5,357 matches
-
pastorul și bătrâna sunt plecați. Am locuit aici patru săptămâni cu Marietta în 1948. Pe vremea aia erau mulți estonieni pe Gotland, e o zonă tipic baltică. Plimbările cu bicicleta până la țărm erau destul de obositoare. Pastorul moștenise (primise?) ferma de la bătrâna care mai locuia încă acolo, deși îi făcea vânt în sezonul turistic. Ulterior pastorul a beneficiat de o derogare și a devenit preot al bisericii de stat. Nu e clar dacă bătrâna i-a cedat ferma în calitatea lui de
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
erau destul de obositoare. Pastorul moștenise (primise?) ferma de la bătrâna care mai locuia încă acolo, deși îi făcea vânt în sezonul turistic. Ulterior pastorul a beneficiat de o derogare și a devenit preot al bisericii de stat. Nu e clar dacă bătrâna i-a cedat ferma în calitatea lui de pastor al bisericii independente. În cazul ăsta cum a făcut față bătrâna trecerii la biserica de stat? Bătrâna nu era prea vorbăreață, dădea de mâncare la orătănii în niște ciorapi negri cilindrici
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
turistic. Ulterior pastorul a beneficiat de o derogare și a devenit preot al bisericii de stat. Nu e clar dacă bătrâna i-a cedat ferma în calitatea lui de pastor al bisericii independente. În cazul ăsta cum a făcut față bătrâna trecerii la biserica de stat? Bătrâna nu era prea vorbăreață, dădea de mâncare la orătănii în niște ciorapi negri cilindrici. Pastorul-preot era mai exteriorizat, te servea cu țigări. Marietta nu putea să-l sufere și din cauza asta nu a avut
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
o derogare și a devenit preot al bisericii de stat. Nu e clar dacă bătrâna i-a cedat ferma în calitatea lui de pastor al bisericii independente. În cazul ăsta cum a făcut față bătrâna trecerii la biserica de stat? Bătrâna nu era prea vorbăreață, dădea de mâncare la orătănii în niște ciorapi negri cilindrici. Pastorul-preot era mai exteriorizat, te servea cu țigări. Marietta nu putea să-l sufere și din cauza asta nu a avut niciodată ocazia să-l cunoască. Poate
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
e plin de gropi. N-am putere în mâna dreaptă. Mă străduiesc. În scurt timp ajung la lăptărie, închis, mort. Locuința e goală. O cotesc pe un drumeag, ajung la o căsă verde de lemn. Bat în ușă. Iese o bătrână înaltă și slabă. Mă întreabă dacă sunt "de la primărie". Zic că nu, îmi dă drumul înăuntru. Mă servește cu o cafea. Caută o cutie cu sulfamidă, rămase "de când a avut cistită". Le pisează și le amestecă cu ou fiert. Porcului
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
înăuntru. Mă servește cu o cafea. Caută o cutie cu sulfamidă, rămase "de când a avut cistită". Le pisează și le amestecă cu ou fiert. Porcului i-au înțepenit fălcile, i-ar trebui o injecție. Vreau să plătesc cu un cec, bătrâna "n-are încredere în banii de hârtie". Îi ofer ceasul de la mână. Mă dojenește, "pe Gotland oaspeții nu plătesc". Desigur refuză să adăpostească porcul "după toate care s-au întâmplat". Îmi arată drumul înspre mare. Acolo ar trebui să găsesc
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
îl retragă pe Benito de la colegiu după ce i-a fost respinsă o cerere de bursă. S-a înscris, ulterior, ca intern la colegiul din Forlimpopoli. La scurt timp, din cauza comportamentului a trebuit să urmeze cursurile ca extern, locuind la o bătrână. Continua să fie același ștrengar fără bani, care devine pe neașteptate pasionat de muzică. În 1896, Mussolini nu era decât elev la colegiul din Forlimpopoli; cânta la trombon, în fanfara școlii, rămâne un element turbulent și asistă într-o zi
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
Iat-o pe Catherine cea de afară, cea pe care o știe toată lumea, fata cea nostimă cu ochi strălucitori și fire agreabilă. Dar cum rămâne cu cealaltă? Cu Catherine cea visătoare, tristă, cea pe care vederea lumii, a bietei și bătrânei noastre lumi o umple de durere!" Mulțumită flirtului, Catherine ajunge totuși să uite de această făptură îndurerată, chinuită, sfâșiată care sălășluiește în ea. Preferința sa pentru plăcerea îmbătătoare a balului, a acestei "clipe desfătătoare" arată destul de bine că un hohot
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
orice caz, îmi făgăduisem mie însămi să-mi fac un dar din fiecare loc prin care voi trece, așa că, multă vreme, am purtat pe reverul hainei mele o micuță broșă din mozaic venețian, micul meu strop de fard de pe fața bătrînei Veneții. Cu stropul de fard pe piept, m-am oprit iarăși lîngă mult cîntatul Ponte di Rialto și apoi, am pornit alene spre Via San Gregorio, numărul 701. Trec peste Ponte dell' Accademia și mă strecor printre străzile și canalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
o comoară. Uf! După cîteva zile de parcurs meleagurile pline de legende ale Colchidei, pînă ajungem la țărmul Mării Negre unde ni s-a arătat locul mitic unde se spune că Jason a aruncat ancora Argos-ului; după ce am traversat și bătrîna Ivirie, cu un gînd pios și recunoscător pentru Sfîntul nostru Antim, ne-am pregătit să ne îndreptăm spre Moscova și apoi spre țară. Dar, o zi înainte de plecare, ne-am dat seama cu groază că omul tot reușise să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
după aceea am cunoscut pe Grigorescu din reproducerile ce apăreau mereu în revista "Albina" care mi le dădea tot Lucică. Bietul Elizei Crețu a murit tânăr pe la șaptesprezece, optsprezece ani. Pe urmă s-a stins bătrânul cu obraz cenușiu, rămânând bătrâna, care era cea mai bolnavă, să îngrijească de o fată ce începuse să-și piardă mințile. Umbre triste din copilăria mea. Când mă gândesc la ei, toți se apropie, din nou, de mine. Din medeanul cu apă ne-am mutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
a aprins lumina... de aici bulina. Echipa trimisă la consolisarea blocului a constatat cu stupoare că peste noapte le-a dispărut macaraua și nimeni nu văzuse nimic... iar inginera de la fier vechi a ajuns la camera de urgență după ce trei bătrâne au izbit-o cu capul de brațul unei macarale, pentru care acestea din urmă ceruseră un preț mult peste cel al pieței. În fine, nu neg că or fi și alții mai răi. Dar babele astea au un farmec aparte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
acceptate. Deocamdată, sugerez autorului să nu se oprească aici. Generozitatea Iașului și pasiunea lui, armonizate, pot aduce noi și substanțiale satisfacții intelectuale. De câte ori străbat ulițele Iașilor, mă trezesc adesea visând la vremurile când acei oameni minunați - junimiștii - călcau pe caldarâmul bătrânei cetăți purtând cu ei aura omului făcător de cultură. La fiecare colț de uliță, mă aștept să-i întâlnesc. De multă vreme, însă, visez să vă invit - imagunar, se înțelege - prin Iașii de odinioară, cu gândul ascuns că zâna cea
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
cei străini. Doica arată de parcă ar fi mistuită de boală sau de patimi : Bolnavă ești, dădacă : eu chem în ajutor. O furie păgână te-a prins, te chinuiește. Nebună ești și vorba-ți e blăstăm (I 1) . Înspăimântată la vederea bătrânei (o vrăjitoare îmi pari și-mi este frică [...] fug în fața celor ce nu pot înțelege), fata reclamă apoi imperios deslușirea misterului : Oricare ar fi taina și groaza, vreau să știu (I 1). Punând-o în gardă cu privire la riscurile cunoașterii (de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mai are puterea de a pune stăpânire și asupra propriului palat. Clitemnestra este mereu plictisită, Agamemnon - ostenit. Deși nu seamănă la fire, îi unește vârsta : amândoi au sufletul răvășit de trecerea anilor. Într-o scenă decisivă pentru descifrarea bolii reginei, bătrâna servitoare îi amintește Clitemnestrei că și-a pierdut farmecul (nu mai ești destul de frumoasă - II 3), iar aceasta observă că a încărunțit (cele dintâi zori cenușii care mi-au răsărit în păr - II 3). Agamemnon care era foarte frumos și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
locuit în podul unui grajd părăsit. A folosit fânul pentru culcușul său și ajutoare tăinuite, oferite din puținul lor de la oameni cu suflet mare și venituri mici. Spre primăvară, omul s-a îmbolnăvit și la el a fost dusă o bătrână pricepută în leacuri băbești. Din păcate, bătrâna a fost urmărită de un nelegiuit care a informat, bărbatul a fost legat cu lanțuri la mâini și la picioare și dus, pe jos, pe șosea de doi milițieni care strigau, când ajungeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
folosit fânul pentru culcușul său și ajutoare tăinuite, oferite din puținul lor de la oameni cu suflet mare și venituri mici. Spre primăvară, omul s-a îmbolnăvit și la el a fost dusă o bătrână pricepută în leacuri băbești. Din păcate, bătrâna a fost urmărită de un nelegiuit care a informat, bărbatul a fost legat cu lanțuri la mâini și la picioare și dus, pe jos, pe șosea de doi milițieni care strigau, când ajungeau în dreptul unei case, că a fost prins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
și vaci legate din urmă, părăsesc ogrăzile și casele mari, ferecându-se în urma lor porțile și ușile, cu lanțuri și lacăte. Și așa, aproape pustii, stau casele bulgărești toată primăvara, vara și toamna. Doar câte-un paznic răzleț, câte-o bătrână uitată, câte-un chiriaș nevoiaș sau câte-un proprietar întors vara în zilele de sărbătoare, se mai vede prin cartierul pustiu ... ! Târziu, după Sf.Dumitru și mai ales chiar după 8 Noemvrie sau chiar după Sf. Neculai, grădinarii se reîntorc
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Familia mea deși nu era bogată deținea totuși niște bunuri agonisite într o viață. Aveam 2 ha. de vie, un loc de casă mare în care aveam stupi de albine, mobilă scumpă, pian. Toate acestea au fost abandonate. O vecină bătrână a promis să aibe grijă de lucrurile rămase până la o eventuală întoarcere. Nu ne-am mai întors niciodată acolo! La gară ne-am instalat pe peron cu tot calabalâcul, aranjat sub forma unei piramide. Eu cu sora mea am rămas
UN EPISOD DIN REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Anatol Muşceleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1693]
-
corp este alcătuit dintr-o tijă metalică spiralată, foarte flexibilă, iar capul dintr-un disc rotund, vopsit în alb, pe care scrie: STOP. Probabil, o invenție a tânărului artist, prieten al fiului ei și al codului rutier. Tot flecărind cu bătrâna doamnă, Joseph privește cu invidie spre rezerva ei și face să sclipească în umbră lama unui cuțit. În cazul unei agresiuni, nici măcar n-ar putea alerta echipa de noapte. Perfect, mai bine să crape decât să mai îndure tortura sacilor
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-i ieșise deloc rău. Vine singură la spital, se întoarce singură acasă, trăiește singură. Dimineața, bătrâna doamnă iese complet goală din baie și se miră: Nu mi-au dat cămașă curată." Ea îi propune să sune ca să vină infirmierele, dar bătrâna se grăbește. Se precipită pe coridor, tot în cea mai sumară toaletă, bătând șaua să priceapă iapa, ca să ceară din culise o cămașă curată. Cererea îi e satisfăcută numaidecât. A doua zi, în timpul unei scurte plimbări de înviorare pe coridor
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și în declarația privind relațiile Bisericii cu religiile necreștine. La spital, pentru câteva zile. Starea ei e satisfăcătoare. Atât cât poate fi. I-a căzut părul, dar i se prescrie "o proteză capilară." De data asta, împarte camera cu o bătrână imobilizată la pat care lasă deschis televizorul cât e ziua de lungă, nu ca să se uite, ci ca să se simtă mai puțin singură, iar seara adoarme uitându-l aprins. Dacă, din întâmplare, infirmierele îl închid, ea îl deschide la loc
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
deochiate cât cuprinde, unde cântau tarafuri de țigani. Doar peste două zile, întorcându-se acasă după-amiaza devreme, își spuse că putea face eventual un tur de plajă înainte de a se culca (devreme!). La vilă nu a întâlnit-o decât pe bătrâna Motea, care, deși nu se zgârcise la decibeli, n-a știut să-i spună dacă poșta era sau nu deschisă în ziua aceea. Scrise, totuși, două scrisori, una bunicii (Dragă mami, am ajuns în zonă. Dușmanul tremură), cealaltă Isidorei ( Lumina
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trimis de bunica lui, în urma telegramei. Îi răspunse pe loc în termeni exaltați: "Incomparabila mea mami iubită, îți sărut umil mâinile de zână, nobilele tale mânuțe, care au muzica în vârful degetelor: cu ce instinct ai ales cadourile!..." Într-adevăr, bătrâna doamnă, care nu era prea bătrână, dar, pe vremea aceea, orice femeie trecută de cincizeci de ani era considerată retrasă la pensie din viață, rezolvase inteligent bătaia de cap a cadourilor pentru care locotenentul îi dăduse cec în alb: stilouri
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ducă trupul în brațe. Pe terasă, Motea îi pândea întoarcerea: "Ați găsit-o?" O luă pe după umeri și o duse într-o dependință folosită ca grajd pentru cal. Îi vorbi îndelung, ochi în ochi, făcând apel la rațiunea și înțelepciunea bătrânei. Totul stătea de acum înainte pe umerii ei firavi, vlăguiți de vârstă. Motea cea bondoacă plânse ghemuită la pieptul lui și apoi, înțelegând că nu putea să conteze decât pe ea însăși, își veni în fire. Merse să pregătească o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]