5,418 matches
-
gârbovit și cu o bărbuță albă, bătrânul preot Alexandru Popa, care mi-a pus în mână prima carte de mitologie, scrisă de fratele său, Gheorghe Popa Lisseanu... Un pocnet. Niște vorbe răstite. Mă scol să închid ușa ce dă spre balcon. Îi voi lăsa pe contemporanii mei să se certe, să se înjure după pofta inimii și să aștepte ce vor. Pe mine, îi rog să mă scuze. Eu nu mai aștept nimic. Nu mă mai interesează războiul cu alții. Îmi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Poate că melancoliile mele seamănă cu bălțile tulburi formate după ploaie. Intru în ele fără să mă înec. Mă roade, doar, tristețea că n-am dus nimic până la capăt. Cu toate acestea, de câte ori mă trezesc dimineața și ies pe micul balcon al camerei să văd marea, încă adormită, simt un nod în gât la gândul că, într-o zi, nu voi mai admira începutul unei noi zile. Mă uit, minute în șir, cum combină pescărușii grația cu ferocitatea, pîndindu-și prada, flămânzi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
înseamnă a face carieră, a avea bani, relații, a sta pe creasta valului. Eu sunt mulțumit dacă nu mi se răstoarnă barca". De la bufetul din apropiere, vine miros ațâțător de mititei. Spre Constanța, câțiva nori uscați atârnă ca rufele pe balcoane, în cartierele sărace. Aici, cerul e albicios și perfect senin. Simt, totuși, în aer, un fior de toamnă care se apropie. Discuția despre viață a ajuns la regrete. Bărbatul îi explică diferența dintre "a vrea" și "a putea", în vreme ce pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
văd ce figuri au scriitorii turci când se uită la tablourile unde e glorificată lupta antiotomană. Dar nu observ nici un scriitor turc și mă las păgubaș. " Obiectivul" următor e în afara orașului. După ce trecem printr-o "Balta Albă" bulgărească ― unde recunosc balcoanele cu rufe puse la uscat ― autocarele se opresc în fața unui perete vertical de calcar, transformat de călugări, cu veacuri în urmă, în mănăstire. Mănăstirea Aladzha, ce a ființat până în secolul al XlX-lea. O scară cu trepte de lemn urcă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de o singură minciună înainte de despărțirea noastră: îi dădusem o întîlnire și ea întîrziase cu o oră. Ploua teribil și eu eram indignat, căutînd-o pe la toate colțurile străzii. În sfârșit, o găsii, și ea pretextă că se adăpostise sub un balcon și se prefăcea mirată fiindcă nu mă văzuse. Eu, care o căutasem de mai multe ori în locul acela, am putut să-mi dau seama de neadevăr. Totuși, n-am mai insistat, nedând nici o importanță faptului, indignat numai fiindcă o așteptasem
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
oamenii au fost uciși. V-ați făcut pregătirile pentru suicid, stăpâne? întrebă el, gâfâind, cu sufletul la gură. — Urcă aici să mă asiști. Am înțeles, stăpâne. Omul se împletici spre scara din interiorul porții, dar nu reuși să ajungă până pe balcon. Flăcări mari se încolăceau prin intrarea scării. Nobumori împinse înăuntru obloanele altei ferestre și cătă în jos. Singurii soldați pe care-i vedea sub el aparțineau inamicului. Apoi, văzu un om luptându-se, din răsputeri, în mijlocul unei mulțimi de soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scenei, de la primele rânduri, unde puteai să deslușești chiar și trăsăturile fețelor, și mai departe înspre rândurile din mijlocul sălii, unde nu mai vedeai decât lucirea ochilor ici și colo, și încă și mai departe spre fundul sălii și spre balcon, unde totul se ascundea în întuneric. La un moment dat, cam pe la mijlocul unui rând apropiat de scenă o recunoscu pe doamna Chivu. Probabil că se uita la Fulg-de-Nea al ei. Nimeni din băieții de pe scenă n-ar fi putut să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să încerc să găsesc un principiu nou de detectare a biocurenților... Oricum, după absolvirea facultății aveam timp berechet. Timp de meditație... Și timp de înfăptuire. Facultatea de Fizică avea patru amfiteatre. La parter, amfiteatrul "Spiru Haret", cel mai somptuos, cu balcon având intrarea în afara amfiteatrului, și o balustradă masivă din lemn de cireș. La etajul întâi era amfiteatrul "Negreanu", mai sobru și totuși elegant. Apoi, la etajul doi era amfiteatrul "Bacaloglu", mult mai modest și mai mic, dar păstrând totuși ceva
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Iar fratele meu cel mic a murit, copil fiind, în împrejurări tragice. Ce fel de împrejurări tragice? am întrebat-o. Am să-ți spun, poate, într-o zi, când am să fiu în stare. Mă gândeam și, uneori, stând pe balcon mă uitam în jos la clădirea de dincolo de alee, începută și neterminată de ani de zile, peste care treceau unul după altul anotimpurile. La ultima vizită a mamei la locuința mea din București, locul era gol. Un loc întins, înconjurat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
loc întins, înconjurat de blocuri cenușii, plin de buruieni crescute peste rămășițele unei cărămidării. Apoi, într-o vară nivelaseră locul și înălțaseră cu sârg, până la sfârșitul verii, clădirea cu două etaje pe care o vedeam și astăzi ori de câte ori ieșeam pe balcon: stâlpi, planșee, scările dintre etaje, cu paliere la fiecare jumătate de etaj, o pădure de țevi ruginite de susținere pentru cofrajele planșeelor, rămase neîndepărtate după întărirea betonului. Totul înconjurat de o curte întinsă unde iarba creștea tot mai înaltă și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
paznic, un bătrân, îl vedeam ieșind uneori în curte să umple la cișmea o găleată de apă. Când se instalase acolo, sunt sigur că nu se gândise că șederea lui avea să se prelungească ani de zile. De câte ori ieșeam în balcon mă uitam, în treacăt, să văd ce mai era nou în gospodăria paznicului... Improvizație, mă gândeam. La fel ca și viața mamei. Așa cum trebuie că o percepea ea... Ne mutasem toți trei într-o cameră și o bucătărioară pe care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Înțeleg acum și cred că ai fost și ai rămas nefericită fiindcă singură ți-ai dorit-o. Sau, mă rog, dacă nu ți-ai dorit să fii nefericită, nici fericită nu ți-ai dorit să fii. Vedeam în depărtare, de pe balcon, o fâșie din lacul Fundeni. Dar oricât de seducătoare ar fi fost întinderea apei, departe peste pâlcuri de copaci și pajiști verzi, privirea îmi era mereu atrasă de ceea ce se petrecea în clădirea neterminată, în capătul acela de aripă locuită
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu se împiedice de scânduri. Dar altminteri nici el nu se întrecuse în dezvăluiri din trecut. Atât doar că viața lui nu se scursese nici în revoltă mocnită, nici în apatie și, poate, nici în puține bucurii. Ieșeam dimineața pe balconul însorit al locuinței mele din București să scot așternutul la aerisit, înainte de a pleca la serviciu. Ca de obicei, aruncam în treacăt o privire spre peticul de pământ ce vădea semne de locuire, la piciorul acelei aripi, acum umbrite, a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu-mi amintesc pe unde am găsit-o. Răsfirate cum stau, toate acele obiecte arată foarte bine, la fel de bine ca și florile. Am avut dintotdeauna o pasiune pentru pene, dacă-ți amintești. O pană de porumbel am găsit-o în balcon după o zburătăceală printre cearșafurile întinse la uscat. Îți aduci aminte de elefantul de faianță? A dispărut de mult din casă. Și el s-a spart la un moment dat. Ți-aduci aminte cu ce l-ai lipit? Da... Se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-mi arate, dar mi-a zis numai să am răbdare, continuând să fluiere, între timp mie mi-a venit în minte ce auzisem de la băieți, că mănâncă pisici și câini, își injectează pălinca singur, cu seringa, nopțile se cațără pe balcoanele blocurilor, pândind locatarii prin geam, deși nu prea credeam toate astea, mă gândeam, totuși, că n-ar trebui să merg cu el, și-ar fi mai bine s-o șterg acasă, însă în același timp eram și destul de curios, Csákány
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
glas îndemnându-l:”înhață zâna de ciuf,dacă vrei să izbândești.’’ Dar în clipa aceea atenția lui era prinsă de altceva și nu a luat în seamă sfatul.El a văzut deodată o serie de turnuri, biserici , columne, palate cu balcoane și ferestre,aleei cu arbori înalți,cu alte cuvinte,o priveliște de o măreție arhitecturală depășind tot ceea ce i-a fost dat să vadă până atunci.În vreme ce privea asfel,mut de admirație, scena se destrăma încetul cu încetul și a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe Pământ, necunoscute mie. Amice, ascultă-mă pe mine, tipa e periculoasă rău, are stofă, cu o educație desăvârșită, la care se adaugă un corp de invidiat, înalt și subțire, dar sortit să ajungă într-o bună zi burduhănos, cu balcoanele prăbușite. Are o limbă ageră în gura-i vie și un ten bine pigmentat. E americană get-beget, dar educată în stil englezesc. Încă de pe vremea când eram la institutul de film, am simțit pentru ea ceva care era vag și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
făcu apariția pe covorul mare, în al noulea cer, îmbrăcat într-un halat alb, întinzându-mi din mâneca largă o mână care tăia aerul condiționat. Se răsuci, cuprins de o grabă tăcută și îmi arătă spre fereastra înclinată - acesta era balconul lui, loja lui particulară, deasupra Manhattan-ului asudat. Îmi turnă ceva de băut Am fost surprins să descopăr gustul whisky-ului și nu al nectarului în paharul aburit Apoi Lorne mă privi lung, cu o candoare nedisimulată. Am ținut ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dat deșteptarea! Și-a amintit vorbele lui. Să creadă el! Urbea doarme: are un vis urât. Marele salvator! Dorea, de fapt, să vină sute de lupi, mii. Vânătorul să doboare cât mai mulți, să fie purtat pe umeri. Urcat în balconul Primăriei. Și-ar fi făcut, trimfătoare, o căciulă din blana unui lup vânat de el. Lupii nu au venit nici a treia zi. Oamenii murmurau. Străjile erau obosite și înfrigurate. Jandarmii râdeau de neghiobia tuturor; femeile, rămase cu greul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
imperial. L-a primit ca pe un trofeu, nu ți-ai dat seama pentru că nu mai observi nimic. ...Trei zile, la rând, i-ai adus câte un crin imperial; aveai un aer nițel idiot, dar nici Romeo, precis, în scena balconului, nu a avut un altul; și nici Antoniu, atunci când ațipea în poala Cleopatrei; lumea, la urma urmei, este dominată de femei. Femeia solară este Balanță. Tu ești Scorpion. I-ai spus legenda zodiei tale. Una dintre ele. Care ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
com plicat, am mai avut prea puține momente în care să-mi pot aminti de Irina. Totuși, m-am gândit la ea în timpul lun gilor nopți din Piața Universității, când, odată cu alte zeci de mii de oameni ce priveau spre balconul de la Geologie, am scandat și eu până la răgușeală „Securiștii-n mină, să ne dea lumină!“, și mi-am amintit de ea în timpul fiecăreia dintre mineriade. Între pro iectele mele nebuloase, gândul să scriu ceva despre ea mi-a fost permanent
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
contează. Odată, pe vremea liceului, umblam pe bulevard cu un prieten, doi puști zăluzi și frustrați care dădeau note „gagi cilor“ și vorbeau cu atât mai scabros cu cât erau, de fapt, mai inocenți erotic. Ce fund are una, ce balcoane are alta... Femeile nu erau nimic altceva pentru noi decât niște obiecte de lux, ca automobilele lus truite din vitrinele magazinelor „Volvo“ sau „Maserati“: nu ne imaginam cu adevărat că vom avea și noi una vreodată. Prin dreptul cinematografului Patria
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
întinse rigid spre marginea patului. Visam? O luasem razna? Nimerisem pe mâna vre unor farsori suprarealiști? Îmi puseseră ceva în pudding? Mi-am amintit palatul decrepit din Toam na patriarhului, prin care umblau găini și unde vacile ajun geau în balconul patriei. „What now?“ mi-am șoptit. Trebuia s-o gonesc, s-o dau afară mă car din camera de culcare. Dar cum naiba să fac? Mă-ngrozea momentul când avea să zvâcnească brusc din pat, cu un behăit ca de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Pentru că le termină Cohen. Pentru că poartă un război total și inexplicabil contra gândacilor de bucătărie. Pentru că până și cea mai dură bussiness woman poartă chiloți cu înduioșătoare floricele și danteluțe. Pentru că e așa de ciudat să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloții femeii tale, niște lucru șoare umede, negre, roșii și albe, parte satinate, parte aspre, mirându-te ce mici supra fețe au de acoperit. Pentru că în filme nu fac duș niciodată înainte de-a face dragoste, dar numai în filme
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ci În cea mai frumoasă și mai bună dintre lumile posibile.“ Afară era gălăgie, animație, vara Îi alungase pe cetățenii Buzăului din apartamentele lor sufocante, unii chiar făceau grătar În spatele blocului, alții Îi priveau contrariați, trecători sau gură cască din balcon; se Întrebau, bine Înțeles, de unde aveau ăia carne să facă așa ceva, și mai ales În văzul lumii, nepăsători față de cei care nu aveau și voiau să aibă. Drumul către redacția Vieții Buzăului trecea prin apropierea stadionului, În preajma căruia se etalau
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]