5,016 matches
-
nu-mi aduceam aminte sunt diferențe magice între ce scriu și ce recitesc ca între noi și imaginea din oglinzi ceva ne scapă fie și numai faptul că stăm cu spatele în amurgul real în vreme ce imaginea capătă din eter rezonanțele amurgului imaginar și este ca dorul ce vălurind dă amețeală amețeală și somn între lumi ce se recunosc în fragmente în ascuns presupus numai una există cealaltă imită dispare ea pornește memorie-n cer când noi ne vedem canoniți de-ale
Litanii la diferențele magice by Constanța Buzea () [Corola-website/Imaginative/9116_a_10441]
-
retrasă suferința regiunii a ajuns în stadiu didactic n-a fost o reformă a clasicilor n-au studiat în exces înclinarea crinului în poezie n-a plecat nimeni pe jos noaptea de-ai urmări o femeie pe țărm ai vedea amurgul numai în larg un spectru secret al sorții ne-au răscolit casele pînă s-au pierdut în dangătul clopotului pămîntul a ajuns o închisoare a celor dragi urcă manufactura la bursă probabil spre binele nostru voi primi mesaje într-o
Ioan Vieru by Ioan Vieru () [Corola-website/Imaginative/10593_a_11918]
-
și civilizație. Artistul și-a început ucenicia în 1466, în atelierul lui Verrocchio, an în care maestrul acestuia, marele sculptor Donatello, se stingea din viață. Pictorul Ucello, ale cărui experimente cu perspectiva dezvoltaseră tehnica de realizare a peisajelor, era în amurgul vieții. Pictorii Piero della Francesca și Fra Filippo Lippi, sculptorul Luca della Robbia, arhitectul și scriitorul Leon Battista Alberti, toți erau sexagenari. Verrocchio era artistul de succes al generației următoare, împreună cu Antonio Pollaiuolo și cu sculptorul Mino da Fiesole. Leonardo
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
Alexandru Coman. A reușit să construiască o biserică ce se detașează atât prin construcție, cât, mai ales, prin pictura din interior. În pridvorul bisericii "Schimbarea la Față", pe peretele din dreapta sunt pictați, "nu între sfinți, ci între oamenii providentiali ai Terrei din amurgul celui de-al doilea mileniu", după cum spune preotul Alexandru Coman, distrugătorii comunismului: Georghe Bush, Papa Ioan Paul al II-lea și Mihail Gorbaciov. Sub ei sunt scrise cu litere de-o șchioapă cuvintele: " Când omul strigă: «Opriți planeta, vreau să
Petrești, Alba () [Corola-website/Science/300263_a_301592]
-
albaștri cum se luptă între ei pentru pești, el le explică discipolilor săi că la fel se luptă și demonii pentru sufletele creștinilor. Și de atunci aceste păsări au luat numele episcopului; în limba franceză ele se numesc martins-pêcheurs. În amurgul vieții, sunt solicitate prezența și intervenția sa pentru a-i reconcilia pe clericii de la Candes pe Loara, la Vest de Tours; imperativul de a asigura unitatea Bisericii face ca în ciuda bătrâneții sale, el să decidă să meargă acolo. Intervenția sa
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
un lichid cu miros de valeriană, folosit pentru marcarea teritoriului, dar și pentru atragerea partenerului. După unele ipoteze mirosul acesta provoacă reacția de vânare necontrolată din partea râsului. Cele mai dezvoltate simțuri sunt auzul și mirosul. Ca animal nocturn și de amurg, are ochii bine adaptați la văzul de noapte, dar departe de performanțele râsului. Tacticile de vânătoare sunt asemănătoare cu ale pisicii de casă. Dacă este nevoită, poate înota, dar în general evită apa. Nu urmărește niciodată prada care îi scapă
Pisică sălbatică () [Corola-website/Science/299719_a_301048]
-
lupului poate depăși 60 km/oră. Simțurile sale sunt extraordinare. Nu doar mirosul este deosebit de fin, dar și auzul și văzul, lupul putând vâna foarte bine atât noaptea - timpul său preferat de vânătoare - cât și ziua sau în perioadele de amurg și dimineață. Are o mare rezistență la durere și un mare curaj în luptă. Dar, mai mult decât performanțele fizice, lupul are și o inteligență deosebită. La vânătoare folosește felurite tactici, de la strategia de învăluire pe flancuri a prăzii la
Lup cenușiu () [Corola-website/Science/299707_a_301036]
-
cm și poate ajunge până la 10 kg. Este un animal omnivor, putându-se hrăni cu fructe și plante de apă, deși preferă o alimentație carnivoră, cuprinzând broaște, insecte acvatice, șoareci, bizami, păsări și ouăle acestora etc. Este un animal de amurg și noapte, aparițiile diurne fiind întâmplătoare. Blana are o culoare între gălbui-roșcat și cafeniu-închis, cu spicul perilor de culoare neagră. Pe spate, pe obraji și picioare domină nuanțe mai închise, iar ventral cele deschise (brun-gălbui). Enotul are un fel de
Câine enot () [Corola-website/Science/299710_a_301039]
-
a fost adoptat în 2004, împreună cu noul steag și noua stemă. Schimbarea însemnelor naționale a venit împreună cu răsturnarea reușită a guvernului precedent în nonviolenta Revoluție a Trandafirilor. Muzica, preluată din operele georgiene "Abesalom da Eteri" („Abesalom și Eteri”) și "Daisi" („Amurgul”), de compozitorul georgian Zaharia Paliașvili (ზაქარია ფალიაშვილი, 1871-1933), a fost adaptată pentru imn de către Ioseb Kechakmadze (იოსებ კეჭაყმაძე). Versurile au fost compuse de David Magradze (დავით მაღრაძე). Noul imn georgian a fost adoptat de Parlamentul Georgiei pe 20 mai 2004
Tavisupleba () [Corola-website/Science/299405_a_300734]
-
simboluri ale solitudinii, sporind sentimentul de însingurare, rarefierea cadrului, în care apar siluete incerte sau mulțimi indistincte, apoi fantome năvălind pe câmpuri, predilecția pentru o anumită culoare, în cazul de față violetul, dominanța, proiectată asupra peisajului, a mulțimii, semnificând decadența, amurgul, văzut ca un sfârșit de lume, o viziune asupra declinului omenirii. Culoarea violet devine simbol prin efectul straniu al generalizării ei. Totuși există și interpretări simbolice preexistente, culturale ale violetului - violență, fast, precum și artificialitate. Fiind considerată o culoare care înghite
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
onirice, către visare. De aici, vor apărea „voievozi cu plete” și „străbuni în pâlcuri violete”, posibilă sugestie a unei Judecăți de Apoi, a unei apocalipse inevitabile. Se observă că poezia are două versuri cu valoare simbol: „Orașul tot e violet.// Amurg de toamnă violet...”, creând o imagine suprareală, onirică, învăluită de un fundal monocromatic, simbolizând un moment final, apocaliptic, sens amplificat de al doilea vers: „Amurg de toamnă violet”, reluat cu insistență în toată poezia. Bacovia stabilește analogii profunde între elementele
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
inevitabile. Se observă că poezia are două versuri cu valoare simbol: „Orașul tot e violet.// Amurg de toamnă violet...”, creând o imagine suprareală, onirică, învăluită de un fundal monocromatic, simbolizând un moment final, apocaliptic, sens amplificat de al doilea vers: „Amurg de toamnă violet”, reluat cu insistență în toată poezia. Bacovia stabilește analogii profunde între elementele naturii și stările afective create de spațiul poetic. Corespondențe se creează între simboluri și natură. În „”, corespondențe sunt violetul obsedant și sfârșitul apropiat al lumii
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
sărbătoarea sfințirii noii biserici, descrie drumul care iese din satul Pripas, viața urmându-și cursul firesc: „Pripasul de-abia își mai arăta câteva case. Doar turnul cotește, apoi se îndoaie, apoi se întinde, iar dreaptă ca o panglică cenușie în amurgul răcoros. (...) Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Câțiva oameni s-au stins, alții le-au luat locul. (...) Drumul trece prin Jidovița, pe podul de lemn, acoperit, de peste Someș, și pe urmă se pierde în
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
credincioasa sa menajeră, Zoé Closiet. Degas nu a fost căsătorit, nu se cunoaște vreo legătură sentimentală de durată. Degas începe relativ devreme să se plângă de tulburări de vedere. Primele probleme apar în 1872, înainte de călătoria în Louisiana. Începând din amurg nu mai vede bine, iar seara, la lumina lămpii, este nevoit să o pună pe menajera lui Zoé să-i citească ziarul. În 1886, la expoziția impresioniștilor de la New York, sunt prezentate douăzeci și trei lucrări ale lui Degas. Tablourile lui
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
București, 1992, p. 68-73; Traducere de Margareta Gyurcsik, în “Orizont”, nr. 17, 24 aprilie 1987, p. 8. 2. Mishima, Yukio, "Dupa banchet", Traducere de Stanca Cionca, Editura Univers, București, 1979; Editura "Humanitas", București, 2000, 2004. 3. Mishima, Yukio, "Marea și amurgul", Traducere de Marius Jucan, în "Calende", anul IV, nr. 4-5 (40-41), Pitești, 1994, p.18-19. 4. Mishima, Yukio, "Marinarul alungat de valuri", Traducere de Mihaela Iliescu, în “ARC”, nr. 1-2, București, 1994, 155-157. 5. Mishima, Yukio, "Templul de Aur", (fragmente
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
Alte opere sculpturale ale lui Michelangelo sunt "Moise" (în biserica "San Pietro in Vincoli", Roma), "Sclav înlănțuit" și "Sclav murind" (prevăzuți pentru mausoleul papei Iuliu al II-lea, în prezent în Muzeul Luvru di Paris), grupul statuar "Ziua" și "Noaptea", "Amurgul" și "Aurora" la mormântul lui Giuliano de Medici, "Il Pensioroso" (Gânditorul) reprezentându-l pe Lorenzo Magnificul, grupul de sclavi (așa zișii "Giganți"), sculpturi neterminate aflate în Muzeul Academiei din Florența. Ultimele sculpturi cu tema "Pietà" se deosebesc de cea din
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
comună la 4 km vest de Bayreuth), nu departe de castelul „Fantaisie”. Spre sfârșitul lunii sept.1872, familia Wagner s-a mutat din Donndorf, în casa de pe strada Dammallee nr.7 din Bayreuth. Aici a început penultima sa operă „Götterdämmerung” („Amurgul Zeilor”), terminată în „Haus Wahnfried”, casă în care s-a mutat în toamna anului 1874. Cu „Amurgul Zeilor” a încheiat - după 26 ani - tetralogia „Inelul Nibelungilor”. În Bayreuth a compus și cea din urmă operă a vieții sale, „Parsifal”. A
Richard Wagner () [Corola-website/Science/297776_a_299105]
-
familia Wagner s-a mutat din Donndorf, în casa de pe strada Dammallee nr.7 din Bayreuth. Aici a început penultima sa operă „Götterdämmerung” („Amurgul Zeilor”), terminată în „Haus Wahnfried”, casă în care s-a mutat în toamna anului 1874. Cu „Amurgul Zeilor” a încheiat - după 26 ani - tetralogia „Inelul Nibelungilor”. În Bayreuth a compus și cea din urmă operă a vieții sale, „Parsifal”. A murit la Veneția (în Palatul Vendradim), în ziua de 13 februarie 1883, la vârsta de 70 ani
Richard Wagner () [Corola-website/Science/297776_a_299105]
-
teme psihologice, a unor momente-cheie în desfășurarea dramatică. Această concepție și-a găsit întruchiparea în monumentala sa tetralogie "Der Ring des Nibelungen" ("Inelul Nibelungilor"), compusă din operele "Das Rheingold" („Aurul Rinului", 1854), "Die Walküre" („Walkiria", 1856), "Siegfried" (1970) și "Götterdämmerung" („Amurgul zeilor", 1874), care configurează, într-o lume de eroi și mituri, conflictul între violența primitivă a omului și natura sa spirituală. Calitatea excepțională a artei lui Wagner se reflectă și în capodoperele sale "Tristan und Isolde" (1859), triumf al dragostei
Richard Wagner () [Corola-website/Science/297776_a_299105]
-
armonizare complementaritate simultaneitate etc o singură companie înlocuia un întreg batalion un loc important il ocupa plantatiile de curmali un altul înfățisa un tufiș bătut de vânt pe piscul unui munte înconjurat de grifoni și dragoni este un animal de amurg și noapte aparițiile diurne fiind întâmplătoare în aceasta epocă se îmbogățește vocabularul beneficiile în natură sunt reprezentate de diferite compensații nemonetare acordate angajaților suplimentar față de salariul convenit diferențe dintre manga și anime există două rase de cobai care se folosesc
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
a expus la Salonul oficial de arte plastice, intitulat "Expoziția artiștilor în viață", și din nou la "Cercul Artistic", lucrări din epoca pariziană cum a fost "Ultima cursă de toamnă", sau cele cu tematică românească precum micul tablou intitulat "Liniște (Amurg)" și altele ca "Nebună de dragoste, Idilă cazonă, Transport primitiv, Un conac, Fructe, Vedere din Tg. Jiu, Primul suspin" și "Cap de expresie" (un portret de fată - probabil cel cunoscut azi ca "Portret de femeie"). Criticile oficiale din anul 1895
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
sau "Ghereta din Filantropia", s-au adaugat ", , , ". Aceste lucrări îl situează pe Ștefan Luchian printre marii pictori în pastel ai lumii. Legat de pastel, Luchian a spus: „"Cu pastelul lucrezi repede. Fumul argintiu care împrăștie din sălcii în lumina de amurg, în pastel îl prinzi mai ușor"”. Momentul creației sale de la Brebu, poate fi considerat ca fiind un exponent al pastelului din care se identifică realizarea sintezei dintre lumină și culoare spre care s-a îndreptat în tot parcursul carierei sale
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
13 mai 1971, Filarmonică; • Simfonieta nr. 10, opus 117 (1970), primă audiție, Bacău, 26 ianuarie 1973, Orchestra Simfonică; • Simfonieta nr. 11 „Perspective”, opus 118 (1971), primă audiție, București, 11 decembrie 1972, Filarmonică; • Simfonieta nr. 12 „Evocări”, opus 119 (1971), evocare, amurg, meditație; Tipuri și profite, opus 120 (1971); • Scurtă povestire, opus 121 (1971); Trei bucolice, opus 122 (1971), bucolica, moderato, vivo assai; • Simfonieta nr. 13, opus 123 (1972); • Reminiscențe, opus 124 (1972); Patru imagini, opus 125 (1972); • Partita nr. 1, opus
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
cursului de Geologie al lui I. Simionescu, din toamna anului 1908: „ieșind aproape uluit de la această deschidere de curs, am pornit în neștire, nu spre casa care era în partea de jos a orașului, ci spre dealul Copoului, unde în amurgul împurpurat al asfințitului, priveam cum se desfășoară departe creasta zimțuită a Carpaților cu transparența de ametist. Și în acea minunată priveliște și cu sufletul atâta de răscolit de ceea ce auzisem de la maestru, mi-am statornicit cărarea vieții, fiindcă până atunci
Mihail D. David () [Corola-website/Science/307177_a_308506]
-
de aici, de la agitatul Oraefajökull, peste întinderea pustie străbătută de râuri, până la mare. Pe alocuri, Vatnajökull pare că debordează de viață. Ninsoarea, soarele, vântul, și gerul îi remodelează în continuu suprafața, conferindu-i o largă varietate de texturi. Zorii și amurgul învăluie gheața în sclipiri de foc. În adâncul calotei de gheață, apa rezultată prin topire sculptează grote de cristal, în care lumina zilei pătrunde în nuanțe albăstrii. Sutele de râuri glaciare clipocesc de sub gheața fisurată, purtând cu ele deșeuri vulcanice
Vatnajökull () [Corola-website/Science/308497_a_309826]