7,814 matches
-
părinții ce lăcuiesc într-însâli... așteaptă agiutor... de la această sfântă mănăstire”. ― Auzi tu, dragule: “Trei Sfetiteli,... care este închinată la toate lavrile ce sintu la Sfântul Munte”! Și “părinții ce lăcuiesc într-însâli... așteaptă agiutor!” E greu de imaginat câți stăpâni avea biata mănăstire și cum cei din acele mănăstiri nu ridicau un capăt de ață pentru Trei Sfetite, ci doar ședeau cu mâna întinsă!... ― Drept urmare, pe lângă scutirile anterioare, Grigorie Ioan Calimah voievod mai adaugă dreptul de a lua “în toată vremea și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
acestea să fie supt stăpânirea sfântului Munte cum și toate celelalte moșii și altele care am închinatu cu hrisoavele noastre de a noastră bunăvoie”... ― Stau și mă întreb, dragule. Voievozii Moldovei chiar nu aveau nici o măsură în a risipi bogățiile bietei țărișoare? ― Nu știu cum să spun să nu greșesc, părinte. ― Te rog să nu ocolești nimic din ce ai în minte, ci spune-o pe șleau, fiindcă atunci voi vedea dacă și tu gândești așa cum este firesc să gândim... ― Cu nepriceperea mea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
îmi vei dovedi că toate discuțiile pe care le-am avut pe marginea acestor deosebite cărți nu au fost zadarnice. ― Altfel spus, sfințite, nu erau robi doar poslușnicii și țiganii care se mai aflau poate prin aceste mănăstiri, ci și bieții țărani din satele care aparțineau mănăstirilor sau se aflau pe moșiile mănăstirești. ― Ai dreptate cu asupra de măsură, fiule, dar să mergem mai departe. Iată că la 29 octombrie 1743 fratele lui Constantin Mavrocordat “Milostiiu Bojiiu, Io Ioan Necolae voevod
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vinde peștele cel proaspăt... Și... așea am priimit de îmbe părțile. De-i mult, de-i puțin, aceea n-am socotit”. Ba ai socotit cu mâna tremurândă, ca nu cumva să dai mai mult de “doi stânjini de loc sterpu” bietului năpăstuit de alte fețe bisericești! Egumenul și călugării de la Cetățuia. ― Apoi, decât să aibă mereu “gâlceavă cu egumenul de Cetățuia”, mai bun e un loc unde bieții oameni să-și facă o dugheană cu fața lată de “doi stânjini”. ― În
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ca nu cumva să dai mai mult de “doi stânjini de loc sterpu” bietului năpăstuit de alte fețe bisericești! Egumenul și călugării de la Cetățuia. ― Apoi, decât să aibă mereu “gâlceavă cu egumenul de Cetățuia”, mai bun e un loc unde bieții oameni să-și facă o dugheană cu fața lată de “doi stânjini”. ― În 1714 aprilie 15, îl întâlnim iarăși pe Hrisant patriarhul, care cuvântează din nou: “Facem știre cu această carte a patriarșii noastre pentru casă ce au făcut Anton
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
multă vreme, fiule. ― Această scriere e chiar plăcută, dar cea care urmează ridică din nou multe semne de întrebare. ― Sunt curios să aflu ce te supără pe tine. ― Păi, “patrierșia” sa nu l-a iertat de o datorie pe un biet negustor de pește nici cum. Iaca ce scrie bietul om: “Adecă eu, Nastasâie, împreună cu fiiul mieu, Costandinache neguțitoriul, făcut-am adevărat zapisul nostru la mâna preosfinții sale părintele patriiarhul de Ierusalim precum țiind noi o pivniți cu dughene aice-n
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cea care urmează ridică din nou multe semne de întrebare. ― Sunt curios să aflu ce te supără pe tine. ― Păi, “patrierșia” sa nu l-a iertat de o datorie pe un biet negustor de pește nici cum. Iaca ce scrie bietul om: “Adecă eu, Nastasâie, împreună cu fiiul mieu, Costandinache neguțitoriul, făcut-am adevărat zapisul nostru la mâna preosfinții sale părintele patriiarhul de Ierusalim precum țiind noi o pivniți cu dughene aice-n Târgul de Gios unde se vinde peștele, și nedând
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Sărut dreapta, sfințite. ― Bine ai venit, fiule. Da’ ce s-a întâmplat? Cred că ai aițipit. ― Întocmai, părinte. ― Nu-i nimic. Hai să încercăm a face și ultimii pași pe urmele celor care aveau în mâini laptele și mierea acestei biete țări. Patrierșiile lor de la Ierusalim. ― Să încercăm, părinte. ― Doamne-ajută! ― Din câte îmi aduc aminte, sfințite, la ultima noastră discuție am ajuns prin luna august 1728. ― Atunci, să facem încă un pas, până în 1729 martie 14. ― La această dată, îl întâlnim
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cea dintâi, fiule. ― Prima carte de blestem care mi-a aținut calea este a lui “Avramie, cu mila lui Dumnezău, patriarhu Sfintei Cetăți Ierusalimului și a toată Palestina” din 30 aprilie 1782. ― Și pe cine mai blestemă “patrierșia” sa? ― Niște bieți țigani au fugit în lume pentru a scăpa de pacostea robiei. De aici și până la blestem nu-i decât un pas. Așa că blestemul este “Pentru câți țigani ar fi a sfintei măn(ă)stiri Bârnova, care iaste închinată la Sfântul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
că i să împresoară o bucată de loc... de cătră Mariia fata Parascăi, care loc este aici în Ieși pre Ulița Rusască, unde se numește Chervăsărie lui Macarie”... Drept urmare, patrierșia sa blestemă pe oricine îi iese în cale din neamul bietei femei. Întâi pe Mariia și bărbatul său cu toți feciorii lor, apoi pe mahalagiii “care ni i-au arătat egumenul,... așijderea și asupra altor mahalagii”... Uite că egumenul este de folos “patrierșiei sale” totuși. Așa se face că bieții oameni
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
neamul bietei femei. Întâi pe Mariia și bărbatul său cu toți feciorii lor, apoi pe mahalagiii “care ni i-au arătat egumenul,... așijderea și asupra altor mahalagii”... Uite că egumenul este de folos “patrierșiei sale” totuși. Așa se face că bieții oameni nu știau nici cu spatele că blestemul cade asupra lor ca o piatră venită din senin... ― Acum, să nu gândești, fiule, că eu, fiind călugăr, nu văd amestecul neavenit al celei mai înalte fețe bisericești în treburi mărunte. Aceste
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Groapa Marianei și Coana Fița Moașa abia întoarsă și ea de la niște cursuri de dezalcoolizare internațională prin Societatea Sida Fără Frontiere. Domnule Primar...Ca ales majoritar și independent, în premieră mondială, dezvăluiți evenimentul, miracolul. Care miracol ? Fenomenul Cal. Cal ?! O biată mârțoagă, domnule. O gloabă ! Bine, bine...Dar mânzul ? Ei, da, după cum se zice pin comună, da, mânzul ar fi ce spuneai dumneata că se și explică antropomorfic, științific, adică teoretic. Dar din punct de vedere mai evolutiv Calache este o
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
e a mea și numai a mea! Nu voi lăsa pe nimeni să se joace aici. Așa că înconjură grădina cu un gard înalt și puse pe el un afiș: „Intrarea oprită!” Omul acesta nu iubea pe nimeni decât pe sine. Bieții copii nu mai aveau acum unde să se joace. Încercară să se joace în drum, dar acolo era mult praf, erau pietre colțuroase și nu le plăcea. După ce-și făceau lecțiile, porneau să rătăcească de-a lungul zidului înalt
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
jos, dar prichindelul era prea micuț de stat. Văzând aceasta, omul simți cum i se topea inima: - Vai, ce rău am fost gândindu-mă numai la mine! Abia acum înțeleg de ce nu venea Primăvara aici. Am să-l urc pe bietul prichindel în vârful copacului și pe urmă o să dărâm zidul, iar grădina mea o să rămână locul de joacă al copiilor. Așa că se strecură jos, deschise încetișor de tot ușa din față și ieși în grădină. Dar când dădură cu ochii
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
oricărei morale, am rămas cu o traumă nevindecabilă ce m-a lovit de-a lungul întregii vieți, când de preceptele Bibliei, când de cele ale Kremlinului sau de cele ceaușiste, precepte ce te încorsetează într-o armură de „post”, din biata ta viață (cu nevoile ei spirituale și hormonale) ne mai rămânând decât o jinduire după roua dorului și inaccesibilitatea la senzații potolitoare de regretul trecerii. „Vrem amorul liber” - strigau niște înaintași ce făceau valuri prin gazetele timpurilor chinuiți și puși
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
întocmai o stare de spiritualitate românească, tradițională și orice român cu frica de Dumnezeu și cu oleacă de rușine față de păcatul de a avea un copil din flori, ar bate din palme la lecturarea ei și ar blagoslovi-o pe biata fată că s-a scăpătat fără cununie... Ancorarea în morala ce dăinuie pe la noi din vremuri imemoriale, nu poate fi o greșeală. Trebuie doar să o poți face, să te transformi într-un cronicar al vremurilor tale. Câți scriitori români
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
stă nemișcată și așteaptă clipa când va ataca. Ai impresia că e paralizată de frică și că va fi o victimă sigură, încă puțin și cobra o va mușca mortal. Dar exact în clipa când ți se face milă de bietul patruped care a avut ghinionul să iasă în calea cobrei, mangusta, mai ageră ca o vulpe, se repede fulgerător cu dinții în gâtul înfricoșătoarei reptile. Urmează o încăierare halucinantă, pe viață și pe moarte. Când reușește, în sfârșit, să prindă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ați venit din nou pe la noi. Ce mai faceți?" M-am aplecat și i-am spus la ureche: "Fac procesul țipetelor". A rămas perplex și sânt convins că în clipa aceea m-a crezut nebun. "Bine, bine, sigur... Înțeleg... Poftiți." Bietul om nu știa cum să fie mai prietenos cu mine, să nu mă supere. Se temea probabil să nu mă reped să-l strâng de gât. Din ziua aceea, când mă zărea își făcea de lucru în altă parte, dar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dos. Am încercat să mă liniștesc. În definitiv, ce rău săvîrșisem? Orice gospodină când face curat omoară un păianjen poate, fără să mai aibă remușcări. Dar atunci de ce nu acceptăm, mi-am zis, că și noi sîntem pentru destin niște bieți păianjeni și atît? Am ieșit pe străzi și m-am trezit la marginea orașului. Acolo era un zid vechi, dărăpănat. Privindu-l, m-am gândit că totdeauna în viața mea a existat un zid. Mai demult, când am fost prima
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sfârșit, trunchiul lui se frânse și căzu printre bălării. Dar când am privit arțarul trântit la pământ, toată înverșunarea mea s-a risipit brusc și, în. locul ei, a apărut o stare de jenă. Mă luptasem, de fapt, cu un biet copac bătrân. M-am simțit ridicol. Da, acestea erau luptele mele... Și mi s-a făcut silă de mine și de destin. Când am ajuns în sala de așteptare eram ud. ― Ai tăiat arțarul? m-a întrebat Eleonora. ― Da... Era
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
demult, în preistorie, aflându-se la vânătoare, un om a fost atacat chiar de fiara pe care voia să o răpună. Era o namilă mare și fioroasă, pe care povestitorul anonim a numit-o urs. Prins în labele puternicului animal, bietul om nu mai știa ce să facă pentru a se desprinde și a împunge fuga. Nu a reușit, însă, decât să bage brațul stâng în gura fiarei, iar cu cel drept să care la pumni în capul mătăhălos. La un
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
ea. Sus pe coridor, am strigat din răsputeri: ― Domnișoară Dorino! Domnișoară Dorino! Croitoreasa a ieșit speriată din odaia ei, întrebînd: ― Ce este? Ce s-a întîmplat? ― Domnișoarei Deleanu i-a venit rău. Am găsit-o pe scară în nesimțire. ― Vai, biata fată, s-o lovit rău? ― Nu știu. E leșinată. Adu, te rog, puțin eter dacă ai. ― Eu n-am, dar poate să aibă Gleber. Într-adevăr, Gleber avea și eter. Până să-l aducă, am pătruns în camera ei și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Gleber. Într-adevăr, Gleber avea și eter. Până să-l aducă, am pătruns în camera ei și am așezat-o pe Mihaela în pat cu toate precauțiunile. Tocmai atunci a venit și Dorina cu eterul. (Avea suflet bun bătrâna croitoreasă.) ― Biata fată, ce-o fi pățit sărăcuța! Fir-ar a dracului de scară, aia e pacoste, nu scară. Toți o să ne spargem capetele cu dărăpănătura asta, sparge-și-ar capul proprietarul! Am lăsat-o să bombăne în continuare și m-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în față: " Ce crezi tu, prostuțo, mult o să mă joci tontoroiul? Nu ți se pare că ai întrecut măsura? Mai vezi de altul!" Tocmai atunci a venit Rița să facă curat prin odaie. ― Ieși afară! m-am rățoit la ea. Biata slujnică speriată o rupse la fugă fără a mai cere vreo lămurire. Gestul ei caraghios îmi stârni râsul și odată cu râsul se duse pe copcă și îndîrjirea mea. " La urma urmei, de ce-mi fac atâta sânge rău pentru un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aici. Dar stăteam la îndoială. Din anumite motive. Acum sânt hotărît: nu vreau o căsătorie de conveniență, ci una adevărată, din dragoste. Și, știind că sînteți ca și mama Mihaelei, vă cer mâna ei... Cum să descriu uimirea și bucuria bietei fete bătrîne? M-a îmbrățișat cu ochii în lacrimi, iar eu i-am sărutat mâinile copleșit de fericire. Apoi, pus pe destăinuiri, i-am mărturisit într-o avalanșă de fraze cât o iubeam pe sora ei, cum, ars de dor
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]