream ca să nu comit un păcat de moarte. Așteptam sfîrșitul erecției și reîncepeam, oprindu-mă chiar Înainte să... − Dar bine-bine, te credeai fachir? II „De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu cincizeci de ani mai Înainte. „Atunci Înseamnă că sînt așezată Între doi Lei!“, a spus doamna Piaget. Eram Încîntat că fusesem primit singur la familia Piaget. Dacă ar mai fi fost și alți musafiri, și mai cu seamă alți adolescenți, aș fi avut impresia că nu mă aflu acolo decît pentru a ilustra una din etapele dezvoltării intelectuale pe care se străduia s-o definească stăpînul casei. Jean Piaget Începuse să publice articole la vîrsta de unsprezece ani. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dar n-am cutezat s-o Întrerup pe doamna Piaget. PÎnă la urmă am povestit că la vîrsta la care domnul Piaget Își scria primele studii despre moluștele din lacul Leman, eu devenisem critic literar. Publicasem recenzii despre cărți pentru adolescenți Într-un ziar. Winnetou și Biggles erau doi eroi pe care Îi recomandasem cît mai călduros cu putință cititorilor mei. Domnul și doamna Piaget nu auziseră niciodată pînă atunci despre ei. „Ignoranța mea este enciclopedică!“, spuse domnul Piaget. La desert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
șarlatan. În anul de grație 1956, la sfîrșitul trimestrului al doilea, la Începutul Postului Mare, toată clasa se pregătește să plece Într-o perioadă de izolare. Ne așteaptă cinci zile de rugăciune și de meditație. Un check-up al sufletului pentru adolescenții aceia care se Îndreaptă agale spre vîrsta la care vor fi nevoiți să decidă ce vor face În viață. Nu ni se vorbise de check-up, ci de „reculegere“: erau preferate cuvintele care veneau din latină și care defineau viața spirituală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă pună pe mine În valoare, dar i-am Împărtășit toate convingerile pînă foarte tîrziu, cînd am Început să fac o selecție și să-mi spun că se putea trăi și fără să crezi neapărat În Dumnezeu. Am fost un adolescent destul de vanitos, dar am fost și un adolescent foarte religios. Am povestit cum Îl Însoțeam pe tata În cinecluburi, dar nu am simțit mai puțină satisfacție cînd mi-a propus să merg la liturghie Împreună cu el, atunci cînd s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am Împărtășit toate convingerile pînă foarte tîrziu, cînd am Început să fac o selecție și să-mi spun că se putea trăi și fără să crezi neapărat În Dumnezeu. Am fost un adolescent destul de vanitos, dar am fost și un adolescent foarte religios. Am povestit cum Îl Însoțeam pe tata În cinecluburi, dar nu am simțit mai puțină satisfacție cînd mi-a propus să merg la liturghie Împreună cu el, atunci cînd s-a petrecut acea revoluție În viața Bisericii: apariția liturghiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din ziua de azi”... Există o anume inocență, o seninătate pură și indescriptibilă, o încredere nemărginită în infinitul vieții, o copilărească și incomparabilă afectivitate, o energie cu valoare inestimabilă, o unicitate paradoxal universală, care se găsește în privirile și atitudinea adolescenților sau a celor apropiați sufletește de această vîrstă... chiar și aceia care au absolvit deja liceul, chiar și aceia care au înaintat în experiență, încă păstrează mult sau aproape totul din seninul pur de primăvară al privirii, încrederea, inocența și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
reuși să ajungem la acest bine... după cum par lucrurile în general, lumea tinde spre unitate în diversitate, cu toate acțiunile de “globalizare”, “integrare” sau “mediatizare”... Dar cu înțelegerea diferențelor cum stăm?... * Cică erau niște “mușchetari” reprezentanți ai generației eterne de adolescenți nedumeriți și nesăbuiți, după poreclele lor cunoscuți ca Șobolanul, Moaca, Boxerul și... ar mai fi vreo cîțiva... exact ca-n basme, fiecare cu trăsătura sa distinctă. Băi, n-ai o țigară, că nu mai am cașcaval, l-am pierdut ieri
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mi-aș face o gașcă i-aș aduna pe cei rebeli, simțitori, cu spirit puternic și original - adică așa cam ca mine... Puya și cu Sișu, Lupanul și Peneș Curcanul... Oricum, mi-a plăcut să mă simt așa ca un adolescent nedeclarat... de multe ori lumea din jur chiar așa mă vede, deși în mod oficial ar fi trebuit să fi trecut de etapa asta - dar cine mai ține cont de oficialități aparente? În viața mea, majoritatea lucrurilor importante sînt neoficiale
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
efemeritate... Adică nu e. Atunci, de ce s-o cheme Angela?... Îmi e mult mai ușor să nu îmi bat capul cu persoane care se tem să simtă și să înțeleagă, să fie și să aleagă... De ce ar părea copiii și adolescenții atît de fericiți, prin lucruri atît de mărunte și simple cum ar fi o alergare prin nămeți sau o oră de joacă în apropierea primăverii? De ce? Pentru că ei sînt aproape de miracolul energiei de a fi, ei sînt cel mai aproape de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Îl urmă zâmbind, fericită că era părtașă, În acest fel, la viața lui. Se Îndreptară spre o cameră micuță, iar el aduse câteva albume foto. Ea dădea pagină după pagină, căutându-l În fiecare poză, curioasă să-l vadă copil, adolescent, tânăr. În pozele mai vechi, Matthew avea părul mult mai Închis la culoare și arăta extrem de rău În toate, aproape că-i venea să râdă. — Ești cel mai puțin fotogenic om din câți am cunoscut! exclamă Kitty cu candoare. Arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Detroit sau Bombay. Pe vremea aceea nu avea prieten, doar două prietene, amândouă deprimate, se Îmbrăca Întocmai ca o babă și se distra de minune, de una singură, doar două săptămâni pe an - adică vara, când pleca la Costinești, stațiunea adolescenților, pe o fâșie de plajă la Marea Neagră spre care priveau amenințător, dinspre nord-est, Uniunea Sovietică, iar dinspre sud-est, Turcia. Toată noaptea patrulau pe țărm gărzile, ca nu cumva să fugă cineva Înot În Turcia (de parcă ar fi fost În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe scaunul aflat alături de Kitty ateriză un tânăr drăguț, cu o claie de păr negru, creț. — Hei, ce gen ești, căutătoare pe Google sau filosoafă? Întrebă el din senin. Avea aproape patruzeci de ani, dar părea un puștan, genul de adolescent Întârziat, Îndrăzneț și nerușinat. — Hm... sunt În mod cert genul care filosofează, atunci când nu caută pe Google. Tu? — Eu sunt genul de căutător pe Google, atunci când nu filosofez. Noroc! — Noroc! Ciocniră. — De unde ești? Din Germania? — Nu, România. În ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
îl sili să se miște, De ce nu intri, prânzul e gata. Mirată de întârziere, Marta se ivi în prag, Hai, vino, se răcește mâncarea. Cipriano Algor intră, își sărută fiica și se închise în baie, comoditate casnică instalată pe când era adolescent, cu multă vreme în urmă, acum avea nevoie de amplificare și îmbunătățiri. Se privi în oglindă, pe chipul lui nu se vedea nici o cută în plus, E pe dinăuntru, își spuse, apoi se ușură, se spălă pe mâini și ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Algor e fermă, Cipriano Algor n-o va mai căuta pe Isaura Estudiosa, Cipriano Algor îi este recunoscător fiicei sale pentru că îl făcuse să vadă lumina rațiunii, Cipriano Algor e un bărbat în toată firea, trăit și răstrăit, nu un adolescent naiv care, la vârsta entuziasmului negândit, își petrece timpul alergând după fantezii, nori și miraje, și nu renunță la ele nici măcar când se izbește de zidul imposibilului. Cipriano Algor se ridică de pe banca de piatră, părea că-i e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se uită la ceas și știe că ora care vine va fi la fel ca cea de acum, se gândește la ziua de mâine și știe că va fi la fel de goală ca cea de azi. Cipriano Algor nu e un adolescent, nu-și poate petrece ziua întins într-un pat care de abia încape în camera minusculă, gândindu-se la Isaura Madruga, repetând cuvintele pe care și le-au spus, retrăind, dacă se poate da un nume atât de ambițios imaterialelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Vrei să stau cu tine, Nu, mulțumesc, întoarce-te acasă, Marta trebuie să fie supărată, gândindu-se la ce e mai rău, Pe curând, atunci, Pe curând, tată, făcu o pauză și imediat, cu un zâmbet forțat, ca a unui adolescent care în aceeași clipă când se dăruiește, se și retrage, adăugă, Mulțumesc că ai venit. Cipriano Algor se uită la ceas când ajunse la etajul zero-cinci. Era patru și jumătate. Liftul îl duse la etajul treizeci și patru. Nu-l văzuse nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
apă rece. Își zicea probabil: „Ia să-l mai dau dracului pe ăsta. Pe viitor n-o să-i mai spun nimic. Să moară prost”. Dar nu rezista să mă lase să mor prost, căci Domnul Andrei era, în realitate, un adolescent bătrân. A doua zi, dacă mă întâlnea, i se făcea din nou milă de mine și mă trăgea de o parte: „Ai auzit?” „Ce să aud?” Și totul se relua de la capăt. Îi plăcea mai ales să-l incit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dragostea, îmi ziceam eu, trebuie privită numai cu coada ochiului; ca să nu riști, trebuie să te comporți în ea ca maimuța care aruncă miezul bananei și păstrează cojile. Și iată că plăteam pentru toate aceste inepții. Mă purtam ca un adolescent cu fața plină de coșuri care bolește la prima sa pasiune. Cei de care râsesem altădată erau răzbunați, căci absolut tot ce mi se păruse lamentabil la ei făceam și eu. Nu mai suportam prezența altora, aveam o idee fixă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un scutec bebelușului. Familia Tipică a devenit une cause célèbre despre care s-a vorbit chiar și la știrile naționale. În cele din urmă, municipalitatea a trimis Într-o noapte un buldozer să doboare statuia, omorînd În cursul acțiunii un adolescent care ședea pe piedestal, sorbind o bere. Jertfa băiatului i-a trezit pe toți la realitate. Sculptorița, de bună voie și nesilită de nimeni, a făcut o statuie nouă, adăugînd ceva ce semăna a băiat, un bărbat În costum, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]