15,888 matches
-
într-o tăcere adâncă. Văd pe geam slujnicele care aleargă după copii, în timp ce aceștia țopăie peste pietrele dintr-un heleșteu. — Am nevoie un decret imperial, Majestatea Voastră. Vocea prințului Kung sună de parcă ar cerși: Frate, nu ne permitem să mai amânăm. — Bine. Cu ochii tot închiși, Hsien Feng își întoarce fața spre perete. — În decretul Domniei Voastre trebuie să i se acorde puteri depline acestui tsungli yamen. — Bine, dar în schimb trebuie să-mi promiți - împăratul face un efort să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
echilibrului sufletesc, seninătate și echilibru supuse unei continue agresiuni a mediului și de care nici măcar nu sîntem totdeauna conștienți, nu sânt ele oare cauza unor mari tulburări în comportamentul omului de azi? Și așa am început să scriu romanul Risipitorii, amânând și chiar renunțând la continuarea Moromeților. Și deodată neputința de a scrie a dispărut. Eram atât de entuziasmat încît socoteam acest roman, în sinea mea, mai bun decât tot ceea ce scrisesem până atunci. In doi ani l-am terminat și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Înșirase acele neadevăruri. De câțiva ani Îl tot dădeau deoparte de pe listele cu avansări și se gândea cu groază că-l ajungea bătrânețea numai cu steaua de maior pe umăr. Un camion scufundat pe jumătate În canal i-ar fi amânat iarăși gradul de locotenent-colonel: s-ar fi considerat că nu se ocupase Îndeajuns de temeinic de instruirea și impunerea unei discipline drastice militarilor În termen. Îi Învățase pe cei trei ce și cum să spună atunci când i-ar fi Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi nu știu cum să mă cobor la ele printre zglobiii viermi neadormiți. N-am spus destul și nici bine, Însă nu de asta mi se Împiedică mie gândurile acuma. Așa cum Colonelul m-a rugat să-l ajut, atunci când va muri, amânându-i Îngroparea până la sosirea fiului care știe că trebuie să-l ardă - dar asta se va Întâmpla mult după mine, Îndrăznesc să presupun, căci moșul e plin de viață, ager În mișcări și ascuțit la minte -, așa te rog eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bieților chițcani de nu Îi puteam ademeni cu toxica alcătuire grețos-dulceagă. Mă simțeam mult mai bine În Împuțiciunile ălea de săli decât În apartamentul care mi se părea uriaș de gol ce era. În mijlocul oamenilor reușeam mai mereu să-mi amân tulburările și durerile. De Învățat pentru școală nici măcar nu-mi puneam problema: eram prea ocupat să fug de colivie ca să-mi treacă măcar prin minte să-mi fac temele. Oricum nu Înțelegeam nimic din majoritatea disciplinelor care mi se predau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prin curte și bocănind cu bastonul În poteca de ciment taman când mă pregăteam să ling plicul și să mă reped cu el până la poștă. Mi-a zădărnicit suicidu’, domnule! M-a transformat Într-un ratangiu de suiciduri. Mi-a amânat blânda și liniștita și lucida plecare. Când am să mai găsesc eu așa ceva? Cel puțin o oră n-am izbutit să-mi dau seama ce naiba voia de la mine. A Început foarte vesel și jovial: „He-he! Ce mai face studențimea? Studiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mărci de autoturism care se comercializa atunci În țară. Omul pronunțase cifra aproape cu modestie, dar nu uitase să strecoare, În treacăt, câteva vorbe despre pușca ilegală și cu putere mortală cu care Îl văzuse Înarmat pe zgubiliticul moștenitor. Directorul amânase tocmelile pentru ziua următoare, Îl condusese pe păgubit până la poartă, apoi se repezise spre casa surorii sale, se rățoise la nepot până acela scosese pușca din ascunzătoare, o făcuse praf, patul cel frumos Împodobit Îl pusese pe focul ce ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
printre coroanele negre și neclintite ale copacilor, zări un nor ca o palmă uriașă cu degetele răsfirate. Strigă către ea, făcându-l pe Repetentu să-și astupe urechile: ― Am venit cu forțe proaspete, Doamne! Te mai suplinim nițel. Te mai amânăm. Ia și Te odihnește de acum! Zăriră, tupilați printre tulpinile buruienilor, cu trupurile parcă din cenușă Întărită, zeci și sute de Adormiți. Erau acoperiți și prinși Între ei de o pânză străvezie, din fire subțiri, precum cele din gogoșile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Dacă mă las învins de boală, nu se va mai sfârși și, de-o vreme-ncoace, mă simt mult mai bine. Dar e important să te vindeci complet. Nu știu ce fel de treburi presante ai, dar n-ai putea să mai amâni puțin, să te mai odihnești aici? îl întrebă Kanbei. — M-am rugat să mă însănătoșesc mai repede, odată cu venirea noului an, și am avut mare grijă de mine. Acum, când sunt sigur că sunteți cu toții bine, nu mai am nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înseamnă nefericirea și autocompătimirea. Un atac puternic în acel moment n-ar face decât să le ofere un loc potrivit pentru a muri și tovarăși de drum pentru escladarea muntelui morții. Dar, dacă ar fi ca în acest punct să amânați, un timp, atacul și, după ce le lăsați răgaz să judece la rece, trimiteți o scrisoare explicându-le problema Seniorului Nagaharu și vasalilor săi, nu mă îndoiesc că războiul se va încheia înainte de sfârșitul anului. Kanbei înțelese că Hideyoshi avea îndoieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi avea îndoieli cu privire la șansele de reușită ale planului lui Hanbei, iar acum, adăugă și un argument propriu: — Adevărul este că Hanbei a vorbit despre acest plan de două sau de trei ori, cât era în viață, dar a fost amânat fiindcă încă nu sosise momentul. Dacă pot primi permisiunea stăpânului meu, mă voi duce oricând ca mesager, să mă întâlnesc cu Goto, în Castelul Miki. Nu, așteaptă, îl opri Hideyoshi, clătinând din cap. N-am folosit noi același plan nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobuo. Era o situație în care intrigile ascunse scoteau la suprafață cele mai respingătoare aspecte ale firii omenești. Întrunirea ar fi trebuit să înceapă în ziua a douăzeci și șaptea din lună dar, din cauza întârzierii lui Takigawa Kazumasu, a fost amânată de pe o zi pe alta până când, în sfârșit, în prima zi din Luna a Șaptea, toți vasalii importanți care locuiau în Kiyosu fură anunțați că: „Mâine, în jumătatea a doua din Ora Dragonului, toată lumea trebuie să pornească spre castel, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prima comemorare a morții lui Nobunaga ar fi trebuit să se țină în ajun. Dacă ar fi mers mai ușor consfătuirea, ceremonia se putea efectua chiar în aceeași zi, dar, din cauza rezervelor lui Katsuie, seara trecuse și slujba comemorativă se amânase pentru ziua următoare. Ștergându-și sudoarea de pe trupuri și schimbându-se cu ținuta de doliu, generalii așteptau ora stabilită pentru slujba memorială, în capela castelului. Bâzâitul țânțarilor se auzea dens pe sub streșini și o lună nouă, subțire stătea suspendată, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
porni imediat spre Gifu, spuse, în cele din urmă, Yukisuke. Când ieși din ceainărie, Yukisuke le ordonă grăbit vasalilor să-i pregătească imediat calul. Plănuise să se întoarcă, fără întârziere, la castelul său din Gifu, dar acum aceste planuri erau amânate pentru două-trei zile. — Să nu faci vreo greșeală, mâine noapte, îl preveni Shonyu, cu glas scăzut. Yukisuke dădu din cap, cu o expresie complice, deși, în ochii tatălui său, acel tânăr focos încă mai arăta ca un simplu copil. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și în seara zilei a treisprezecea din lună, încă nu plecase de la Sakamoto. În ciuda aparențelor, însă, înșelătoarea lui lentoare nu era rezultatul unei neglijențe. Hideyoshi știa că Ieyasu nu putea fi comparat nici cu Mitsuhide, nici cu Katsuie. Trebuia să amâne declanșarea ostilităților, în scopul de a-și desăvârși propriile pregătiri. Aștepta că-l câștige de partea sa pe Niwa Nagahide; aștepta să se asigure că membrii clanului Mori nu aveam de gând nimic în provinciile apusene; aștepta să distrugă primejdioasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
uscat, cât și pe mare. Cel mai probabil, în spatele acestei acțiuni se aflau Nobuo și Ieyasu. Și, chiar dacă nu erau ei, ultimii călugări-războinici rămași în Honganji, mereu nemulțumiți, pândeau tot timpul un prilej de a ataca. Hideyoshi fu obligat să amâne ziua plecării, în scopul de a definitiva mijloacele defensive de la Osaka. Era zorii celei de-a douăzeci și una zile din Luna a Treia. Păsările își răspândeau ascuțit cântecele în stufărișurile de lângă Osaka. Florile de cireș se scuturau și, pe străzi, petalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se trezi devreme și, privind cerul, spuse: — Vremea e tocmai potrivită. În seara trecută, mișcările norilor de toamnă târzie îl cam neliniștiseră; și se temea că, dacă, întâmplător, începeau vântul și ploaia, tabăra lui Nobuo putea spune că voia să amâne momentul sau să schimbe locul, astfel putând fi suspectat de clanul Tokugawa. Hideyoshi se dusese la culcare preocupat de complicațiile neplăcute ale unei asemenea situații, dar, în dimineața aceea, norii se risipiseră și cerul era mai albastru ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
altă schimbare. — Păstrez în inimă o oarecare nemulțumire cu privire la Seniorul Ieyasu, care nu se va înlătura ușor, dar o pot îndura, de dragul onoarei dumneavoastră. Și întrucât v-ați decis să vă asumați această sarcină, ar fi o dezamăgire s-o amânăm prea mult. De ce nu trimiteți imediat un mesager la Okazaki? Instruit astfel, Nobuo trimise doi dintre vasalii săi superiori ca reprezentanți la Okazaki, chiar în aceeași zi. Condițiile nu puteau fi numite cu adevărat drastice, dar, când le auzi, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am stat înaintea Soborului, 21. afară numai doar de strigătul acesta, pe care l-am scos în mijlocul lor: "Pentru învierea morților sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră." 22. Felix, care știa destul de bine despre " Calea" aceasta, i-a amînat zicînd: "Am să cercetez pricina voastră cînd va veni căpitanul Lisias." 23. și a poruncit sutașului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puțin mai slobod, și să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
un mic grup de sprijin, trebuia să recuceresc poziția pierdută cu 24 de ore în urmă. Am obiectat că riscam un eșec fără sprijinul artileriei și coborând de pe o poziție dominantă spre vale, și de aceea l-am rugat să amâne acțiunea pentru după miezul nopții, în așa fel ca, protejat de întuneric, să mă pot apropia de poziția inamică fără pierderi umane și, în final, prin luptă corp la corp, să-mi pot îndeplini misiunea încredințată. Nu-l pot convinge
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
-l satisfac. Anul 1912 e anul aniversar, dar și ultimul din viață. În țară se fac pregătiri intense pentru sărbătorirea lui Caragiale. Emil Gîrleanu, președintele Uniunii Scriitorilor și director al Teatrului din Craiova, are planul său pe care îl tot amână pentru ziua de naștere. E vorba de manifestațiile privind „Săptămâna Caragiale”. Sărbătoritul însă pregătește în secret neparticiparea. Singurul care știe acest lucru e Vlahuță, care face eforturi eroice ca să păstreze secretul. Caragiale promite telegrafic participarea și la 6-8 ianuarie se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Tasie la Priponești. Liniștea interioară mi-a condus mâna îmbrăcând ideile exprimate în cuvinte potrivite fiecărui caz în parte. Dacă scrisoarea către Priponești am expediat-o imediat, prin faptul că am vorbit la telefon cu dl. Fetescu, hotărăsc să-i amân expedierea scrisorii încă 2-3 zile, că poate îmi mai vin unele idei pe care să le pun în discuție, așa cum facem de obicei în convorbirile telefonice. Până în momentul de față dl. Fetescu are zece cărți, volume de proporții în majoritate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în stare să piară de această caniculă blestemată! Oare cât va mai ține? Încerc să concretizez o recenzie a volumului „Acorduri pe strune de suflet”, dar probabil marcat de decesul finei Văleanu, lucrez fără spor și apoi sunt nevoit să amân finisarea acestei recenzii. Creația literară cere dispoziție sufletească, pe care momentan nu o am. Cu prudență am însoțit cortegiul funerar al finei până la un anumit punct, după care, căutând umbra pomilor și protejat de pălărie, am ajuns acasă, la răcoare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
După ce și-au ronțăit alunele, veverițele au plecat spre largul poienii, privind din când în când către noi. Am pornit spre iazul din vale. Călugărul mă fura mereu cu coada ochiului. Simțeam că vrea să-mi spună ceva, dar tot amână momentul. În cele din urmă, am ajuns în locul unde tăifăsuiam de obicei. Când călugărul și-a revenit din oboseala drumului, m-a întrebat: --Pe unde ai vrea să hălăduim astăzi? Știu că astă noapte ai umblat cu “Zâna cea bună
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
bogatul boier Ursache pe care îl sărăcise luăndu-i averea și banii, după ce în prealabil îl supusese celor mai groaznice torturi<footnote Ibidem footnote>. Plângerea acestuia și a altor boieri, l-au determinat pe sultan să decidă mazilirea lui Duca, mazilire amânată până la data de 10 august 1672, pentru a nu periclita aprovizionarea oastei care se deplasa spre Camenița. „Imediat ce turcii au luat poziții în jurul cetății poloneze, sultanul a dat poruncă să fie închis Duca Vodă, la Vârnovita”<footnote Ibidem, p. 40
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]