KorAP: Find »[drukola/base=amar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...191 192 193 ...378 >

9,447 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915

și fire. Tu, vlădică, mergi la nuntă și-i cunună... S-așteptăm. Nunta lor ce[e]a frumoasă prea o voi ca s-o serbăm, E o nuntă cum se-ntîmplă numa-n vremuri mari... Așa e? [BRAN] Lăpușneanu-i Lăpușneanu și amara lui bătaie De joc e [î]n toate cele... [SCENA] V Scena cu mortul [SCENA] VI [LĂPUȘNEANU] Ei, boieri, veniți acuma, este veselă serbare, Nunta o dă Lăpușneanu, nunul este foarte mare. O cucoană care lumea și-o dorește și

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
când deodată vântul îi smulse o foaie din mână, am prins-o din tufiș, s-o citesc: Styxul nu mai ducea umbre. Lethe uitase a îneca durerile, căci oameni se duceau arși de vii în infern și lacrimele [erau] prea amare pentru d-a fi uitate. Tot ce era umbră, adică suflet, în infern s-adună să strige lui Joe. Străbunii Romei s-adunară unde se fierb nourii Carpaților, care, ieșind prin pământ, încongiură creștetele lor. Ei se consultară asupra Daciei

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
Întreabă îngerii lui Dumnezeu ce trâmbiță renvierea morților și viața vecilor... De ce? Întreabă ființa care zvârcolește cu pri- virea o lume, care aruncă o lume în norii unde aruncă privirea sa... // Întreabă de ce a scuipat Satana veninul său cel mai amar când ai ieșit tu în lume, de ce, înainte d-a fi, te cugetase infernul întreg, te pusese să figurezi în toate țesăturile sale infernale. Creatură a Iadului - femeie fățarnică! Demonul - poet te-a visat în epopeea sa - care sfărma sub

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
o dea după polon. El iarăși îi descopere gândul lui cel vânzător de țară; în momentul acela Toma Nour, care i-a ascultat și a ghicit gândul Magdalinei, intră. - Scena lui Posa cu Phylipp - nour de aur din marea d-amar. [TOMA NOUR] Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nor de 18v aur din marea de amar. 2255 Chipul lui Dumnezeu este chipul poporului. Vocea lui Dumnezeu este vocea poporului și fiindcă [eu] dau înțeles glasului

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
a ascultat și a ghicit gândul Magdalinei, intră. - Scena lui Posa cu Phylipp - nour de aur din marea d-amar. [TOMA NOUR] Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nor de 18v aur din marea de amar. 2255 Chipul lui Dumnezeu este chipul poporului. Vocea lui Dumnezeu este vocea poporului și fiindcă [eu] dau înțeles glasului poporului, sunt eu vocea lui Dumnezeu... căci, în cumpăna lumii, suntem una. 2254 Ultima încercare pacifică d-a împiedeca unirea cu

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
scormolesc din pământ, cu unghiile, concepțiunea durerei mele, ideea disperărei mele.. 2254 ÎN ACTUL [V], SC[E]NA]I [MIRON-ȘTEFAN] De-ar fi marmură, aș fi topit-o cu lacrimele mele, aș fi făcut-o abur cu sufletul meu cel amar... dar a fost pământ și l-am scormolit cu unghiile. * ACT V, [SCENA]3 [MIRON-ȘTEFAN] Mira, Doamna lumei ar fi încă femeie, și eu voi ca iubita sufletului meu să fie o zeitate, să domnească peste mult mai mult - adică

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
undă, ea o floare de pe mal. 2258 Era[m]o stâncă, era o rază, destinată din vecinicie una pentru alta. {EminescuOpVIII 246} [ACTUL V] [Versiunea B] 2254 ACT V SC[ENA] PENULTIMĂ Toma face reflecțiunea lui, cum într-adevăr" atâta amar de oameni au ținut de soarta unui singur om - unui Mihai. Râul a secat. Valurile s-au dus. Eu, val pribeag, mai rămân încă? Nu! " * MARCU VODĂ Mă sui, mă sui chiar daca dasupra tronului ar spânzura ștreangul meu. Lasă să

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
era judele împregiurăril[or], ci împregiurările judele [său] - eu mă leg de trecuturi, fiindcă totdeauna am esistat. 10 2254 o lacrimă pe batistă și nu s-a făcut neagră (o azvîrle-n pămînt). 11 2254 da, durere, lacrima-i atât de amară încît, căzută în oceanul amor, l-ar face d-o mie de ori mai amar, l-ar face venin. 12 2254 O lacrimă de otravă care face să spume în furie * oceanul unui *** D. GLASUL MIREI 1 2254 daca toată

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
am esistat. 10 2254 o lacrimă pe batistă și nu s-a făcut neagră (o azvîrle-n pămînt). 11 2254 da, durere, lacrima-i atât de amară încît, căzută în oceanul amor, l-ar face d-o mie de ori mai amar, l-ar face venin. 12 2254 O lacrimă de otravă care face să spume în furie * oceanul unui *** D. GLASUL MIREI 1 2254 daca toată ființa mea, toate zilele mele s-ar putea soarbe într-o picătură de aur. 2

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
de-aramă Din turnul în ruină. Și prin a lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies; Ci prin al nopții aer întunecos și des Abia pătrunde galben lumina-n raze rare Precum se fur speranțe în inime amare. Când somnul, frate-al morții, pe lume falnic zace, Cu genele-i închise, cu visele-i de pace, Când palida gândire prin țara morții trece Și moaie-n visuri de-aur aripa ei cea rece, Cu-aghiasima cea dulce a lumei

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
Atunci sufletu-mi geme și inima-mi se frânge. Decis-ai oare, Doamne, ca în etern să fie Romînu-n lanțuri crude... și searbăda sclavie Să-nfigă ochii aspri... cu-al lacrimei tipar Să brazde pe-a lui față decretul ei amar? Te blastămă de secoli a lumei neagră gură Și sufletu-ți se-nmoaie și inima-ți se-ndură, Dar pentru-a mea națiune al tău ochi e de piatră Și sufletu-ți e vitreg și inima maratră. Nu vezi că

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
nimicești trecutul în urmele lui chiar, Că tot ce e-n viață cade-n a ta domnire Nimic ce e nu scapă de ochiul tău avar. Dovadă-s lumi murite, pustii, fără rodire, Ce toate se usucă la glasul tău amar. Imperiul tău, Trecutul, e-ntins fără de fine: Acolo te-ntîlnește ochiul numai pe tine. Dar e o regiune tot astfel de întinsă, Nu-i încă sub domnia, întunecate-ți mâni {EminescuOpVIII 261} Și toate câte, demon, le crezi de tine-nvinse

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
viitoru-i mare Și tot ce-nsufli minții-mi eu caut să alung. Cea ce n-a trăit încă nu poate fi al tău: De-acea cânt deșteptarea și glasu-ți nu-l cred eu. ANUL 1848 Te-aplană printre-a lumei unde amari, mărunte, Tu ce înalți deasupra-i a ta rebelă frunte Ca să oglinzi într-însa steaua îngălbenită A romînimei, care pe moarte e pornită! O! Și din calea care conduce-n trista vale Unde nu mai pătrunde ecoul lirei tale, De-

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
dese și sălbatece, ruina de marmură a unui monument roman. In timpul acesta melodia cea dulce urmează, pe care-o cântă, nevăzuți încă: ) {EminescuOpVIII 262} SILFII DE LUMINĂ Somnia regină combină-arbitrară Tristeță cu râs, Vrăjește vis de-aur în noaptea amară, În suflet închis. Alături c-o umbră lumina răsare Alături cu-n nor Din noaptea eternă prin raze apare Un sunt meteor. (În timp ce cântecul durează Mureșanu [doarme]; fața sa se descompune ca de-o fericire suprapământească și asupra frunții sale

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de lume și înghețat de vânt Ce cânți ca o stafie ruină și mormânt; Acuma când din Umbră Lumina, eu, răsar Aruncă de pe tine noianul de amar. Eu vin din centrul lumei, încoronat de sori, Preced pe mândrul, \- -\ frumosul Viitori Ce-n nourii de secoli se zguduie închis Ca un frumos și mare însă teribil vis Ce-n cerul lui petrece sublim și neajuns, Încât neci ochi

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-o clipă suflarea unui om. O, caos plin de stele, coboară în poet, Șoptește-i armonia cu glasul tău încet. SILFII DE LUMINĂ (de sus cătră LUMINĂ) Tu, ce din ceriuri pe lume cazi, Lumină sîntă! Precum pe-al mărei amar talaz O rază frântă, Acum la nouri te depărtezi Strălucitoare. Căci de acolo pe lumi veghezi Din sântul soare (de jos cătră MUREȘANU ) A tale gânduri, palide bard, Cu fruntea-n laur Sunt stele-eterne ce-n ceruri ard Cu raze

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
în lumină, Să caut armonia a sferelor senină În inima-mi zdrobită... și-apoi să mor... Să mor, Să-nec sufletu-mi rece în noapte și în nor. Coroană de albi lauri, coroană de argint Lucește într-a nopții-mi amarul labirint: Eu voi cânta de fală ca leul ce-a învis Iar tu lucește pală al deșteptărei vis!! SILFII DE LUMINĂ (pe când se lasă negura roză) În marea Somniei ce-n unda-i combină Tristeță cu ris Cufundă, poete, gîndirea-ți

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
A turnului de piatră. ]Și prin a lumei vamă Nici viii nu mai intră, nici morții nu mai ies, {EminescuOpVIII 266} Vrăjește frunza-n codri în întuneric des; A lunei adormite pătrund razele rare, În temnița din pieptu-mi trezind simțiri amare Când somnul, frate-al morții, pe lume falnic zace, Sub genele-i lăsate a veciniciei pace, Și când gândirea oarbă prin țara morții trece Și moaie-n lac de vise aripa ei cea rece, Cu aghiazima-ndulcită a lumii frunte-atinge, Păcatele

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
Cu aghiazima-ndulcită a lumii frunte-atinge, Păcatele-i i-adoarme, voința ei o stinge, Ce ochi veghează umed? Ce piept ce se frământă, Ce suflet lampă de-oliu se mișcă tremurîndă?... 2257 Privesc trecutul ș-icoana lui barbară: E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară - Și când văd viitorul cu sânge și ruine Nu cred nimic. 2254 Sunt eu!... Privesc trecutul ș-icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. Cum gândul meu nu poate să rup-acea perdea Ce-ascunde viitorul teribil după ea

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
de-oliu se mișcă tremurîndă?... 2257 Privesc trecutul ș-icoana lui barbară: E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară - Și când văd viitorul cu sânge și ruine Nu cred nimic. 2254 Sunt eu!... Privesc trecutul ș-icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. Cum gândul meu nu poate să rup-acea perdea Ce-ascunde viitorul teribil după ea? Dar umbre alburie abia prin ea transpar, Mă împle cu-ndoială, martiriu și amar. Cîntarea?... Cea mai naltă și cea mai îndrăzneață Nu e decât

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
eu!... Privesc trecutul ș-icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. Cum gândul meu nu poate să rup-acea perdea Ce-ascunde viitorul teribil după ea? Dar umbre alburie abia prin ea transpar, Mă împle cu-ndoială, martiriu și amar. Cîntarea?... Cea mai naltă și cea mai îndrăzneață Nu e decât răsunet la vocea cea măreață A undelor înalte, cu mii de mii de limbi, A unui râu ce nu-l vezi: a undelor de timpi Ce viitoru-aduce spre a

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
A scris a lumii carte - că el e... Dumnezeu. Nu poate să esiste un Dumnezeu de bine, Ar trebui să-i fie oroare și rușine Ca să condamne-un popol, ce e menit de mare Prin firea sa, să ducă durerile amare Pe, când ginți dobitoace, tâmpiți, târzii la minte Să urmărească liber giganticele ținte. EI zic că este... unde-l blastamă a lumii neagră gură Acolo suferințe și rele nu îndură. Nu-l adorați! Nu-și moaie el ochii lui de

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-ndărătnicie, În spații făr-de margini, în evi de vecinicie! Vai, soarte blestemată, ce oarbă arunci bobii, La orcine în lume dai ceea ce nu-i trebui. Te rog, soarte, mă scapă, de alții nu - de mine. Atât venin în suflet ș-atît amar în gând Încât, dac-aș putea-o ca să răsuflu adânc Și bine, aș învenina vremea în care-s osândit De a trăi. O, geniu ce pătrunzi Nemărginirea, iartă c-amărăciunea mea M-a-nvins! Tu știi să judeci și știi

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
o întrebare Nu nouă, însă dreaptă, nu liberă [ci] mare. Viața, moartea noastră noi le ținem în mâni, Pe ele deopotrivă noi ne simțim stăpâni - O cupă cu otravă, un glonte, un pumnar Ne scapă deopotrivă de-al vieții lung amar. Nu cer de fericire în lue să am parte Căci fericiri-a lumii - închipuri deșarte! Viața noastră însă, oricât de neagră fie, Ea împlinește oare în lume vo solie? E scop în viața noastră -- vun scop al mîntuirei? Ne-njunghiem

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
îl doare mai puțin? De îți jertfești viața tu pentru un popor Au sarcina vieții purta-va ai ușor? A tale lacrimi crude, a tale crude chinuri Îi schimbă poate-n taină prescrisele destinuri? Ai tu vro țintă-n lume? Amara ta suflare Au face-l-va pe dânsul - de nu ferice - mare? O! eu nu cer norocul, dar cer să mă înveți Ca viața-mi preț să aibă și moartea-mi s-aibă preț. Să nu zic despre nime ce

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]