5,099 matches
-
în București. Personajul principal al unui roman postbelic își duce iubita, o prințesă rusă emigrantă, de la cea dintîi plimbare, în Cișmigiu ca să-i arate „cuștile cu lebede, și toți plopii, teii, sălciile și platanii”9). Pentru contemplativul Bacovia, decorul din „Amurg antic” e reconfortant: în lumina asfințitului, elementele lui componente emană o grandoare a decadenței, subliniată prin culorile „De sineală, de aur, de sînge”. în timp ce alți poeți, privind un havuz, văd doar zbuciumul apei, șuvița retezată și întoarsă în locul de unde a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sau două care să-și merite denumirea. Dacă, întîmplător, eu aș fi fost acel profesor de literatură, aș fi vorbit, mai întîi, despre „palat” ca motiv poetic și aș fi citat două poeme apărute în volume din același an (1916): „Amurg antic” de Bacovia și „Domus taciturna” de Ion Al-George, primul concentrat și muzical, celălalt amplu și descriptiv. Pe lîngă „palatul mort”, ambele mai au ca elemente comune statuile și havuzul. Din Bacovia (poema sa fiind dintre cele mai cunoscute) aș
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mort”, ambele mai au ca elemente comune statuile și havuzul. Din Bacovia (poema sa fiind dintre cele mai cunoscute) aș fi citat doar prima strofă: „Havuzul din dosul palatului mort/ Mai aruncă, mai plouă, mai plînge-/Și stropii căzînd, în amurg, iau culori:/ De sineală, de aur, de sînge”.1) Din Ion Al-George - patru: „Și de pe fîntîna amuțită/Cad nori de frunze ca ntr-o cupă.../ în van, de pe-o coloană albă,/Se zbate Nyke să se rupă.// Dar parcu-acesta fără
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aceste versuri din „Ecou tîrziu” (1936 )1) se referă la perioade revolute, dar care fac parte din biografia lui Bacovia. La care anume? Detaliat, nu se poate răspunde. în cuvîntul „evenimente” încap atît cele notate de „filozoful proletar” în poezia „Amurg”2) cît și o mulțime de alte „îngrijorări politice” și „fapte diverse”, căci „dincolo de poezie”, mereu „ecourile vieții răcneau în fereastra sa...” 3). Despre „Amurg” (Trec burgheze colorate), în notele volumului de Opere, Mihail Petroveanu afirmă că a fost scrisă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se poate răspunde. în cuvîntul „evenimente” încap atît cele notate de „filozoful proletar” în poezia „Amurg”2) cît și o mulțime de alte „îngrijorări politice” și „fapte diverse”, căci „dincolo de poezie”, mereu „ecourile vieții răcneau în fereastra sa...” 3). Despre „Amurg” (Trec burgheze colorate), în notele volumului de Opere, Mihail Petroveanu afirmă că a fost scrisă în 19144). Bacovia a publicat-o în 1930. în cei 16 ani istoria n-a stat pe loc, dar sinteza faptelor dă cam același rezultat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
excepții, înaintea și de-a lungul primelor două decenii ale secolului XX, nu i s a spus (sau, mai exact, n-a fost scris) așa, ci ca în poemul lui Bacovia (și pronunțat „princésă”, după modelul rusesc). Iată cîteva exemple: „Amurgul are astăzi luciri ca de mătasă/ Pe care lunecară mîini albe de princese” (Ștefan Petică) 4); „Tînăra princesă își dădea bine sama de asta” (Pompiliu Păltănea) 5) „Crezi că în tot momentul și pe toate cărările rătăcesc princese amorezate?” (Ion
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ndemînare/ Ținuta de rigoare/ De «princesse lointaine»”8). Rochiile „princesse” erau de muselină albă și se distingeau prin forma lor (strîmte în talie, involte în partea de jos). O ultimă observație: cuvîntul „prințesă” lipsește din Dicționarul lui Șăineanu! Enigme în „Amurg” (Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă), versul al doilea e: „Pe drum, 1-aceeași oră, se tîrîie un lanț de fier” 1). La ce s-o fi referind poetul? „Amurg” a fost scris în 1918, în timpul ocupației
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lipsește din Dicționarul lui Șăineanu! Enigme în „Amurg” (Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă), versul al doilea e: „Pe drum, 1-aceeași oră, se tîrîie un lanț de fier” 1). La ce s-o fi referind poetul? „Amurg” a fost scris în 1918, în timpul ocupației Bucureștilor de către germani, dar nu e vorba, cred, de vreo „mașină de război”, ci de ceva mult mai simplu: de o căruță. „Lanțul de fier” e cel pentru piedică. îmi bazez răspunsul pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Nu reușesc, iar acest eșec le face „gîndul mai amar” și le deviază exasperarea în blasfemie. Despre „cochete” și „cocote” E greu de spus cîtă admirație și cîtă ironie este în versul „Pe drum e-o lume leneșă, cochetă”, din „Amurg violet”.2) „Cochetă” are și valoare descriptivă, și valoare morală. Poate fi echivalat prin „elegantă”, „distinsă”, dar și prin „dornică să epateze”. Aci, mai curînd prin asta. Lumea „leneșă [cu pași înceți n. m.], cochetă”, surprinsă în vers, e lumea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cea interbelică, multe din obiceiurile pariziene erau împrumutate și ilustrate copios de „Micul Paris”. Celibatare și prostituate Două categorii de femei stimulează compasiunea lui Bacovia: celibatarele („fetele cu multe roze la pasiv”) și prostituatele. Primele sînt memorabil portretizate în poemul „Amurg de vară”: „Histerizate fecioare pale,/ La ferestre deschise, palpită,/ în amurguri roșii, nupțiale,/ Stau pale, și nu se mai mărită”1). Soarta lor e mult mai tristă decît a bărbaților aflați în aceeași situație. „Celibatarul - observa un sociolog - se duce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de „Micul Paris”. Celibatare și prostituate Două categorii de femei stimulează compasiunea lui Bacovia: celibatarele („fetele cu multe roze la pasiv”) și prostituatele. Primele sînt memorabil portretizate în poemul „Amurg de vară”: „Histerizate fecioare pale,/ La ferestre deschise, palpită,/ în amurguri roșii, nupțiale,/ Stau pale, și nu se mai mărită”1). Soarta lor e mult mai tristă decît a bărbaților aflați în aceeași situație. „Celibatarul - observa un sociolog - se duce prin cafenele, prin taverne, prin cluburi, locuri care, de bine de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alura de „mercenare ale dragostei” ce-și merită soarta. Figurile lor nu se asociază cu ideea de viciu: viciul aparține „femeii moderne”, „femeii burgheze”, „cochetei”. Lecția de compasiune Din glosa precedentă lipsesc cîteva „accente”. N-am subliniat că versurile din „Amurg de vară” sînt un exemplu semnificativ pentru comprehensivitatea inimii lui Bacovia. Spus simplu, poetul evocă un tablou cu „fete bătrîne”, pe care le privește cu compătimire și cordialitate. Indulgența lui nu poate fi apreciată îndeajuns decît comparînd poemul său cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
încet la vorbă și indiferent la stringența raționamentelor, cred că I. Valerian i-a completat, ici-colo, pauzele de tăceri cu păreri și teorii în sensul a ceea ce, poate, ar fi vrut să spună poetul, dar aproape sigur n-a spus. „Amurg” în ,,Amurg’’ (Trec burgheze colorate), Bacovia folosește ca epitete cuvintele ,,milionar’’ și ,,miliardar’’. Unul la sfîrșitul primei strofe: ,,Trec burgheze colorate/în cupeuri de cristal- / E o veșnică plimbare,/Vălmășag milionar...’’ Celălalt la sfîrșitul strofei a treia: ,,...Dar notează-n
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vorbă și indiferent la stringența raționamentelor, cred că I. Valerian i-a completat, ici-colo, pauzele de tăceri cu păreri și teorii în sensul a ceea ce, poate, ar fi vrut să spună poetul, dar aproape sigur n-a spus. „Amurg” în ,,Amurg’’ (Trec burgheze colorate), Bacovia folosește ca epitete cuvintele ,,milionar’’ și ,,miliardar’’. Unul la sfîrșitul primei strofe: ,,Trec burgheze colorate/în cupeuri de cristal- / E o veșnică plimbare,/Vălmășag milionar...’’ Celălalt la sfîrșitul strofei a treia: ,,...Dar notează-n cartea vremii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu sarcasm cineva - și ,,țara celor mai numeroși milionari peste hotar(e), țara celor mai luxoase limuzine și (a) celor mai somptuoase vile, țara femeilor plătite cu zeci de milioane (Ciuley), țara celor mai numeroase petreceri’’.2) Dar, fie că ,,Amurg’’ este din 1914, fie din 1930, Bacovia e primul care îl folosește în poezie pentru evocarea unei situații socio-economice noi, provocatoare. De obicei, el era foarte atent la simetriile din poeme. Regula aceasta l-ar fi obligat să folosească pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a diverși publiciști și scriitori. Cineva, de pildă, probabil și sub influența bibliografiei străine, unde era frecvent, îl întrebuințează într-un amplu eseu antirăzboinic, referitor la enormele pierderi umane și distrugeri materiale produse în timpul marelui conflict mondial abia încheiat.3) „Amurg” e un poem despre „orașul mare”, comercial și bancar, Capitala din anii neutralității, „Cetatea Idealului” și Capitala„Babylon”, postbelică, a cărei religie o constituiau, cum scria unul din romancierii ei, „afacerile și luxul”. Orașul feeric, cu promenadele pline (preponderent cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
orașul mare”, comercial și bancar, Capitala din anii neutralității, „Cetatea Idealului” și Capitala„Babylon”, postbelică, a cărei religie o constituiau, cum scria unul din romancierii ei, „afacerile și luxul”. Orașul feeric, cu promenadele pline (preponderent cu femei), îndeosebi la orele amurgului, cînd efectele acestuia combinate cu ale luminii electrice făceau ca totul - oameni, vitrine, automobile - să pară fascinante. Orașul cu numeroase cafenele și restaurante, unde viața de zi se prelungește, cu o frenezie în plus, în viață de noapte: „Și pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bomboane/ Și desfrîu de lupanar...” 4) „Orașul prăbușirilor”! Orașul cu amanți bogați și cu „burgheze colorate”, întreținute sau neveste. Orașul mare vara, pandantul orașului mare iarna, din „Și ninge...”, văzut, în ambele cazuri, cu un ochi de moralist, critic. Din „Amurg”, cel mai mult a prins ultimul vers, dar nu în nota sa apocaliptică, ci într-o notă veselă, ironică. Astfel, referindu-se, în jurnalul său, la o întîlnire între cîțiva poeți prahoveni, la Cîmpina, Simion Stolnicu, un pasionat de opera
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cristale”, „oglinzi”, „marmoră”. Acestea sînt prezente, o dată sau de mai multe ori, și în poeziile mai vechi. Iată: „Pantofi de aur, expuși în vitrină” („Pantofii”), „în fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase” („Poemă în oglindă”), „în cupeuri de cristal” („Amurg”), „în oglinda larg-ovală încadrată în argint” („Poemă în oglindă”), „Și pe masa părăsită - albă marmoră sculptată...” (Idem). Lista cuvintelor ce sugerează luxul în opera lui Bacovia e mult mai lungă decît cea pe care am înșirat-o pînă aci. Ea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
galantar” („De orbitoare galantare/De diamant, și de rubin” - „Și ninge...”), „perdea” („De la fereastra ninsă, cu finele perdele” - „Dormitînd”), „pianole”, „pudră”, „salon”, „safir”, „scump” („Obiecte scumpe/ Așezate la locul lor...” - „Din explorări”), „tablouri” („Frumoase rame de tablouri” („Verset divalgat”), „vitrină” („Amurgul licărește pe-orașul de vitrine-” - „Note de toamnă”) etc. Un lucru ar mai fi de observat: voluptatea cu care Bacovia percepe tot ceea ce e „fin” și „teza” sa că „luxul” e un atribut al orașului. Curiozități financiare „Alcoolizat, bătut de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bănuții/ Sunătorii plopi din poartă” - G. Șt. Cazacu Delarast)10). Plopii (la Arghezi) sînt arbori evocatori de amintiri: „Pustiul mă învălui,/ Cînd subt un plop mi se trezi/ Tot dorul de altădată!” 11) Bacovia îi admiră și îi compătimește. în „Amurg antic” plopii apar magnifici, decorativi, într o alură solemnă și liniștită: „- Apostoli în odăjdii violete”12). Despre ei scrie cu o emoție particulară și, dacă pot să zic așa, cu cordialitate, fratern: „De mult, de mult cunosc doi plopi/ Ce-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
polii lumii”. (p. 94) „Magnetismul natural”. (p. 109)3) în plan psihologic, prin ,,magnetism’’ se recunoștea misterul sau influența celuilalt, ori a celorlalți. La Bacovia, înțelesul expresiei „un magnetism animal” e acela de impuls formidabil, irațional. Cimitirul „Vagabondînd, într-un amurg blond,/ Am dat de-ale cimitirului porți-”1) Lucrez cu tineri, dar n-am auzit pe vreunul dintre ei că vizitează cimitirele. în ultimele decenii, acest gen de curiozitate romantică pare să fi dispărut. Ea mai exista încă în studenția
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în lectura sa, 14 în lectura actorilor Jules Cazaban, Ion Manolescu, Ion Caramitru, Irina Răchițeanu-Șirianu, Silviu Stănculescu, Leopoldina Bălănuță, două în lectura lui Gabriel G. Bacovia și, respectiv, a Agathei Grigorescu-Bacovia. între cele 19 citite de autor figurează Lacustră, Decembre, Amurg violet, Plumb de iarnă (Ninge secular, tăcere, pare a fi bine), Poemă finală. Lectura lui Bacovia se menține, dacă pot spune așa, la un „grad zero”, care exclude postùrile și efectele interpretative. Amprenta vocii sale - în care se disting oboseală
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mi-a adresat o privire atît de rugătoare, încît n-am putut să refuz și ne-am așezat pe o bancă de pe prima alee, chiar în fața lacului. Atunci într-o clipă rară, de inspirație, a recitat ca pentru sine poezia «Amurg antic». [...] Cadrul din parc era în perfectă consonanță cu poezia. Amurgul, într adevăr, iriza toate aceste culori peste lebede, peste statuile dimprejurul lacului, peste suprafața abia încrețită a apei. Feeria acestei înserări era copleșitoare. Timbrul vocii poetului avea o rezonanță
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
putut să refuz și ne-am așezat pe o bancă de pe prima alee, chiar în fața lacului. Atunci într-o clipă rară, de inspirație, a recitat ca pentru sine poezia «Amurg antic». [...] Cadrul din parc era în perfectă consonanță cu poezia. Amurgul, într adevăr, iriza toate aceste culori peste lebede, peste statuile dimprejurul lacului, peste suprafața abia încrețită a apei. Feeria acestei înserări era copleșitoare. Timbrul vocii poetului avea o rezonanță cu totul deosebită, ca o adiere eoliană. Cred că din clipa
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]