39,601 matches
-
care-i asculta ore Întregi pe bolnavi povestindu-și păsurile l-a transformat Într-un psihanalist extrem de apreciat. A primit Premiul Freud pentru poziția corpului În timpul ședinței de psihanaliză, considerată perfectă În vederea stimulării pacientului În a-și deșerta borcanul cu amintiri. Anumite partide politice au Început să-l curteze, iar prezența lui la tribuna unui congres al libertarienilor a stârnit, prin atitudinea discretă și cumpătată, ovații prelungite și o propunere de candidatură din partea partidului respectiv la postul de primar al orașului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Evei care-și lipise vreodată piciorușul de solul acestei planete, dar, cu ajutorul configuratorului „Do Her! 8.0“, Îți puteai construi amanta ideală. Nici măcar nu trebuia, asemenea lui Adam, să renunți la o coastă, respectiva putea fi Întrupată din poze, filme, amintiri, dorințe sau tastând indicii și calitățile dorite. Ca un sfetnic priceput, sistemul te ajuta cu sfaturi, sugestii ori cu unele setări prestabilite: „Balcâze timide“, „Dominatoare hipertensive“, „Culturiste inocente“, „Hermeneute fragede“ sau „Intelectuale dezlănțuite“. Din câteva cuvinte, trebuia să-ți schițezi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
prin a se instaura ca obligație. Din motive obscure, simțeam nevoia de-a fi mereu aranjați și spilcuiți. Când cineva mai spunea câte ceva despre fiicele Evei, un timp câte-o privire mai sticlea nostalgică, păstrând captivă În bobul ei incandescent amintirea unui sân ca o cupolă bizantină ori a unui ten asemenea petalei de crin, apoi bărbații au Început să dea din mână a lehamite atunci când se mai rostea vreun nume feminin, pentru ca, Într-un târziu, referirea la „ele“ să nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rostea vreun nume feminin, pentru ca, Într-un târziu, referirea la „ele“ să nu mai stârnească nimic, nici Întristare, nici suspin, ca și cum s-ar fi vorbit despre prietene imaginare ori despre o specie dispărută. Doar Olaf și cu mine mai păstram amintirea lor Într-un ungher al creierului rămas ca prin minune neformatat. Aveam viziunea tulbure a unor ființe aparținând aceluiași regn, cu trupurile nu atât de colțuroase ca ale noastre, așezate sub un relief prietenos, unde șesuri Învelite Într-o piele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
deschid ochii. — Bună ziua, Cassandre. — Bună ziua, doctore. — Totul bine? Totul e bine. Mă bucur s-aud asta. Intră, te rog, și ia loc pe canapea. Uneori, doctore, În ființa mea se deschide o portiță cât pentru a lăsa să pătrundă o amintire. Nu știu de unde vine, nu știu cum s-a format, e ca atunci când pe fereastră intră neobservat un puf, iar el ani de zile scapă de aspirator, se agață cu brațele-i subțiratice de pereți, fuge În spatele țevilor de Încălzire ori după
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
câte fructe de ceară se află În vas, dar știu că unul sau două s-au topit. — De ce nu notezi toate amănuntele astea, dacă sunt atât de importante pentru tine? De ce nu-nregistrezi? — La ce bun? Firesc ar fi ca amintirile să moară odată cu noi, iar mintea să asiste la lenta destrămare a trupului, nu invers. Nu suntem făcuți să trăim atât. Medicina a făcut uriașe salturi Înainte, dar la un moment dat ne-a aruncat din șa. Pe vremuri, când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
suntem făcuți să trăim atât. Medicina a făcut uriașe salturi Înainte, dar la un moment dat ne-a aruncat din șa. Pe vremuri, când moartea era după primul sau al doilea colț, mergeai către un viitor necunoscut, iar trena de amintiri Își mai deșira un fir. Acum, trecutul a devenit un hău, iar În față Îți stă un viitor pe care deja Îl cunoști, mâine o să faci ce-ai mai făcut cândva, o să te afli Într-un loc În care ai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să mi-o reînnoiești ca pe-o ofertă bancară; totuși, după atâta timp, s-au transformat În niște străini. Nu-i mai simt ai mei și tehnologia dumitale nu mi-i poate reda. Ea poate crea doar matusalemi goi de amintiri, oameni atât de bătrâni, Încât au practic aceeași vârstă, care arată toți la fel, cu aceleași dorințe și preocupări, cu aceleași visuri sparte. Nu mai vezi un om mergând sprijinit În baston, nu mai vezi un copil jucându-se... PÎnă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și mai ales privirea lui de la despărțire, plină de dispreț. — Poate că era milă. Sau dezamăgire. — Poate. Cine știe? Să ne-ntoarcem Însă la tine, Cassandre. Ar fi mai util scopului nostru dacă mi-ai povesti un vis, nu o amintire. — Sunt mulți ani de când nu mai pot face diferența. — Bine. Povestește-mi atunci ceva ce știi sigur c-ai visat. Din nopțile trecute. Sunt Împreună cu Édouard În Auditorium Maurice Ravel. Orchestra interpretează Simfonia neterminată a lui Schubert. Muzica e sublimă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un dialog Între un surdomut și-un orb? — Principalul rost al terapiei, Joséphine, e să te-acomodezi cât mai repede cu lumea-n care-ai intrat. — O, dar sunt pe deplin acomodată. Asemenea mie, e cinică, goală și lipsită de amintiri. Ai putea să-mi spui măcar motivul pentru care-am cerut resetarea memoriei? — Doreai s-o iei de la capăt. — Se pune-atunci Întrebarea: a cui rămâne viața de dinainte? A mea, a statului, a dumitale, a mașinăriei În care a fost
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
expus pe perete. Îl studia intens, mișcând ușor din buze, de parc-ar fi Încercat să pronunțe o literă ceva mai complicată, și din când În când zâmbea tâmp, semn că reușea să facă unele conexiuni Între elementele nudului și amintirile care-i mai populau creierul. Fața Îi era, la rândul ei, o operă de artă. Avea o formă concavă, de buton de lift, ca și cum toate formele de relief aruncate acolo cu lopata ar fi căutat să se retragă Într-un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
monoloagele sale la care te lua ca martor, fără mare atenție la ceea ce îi răspundeai, cîtă vreme erai de acord cu el. Am început cartea acasă, apoi am continuat-o, cu bucățica, în metrou, în tramvai sau în așteptarea tramvaiului. Amintiri, reflecții, explicații ale unei persoane care în singurătea scrisului trecea de la o luminoasă seninătate, la exerciții de autoflagelare, cu aceeași aparență de calm, uneori exasperant, cu care izbutea să-și țină sub control demonul autodistrugerii și temerile care uneori se
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
se recunoștea ca persoană, iar cărțile lor, cele cu care se identifica ca și cum ar fi fost propria lui producție ideală. Pe de o parte chinuitul și autoflagelatorul autor al Fraților Karamazov, iar pe de alta seninul și luminosul Creangă din Amintiri din copilărie. De altfel cine citește Bagaje pentru paradis va fi cucerit de această indecisă pendulare a sa între Creangă și Dostoievski, din care apare cel de-al treilea autor, mult chinuitul, dar și uneori mult fericitul Valeriu Cristea.
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
li se poată găsi prea multe în comun. Aserțiunea poetico-filosofică eminesciană " Tot ce-a fost ori o să fie în prezent le-avem pe toate"... nu este potrivită în acest caz, așa cum nu funcționează nici în cazul lui Creangă, cel din "Amintiri". Mihai Cantuniari se arată sceptic în privința epocii actuale, pe care o traversează cu prețul unor dramatice frământări interioare ("Trecutul regăsit mă încântă..., pe când prezentul doar îl îndur", p. 96) și își recapătă tonusul vital și privirea senină doar atunci când își
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
de adînci încît umbra princiară a spiritului galic face figura unui convalescent ținîndu-și fruntea în pămînt: a fi francez a devenit o chestiune relativă și uneori de-a dreptul supărătoare, dar, mai ales, a fi francez a devenit sursa unei amintiri neplăcute. Căci ce parizian poate compara, fără să simtă o strîngere de inimă, Franța lui de Gaulle cu Franța zilelor noastre? Locul nobleței pe care o stîrnea altă dată numele ei în sufletul europenilor a fost luat de o tresărire
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
sat și oraș, dintre munca fizică și cea intelectuală, o vedem în realitatea vieții noi. Secole întregi, partidele burgheze, care vânau voturile țăranilor la alegeri, numeau țărănimea opincă-talpă a țării. Marea primenire adusă de razele lui Octombrie a șters din amintirea țărănimii această denumire demagocică și rușinoasă. Odată cu dispariția opincii, au dispărut neștiința de carte, înapoierea și mizeria." (pag. 76) E drept că ele își au doza proprie de inedit, fie și din faptul că provin - cum ziceam - dintr-un alt
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
unității militare unde era comandant, a muncit cu conștiinciozitate și dăruire, căutând să fie un bun profesionist. În decursul carierei militare, ofițerul a fost decorat cu diverse ordine și medalii. S-a pensionat, luând cu sine o bogată zestre de amintiri cazone care făceau deliciul celor îl ascultau. Bolnav, aproape ignorat în târgul care, prea plin de sine, uită să își aprecieze valorile, și-a urmat soția în celălalt capăt de țară, în Banat, stabilindu-se în localitatea Dumbrăvița, jud. Timișoara
CADENȚE PESTE TIMP by Ștefan PLUGARU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93209]
-
Kipukua este o alegorie a morții și a învierii individului, dar sem-ni-ficația pe care o conferă Valeriu Anania acestei alegorii pare, la rându-i, incertă, contradictorie, ambiguă" (p. 153). O altă discuție o conduce în jurul volumului de nuvele și povestiri Amintirile peregrinului apter (1990) pentru ca, apoi, îndreptându-se spre registrul dramatic, să vorbească despre Greul pământului - "o pentalogie a mitului românesc". Din pentalogie face parte poate cel mai cunoscut titlu al autorului, Miorița (1966). Alături de această piesă dramatică, al doilea text
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
domnul colonel Petrescu Lucian. În numărul următor vom continua odiseea în timp a acestui venerabil militar. - Domnule colonel Petrescu, de unde pornim în ...? - De la Ismail, din sudul Basarabiei, provincie istorică revenită la patria mamă în 1918. Aici se încheagă primele mele amintiri. Tata era ofițer de jandarmi, căpitan, era căsătorit. Mama se trăgea din neamul Teodorenilor (Ionel și Păstorel Teodoreanu îmi sunt verișori). Legiunea de jandarmi din Ismail, avea ca scop principal, limitarea influenței acțiunilor bolșevice în zonă. De altfel știți de
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
de revolta de la Tatar Bunar, la lichidarea căreia au participat și jandarmii de la Ismail. Îmi amintesc de vaporul ,,Dacia” care făcea legătura Ismailului cu țara. La acea vreme, Ismailul era un orașport cam de mărimea Hușului; avea străzile pietruite; fugare amintiri plăcute renasc imaginea tramvaiului cu cai, cu care mă plimbam deseori. Mama pleca deseori la Iași, la moșii. Provenea dintr-o familie bogată, era și fiica vitregă a generalului Ernest Baliff, mareșal al palatului în timpul regelui Ferdinand. Acest Baliff, după cum
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
această localitate îmi amintesc faptul că, era cu un aspect dezolant și cu foarte mulți hoți. Stăteam cu chirie la o casă și într-o dimineață, ne-am trezit fără treapta de beton din fața scărilor. Eh, vremuri! Am totuși o amintire plăcută, în care tata a arătat că este capabil să rezolve situații din cele mai delicate. La vremea respectivă tata își cumpărase și un Citroen. Avea două mașini. Într-o zi, un jandarm se prezintă la poartă și-i raportează
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
în problemele sale, dar nu a avut nici o influență asupra lui Baliff. A trimis totuși o scrisoare de mulțumire tatei, pentru ajutorul acordat. Răzbunarea lui Baliff continuă și tata este mutat la Odorheiul Secuiesc, un orășel pitoresc despre care am amintiri frumoase. Am început școala primară. Aveam colegi români, unguri, evrei. Diriginta era unguroaică, iar directorul școlii era român. Aveam ore de limbă maghiară și am învățat această limbă la îndemnul tatei. Noi copiii ne împăcam foarte bine indiferent de etnie
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
în varianta turcească. Zis și făcut. Și-au legat mijlocul cu niște brâie și dezbrăcați până la bust au început lupta. Puternici amândoi. În final, Mustafa a învins și a fost declarat campion. Eh, copii! De această zonă mă leagă și amintiri frumoase. În sfârșit, după 12 ani de pătimire, tata a fost avansat la gradul de maior. I-am spus, parcă erai mai frumos căpitan! A zâmbit la remarca mea copilărească. Aici, la Balcic am avut ,,ocazia” s-o cunosc pe
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
și fratele meu am auzit și deși zona era împânzită de jandarmi, noi deghizați cu fesuri turcești, ne-am apropiat prin tufișuri de locul cu pricina. Ne-a simțit însă mopsul doamnei de onoare. Ceea ce am văzut a rămas o amintire eternă pentru mine, chiar dacă s-a terminat cu o fugă, fiind urmăriți de acel mops obraznic. Însă o altă poveste umbrește șederea noastră la Bazargic. Erau foarte activi în acea perioadă cei care se numeau comitagii (îmi explică domnul colonel
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
macedoneni (țințarii - tsintarii), populație foarte unită. Făceau împreună nunți, botezuri, aniversări adunându-se din toate satele. Rămâneau acasă numai bătrânii și copiii. În aceste sate cu bătrâni și copiii, comitagii au comis mari crime asupra populației românilor macedoneni. E o amintire tristă pentru mine, mai ales ca la un moment dat, comitagiii, au pus un premiu pe capul tatei. Tata fiind prieten cu atașatul bulgar, a fost sfătuit să plece din zonă. Am plecat la Călărași, unde nu am stat prea
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]