16,557 matches
-
Muierii, Piscu Neamțului, Bîrîca lu Ivan, Coasta lu Fîsuiță, Teiu Udroilor, Calea Andrieștilor, Fîntîna Pisculungenilor etc. Relația semantică de la care pornește formația toponimizantă nu conține, de fapt, întotdeauna ideea de. posesie, ci nuanțe corelate cu această idee, cum ar fi apartenența (la o localitate, la un spațiu geografic mai larg, înglobator), sau vecinătatea (printr-o figură de tipul metonimiei). Discutabilă este încadrarea unor modificatori de tipul Pădurea Gigîrtu, Moșia Livezeanu în clasa modificatorilor sau în cea a posesorilor, întrucît relația semantică
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
intra în seria numelor monomembre din complexul toponimic integrator. Derivarea toponimică desemnează procedeul prin care, de la un toponim existent se formează, prin adăugarea unui sufix, un toponim nou, care individualizează de regulă un topic aflat în relație de apropiere, subordonare, apartenență etc. cu topicul desemnat de toponimul-bază. Criteriile necesare pentru încadrarea unui nume în această ipostază, care aparține fenomenului de toponimizare în lanț, privesc situarea atît a termenului de pornire (baza de derivare), cît și a termenului rezultat (derivatul nou format
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numită antonomază (și-a găsit băcăul, s-a supărat dunăre, Sadoveanu este ceahlăul literaturii romîne, aiudurile luptătorilor anticomuniști, o bucată de penteleu, un pahar de cotnari, abrudeanca, ardeleana, breaza, hațegana, brașoave etc.), și derivarea cu sufixe categoriale posesive locale, de apartenență etc. (bucureștean, mol dovenesc, morenar, mangaliot; Craioveanu, Craiovescu, Vălenaru). Numele de locuri, martori ai istoriei romînilor Dacă, privite sincronic, numele de locuri se înfățișează ca o haină care îmbracă teritoriul denominat, în perspectivă diacronică ele apar ca martori ai evenimentelor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
căreia pot fi reconstituite secvențe din istoria locală sau generală a poporului care ocupă teritoriul deno minat topic: originea locuitorilor, popularea, depopularea, mișcările metanastatice (deplasările în interiorul țării), migrațiile unor populații străine, conviețuirea interetnică, relațiile de proprietate și de rudenie, vecinătatea, apartenența administrativă, categoriile sociale, schimbările social economice etc. Aceste aspecte sunt oglindite în procesul de naștere, transformare, trans fer, substituire, traducere, etimologie populară, contaminare, dispariție etc. a numelor de locuri, așa cum se va putea constata în descrierea „biografiilor“ de locuri din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și lingvistică dintre ele. Reprezentativitatea toponimelor incluse în lista celor o sută unu nume analizate monografic a avut la bază îndeplinirea uneia sau a mai multe condiții: relevanța lingvistică, geografică, istorică, socială, culturală; raritatea (uneori unicitatea) numelui sau, din contră, apartenența la tipuri, serii, grupuri exemplare, sincronic și diacronic, pentru toponimia romînească. Evident, nu a mai putut fi evitată componenta subiectivă a selecției, care reflectă preferința autorului. Credem însă că cele mai multe nume alese de noi sunt „eligibile“ și în ierarhizările bazate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este clar chiar pentru nespecialiști că toate toponimele menționate pot fi explicate pornind de la antroponimul Botez (atestat sub această formă de mai multe ori încă din secolul al XIII-lea, cu referire la persoane diferite), inclusiv în afara teritoriului romînesc, unde apartenența etnică este dedusă prin numele rudelor: Negol „Neagu“, Nicolai, Nicolae etc.) Antroponimul este un postverbal de la boteza < *băteza < baptizare, motivul denumirii personale fiind, de obicei, nașterea în jurul sărbătorii Botezul Domnului (la fel cum Crăciun este legat de sărbătoarea nașterii lui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dintr-un nume de persoană, Bucur, întemeietorul așezării purtînd acest nume (prima atestare a toponimului datează din anul 1459), păstor, stăpîn al terenului sau conducător, potrivit legendei, și sufixul -escu (care forma, la origine, genitive, iar apoi adjective arătînd posesia, apartenența, afinitatea etc., fiind deci foarte potrivit pentru a desemna dependența locului de persoana în cauză). Bucur este format dintr-un străvechi apelativ romînesc de origine dacică, reconstituit prin comparația cu albaneza (alb. bukur, „frumos“), care însemna, se pare, „frumos“. Antroponimul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vorba de oiconimele care au toponimizat, prin conversiune (fără adăugarea unui formant onomastic specific), apelativul nume de grup uman ipotești, format de la antroponim (probabil Ipotă) și din sufixul de origine dacică -escu (la plural -ești), avînd sensul de posesie sau apartenență (personajul „eponim“ va fi avînd în stăpînire moșia satului sau va fi condus localitatea respectivă). Antroponimul Ipotă este format cu sufixul romînesc de origine slavă otă (existent în nume ca Albotă, Arnotă, Belotă, Calotă, Dragotă, Breotă, Bașotă, Bașcotă, Cîșotă, Coșotă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sau limbii slave. Finala -ova încadrează toponimul într-o serie bogată de nume (Craiova, Sadova, Brabova, Glogova etc.) de așezări umane sau obiecte geografice fizice (ape, aspecte geomorfologice), ale căror etimoane aparțin limbii slave (sufixul -ov, -ova poate arăta posesia, apartenența, dacă e atașat unui nume de persoane, sau caracteristica locului, dacă e atașat unui apelativ: glogova < glogov, „cu păducei“). O soluție foarte simplă este cea oferită de Iorgu Iordan, care crede că Moldova provine dintr un entopic slav neatestat molidova
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
neoficial, apoi popular, numele pentru întreg teritoriul politico-administrativ locuit de romîni. A favorizat această generalizare și sensul înglobator (supraordonarea seman tică) al etnonimului romîn față de apelativele muntean, moldovean, ardelean, bănățean, dobrogean, oltean (la care pre dominantă era nuanța semantică de „apartenență la o anumită regiune locuită de romîni“). Așadar, unitatea limbii (care era desemnată printr-un glotonim unic, limba romînă) a precedat și ea unitatea politică, a cărei idee a menținut-o mereu vie în conștiința romînilor. Puternica înrădăcinare a etonimului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
indirect din romanus, prin adverbul romanice), respectiv pentru limba lor, sunt complexe. Decisivă din punct de vedere psihosocial a fost izolarea populației de sorginte romană între populații neromanice, care a impus distingerea de ceilalți prin originea etnică. Nu trebuie uitate apartenența și legăturile economice, politice și culturale cu Imperiul Roman de Răsărit, a cărui civilizație se bucura de un mare prestigiu în aceste regiuni, lipsa unor formațiuni statale puternice și de durată ale barbarilor, care să fi impus crearea unor etnonime
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
masa vocabularului. Nu se poate pune pe același plan etimologia unui cuvânt important ca talpă sau a socoti cu cea a unui cuvânt oarecare, aproape necunoscut, ca mătăhuie, de exemplu. Criteriul semantico-onomasiologic este asemănător cu cel funcțional, în sensul că apartenența unui cuvânt la un anumit câmp onomasiologic poate fi un indiciu important. Criteriul istorico-social - sau, altfel spus, cunoașterea istoriei populației a cărei limbă o analizăm - nu poate fi ignorat. În cazul românei, istoria politică (apartenența la state diferite) și istoria
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cel funcțional, în sensul că apartenența unui cuvânt la un anumit câmp onomasiologic poate fi un indiciu important. Criteriul istorico-social - sau, altfel spus, cunoașterea istoriei populației a cărei limbă o analizăm - nu poate fi ignorat. În cazul românei, istoria politică (apartenența la state diferite) și istoria culturală (până la Marea Unire, Transilvania a fost mai mult sub influența culturii germane, iar în epoca fanariotă Principatele Române au fost influențate de cultura neogreacă) pot să dea sugestii interesante. Vechimea cuvântului este un criteriu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Era mai sigur țărmul la Istrul cel barbar!”, întrucât poetul latin se plângea de faptul că în timpul exilului său stăpânirea flacilor la Dunăre era mult slăbită, ceea ce îi punea viața în pericol. Că flaccus indica, cel puțin inițial, originea sau apartenența provincială, vlahă, a unei persoane o demonstrează și Horațiu Flaccus, poet originar din Apulia, supranumele opunând de timpuriu pe cetățenii Romei, adică pe romani, vlahilor, ca reflex al dihotomiei: Roma - Latium. Cuvântul în discuție este mai vechi decât atestările romane
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Xenofon (sec. V-IV î. Hr.). Locuitorii Misiilor, considerați barbari, erau priviți cu mult dispreț. La Platon întâlnim expresia Myson eschatos, preluată de Cicero: Mysorum ultimus „ultimul dintre sclavi“. Latina are forme contrase missus „trimis“ (cf. Messia) și miser „mizer, sărac“. Apartenența la lumea moesilor (besilor, iasilor) se exprima și cu sufixul -an, cum rezultă din numele familiei domnitoare a Asăneștilor de la Târnovo din secolul al XI-lea. Unul dintre acești conducători, care și-au asumat răspunderea scuturării jugului bizantin, se numea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rămas prea puțin cunoscute în istorie dacă nu ar fi optat pentru „rudenia și obârșia strălucitoare hunică (= turcică)” (p. 10). Tocmai prin această obârșie, crede autorul, maghiarii au intrat în istorie sub numele de ungri, ungari, hungri, hungari, care confirmă apartenența la rasa hunică, la semințiile turcești și rudenia huno maghiară. În Faptele ungurilor, de secretarul anonim al regelui Bela, relatarea din cronica vechilor ruși privind locuirea Panoniei, la sfârșitul secolului al IX-lea, de către valahi și slavi, se prezintă completată
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
intra aici în amănunte, amintim forma vasal „persoană sau țară supusă“, care face serie etimologică musul(mani) „smeriți“, Islam „supunere“, oaste și multe altele. Miron Costin (1633-1691), continuatorul cronicii lui Ureche, exprimă în opera sa drama cărturarului care, trăind intens apartenența la fenomenul etnolingvistic românesc, este nevoit să canalizeze istoria acestui fenomen în sensul motivării interesului feudal de separare statală a Moldovei. Orânduiala feudală a Moldovei impunea cărturarilor săi să explice ființarea acestei provincii pe baza începuturilor ei la mijlocul secolului al
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
precum românii cești dincoace de Dunăre să fie luat protecția lui Andreas craiul unguresc” (p. 445). Capitolele rămase necompletate (V-IX), de la lauda adusă lui Bonfini până la supremația crăiei ungurești șí asupra spațiului extracarpatic, nu puteau cuprinde decât starea de apartenență a tuturor românilor la un regat continuator al Daciei lui Burebista și a lui Decebal, regat în care s-a produs romanizarea unitară. Trimițând la Bonfini și la alți istorici ai Ungariei și constatând dependența de Ungaria a spațiului românesc
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ceva, a intenționa”; rom. minte cu alb. mend, lat. mens, sl. um, „minte”, mudr „înțelept”, de la modrŭ etc. Cea de a doua cale constă în abordarea limbilor prin prisma categoriilor majore prin care cunoașterea generalizează realități precum lucrul, acțiunea, însușirea, apartenența, spațiul, timpul etc. pentru a urmări felul în care realitatea comună este reflectată în formele diferitelor limbi. În centrul cunoașterii se află lucrul la care se raportează însușirile, manifestările, relațiile și care rămâne la baza abstractizărilor, oricât de cuprinzătoare și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuvânt” - szavak sau szók45. Unele gramatici îl dau și pe -i ca formant al pluralului. Morfemul -i este la origine tot un pronume demonstrativ pentru persoana a treia plural, însă ca membru al seriei morfemelor care formează categoria substantivală a apartenenței în situația unui posesor și a mai multor obiecte posedate: sg. szobá-m „camera mea”, szobá-d „camera ta”, szobá-ja „camera lui, a ei”; pl. szobá-im „camerele mele”, szobá-id „camerele tale”, szobá-i „camerele lui, ei”. Modelul opoziției singular - plural oferit de limba
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și un sistem de prepoziții care detalia valorile cazurilor acuzativ și ablativ. Dintre limbile spațiului tracic, slava este aceea care a dezvoltat, pe baza materialului propriu, un sistem complex de terminații pentru marcarea sensurilor de subiect obiect, de posesie și apartenență, de obiect indirect, de direcție și de loc, de asociere și instrument, de ablativ și de cantitate. Limbile albaneză și română au dezvoltat paradigme substantivale pentru valorile de subiect-obiect nedeterminat și determinat, valorile circumstanțiale fiind preluate de prepoziții. Totuși albaneza
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
grupului. Dar, în fiecare element (individ) al entității, grupului, se dezvoltă starea, acel noi și ceilalți ca nefăcând parte din grupul meu care este special. Astfel apare baricada, schisma, ruptura, dezvoltând concomitent starea, altfel spus, de orgoliu sau mândrie de apartenență la acea entitate specială. Revin, acel noi și ceilalți. Inconștient, apare delimitarea, baricada. De aici nu mai trebuie decât un lucru infim pentru declanșarea rivalităților, conflictelor. Se observă că fiecare țară, fiecare religie are orgoliile sale, dispuse astfel conflictului, le
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
fler deosebit în a se afla în tabăra învingătorilor, navigând fără resentimente de la un partid la altul, de la un regim politic la altul, profitând imediat de situația avantajoasă pe care o avea. Poate acest "fler" a fost favorizat și de apartenența sa la o lojă francmasonică. Era un cumulard de funcții sociale, politice și academice aproape fără egal în istoria instituțiilor românești. Iată ce spune istoricul Lucian Boia în Capcanele istoriei despre această calitate a lui Mihail Ralea: "O neagră dezamăgire
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
săsească ori șvabă, deloc puține în această regiune, coexistă cu acrelile specifice Vechiului Regat. De asemenea, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, supa capătă în Vechiul Regat o funcție culturală, semnificând dorința acerbă de dovedire a apartenenței la o clasă socială mai avută, mai „occidentalizată“, și de departajare culturală față de țărănime. Un bun exemplu în acest sens este dat de Sadoveanu în romanul Venea o moară pe Siret: vechilul Filip Nacovici mănâncă, înainte de găină cu caise, o
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
un mod de viață centrat pe familia etajată: bătrâni, părinți, copii, câți mai mulți copii, al căror număr să le stabilească poziția în societate, fapt ce explică și poligamia lor. Mai multe familii au format tribul, prin care au conștientizat apartenența la lumea semită numeroasă și ingeniasă, la lumea islamică înțelegătoare, tradițională, sensibilă și totodată circumspectă, islam însemnând supunere față de Alah = Dumnezeu, dar și reconciliere, înțeles care i-a apropiat de înțelepții creștini și evrei. Așa a trecut lumea arabă prin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]