5,261 matches
-
încornorat 288 Lara 291 Coincidențe 294 Curcudel s-a schimbat 297 CAPITOLUL V Mostre din malaxorul vieții 301 Individ și gloată 303 Televiziune, imbecili și imbecile 305 Malaxorul românilor 308 Profesorul Dorohoi 310 Bogdănel 313 Ne-au modificat genele? 316 Blestemul de la Guranda 319 Blegul în călduri 321 Harpagon 324 Bădăranii 327 Asasinul minor este totuși un asasin 329 Bietul băiat 332 Mentalități ale vremurilor noastre 334 N-am putut opri o lacrimă 337 Lucrări de același autor: Audiențe în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe un pat de pietriș, burta lor un mac sîngeriu cu petalele larg desfăcute și femeile sfinte, galbene pînă-n albul ochilor, litania lor tărăgănată, potrivită după o magică știință a ritmurilor la uruitul egal al cărucioarelor Încărcate cu argilă. Sudalma, blestemul și bocetul, un cîntec ritual, uniform și continuu ca susurul neîntrerupt al zilei, format din toate sunetele universului pe care nu-l mai auzim cum nu simțim mișcarea pămîntului. Biserica visează. Ce se Întîmplă acum În naosul, În pronaosul, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Doctorul mi-a spus să nu lucrez la calculator vreme de două săptămâni și mi-a dat un munte de pastile de luat, dar... — Rapoarte? am zis, așezămându-mă. Nimeni se instală în fața mea. — Rapoarte nesfârșite, zâmbi el. Computerele. Binecuvântarea și blestemul secolului XXI. Apoi, uitându-se la mine și observând starea în care mă aflam adăugă: — Dumnezeule, vă simțiți bine? — Sunt bine. Cred că mă paște o gripă. În orice caz, credeam că telefonul mobil e binecuvântarea și blestemul secolului XXI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Binecuvântarea și blestemul secolului XXI. Apoi, uitându-se la mine și observând starea în care mă aflam adăugă: — Dumnezeule, vă simțiți bine? — Sunt bine. Cred că mă paște o gripă. În orice caz, credeam că telefonul mobil e binecuvântarea și blestemul secolului XXI. — Aaa, e cealaltă binecuvântare și celălalt blestem al secolului XXI. Chestii din astea, care sunt în același timp o binecuvântare și un blestem, întâlnești la tot pasul. Ajungi să le pierzi socoteala. Am schițat un zâmbet. — Păi, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mine și observând starea în care mă aflam adăugă: — Dumnezeule, vă simțiți bine? — Sunt bine. Cred că mă paște o gripă. În orice caz, credeam că telefonul mobil e binecuvântarea și blestemul secolului XXI. — Aaa, e cealaltă binecuvântare și celălalt blestem al secolului XXI. Chestii din astea, care sunt în același timp o binecuvântare și un blestem, întâlnești la tot pasul. Ajungi să le pierzi socoteala. Am schițat un zâmbet. — Păi, făcu Nimeni. Nu sunteți aici pentru a discuta despre tendințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că mă paște o gripă. În orice caz, credeam că telefonul mobil e binecuvântarea și blestemul secolului XXI. — Aaa, e cealaltă binecuvântare și celălalt blestem al secolului XXI. Chestii din astea, care sunt în același timp o binecuvântare și un blestem, întâlnești la tot pasul. Ajungi să le pierzi socoteala. Am schițat un zâmbet. — Păi, făcu Nimeni. Nu sunteți aici pentru a discuta despre tendințele mele antitehnologice, nu? Ar trebui să încep cerându-mi scuze pentru... — Nu, stați, am sărit, amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nimeni se întoarse din nou cu fața la mine. Ochelarii îi săltară pe obraji când gura i se lăți într-un rânjet uriaș, numai dinți maronii și gingii negru-purpurii. Scuze pentru asta, zise el. Apel în conferință. De la birou. Apelurile în conferință. Blestemul secolului XXI. Lichidul șiroia de pe el în bălți mici, maronii, în jurul picioarelor scaunului. Pleacă. Pleacă. Pleacă. Mi-am mutat greutatea pe vârfurile degetelor de la picioare, încet-încet, preluând tensiunea în coapse și gambe, pregătit să-mi avânt corpul bolnav într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să vezi! În ultimul război, asemenea oameni - cu excepția unor irlandezi cum era Casement - erau totdeauna plătiți, ceea ce atrăgea doar o anumită categorie de indivizi. În războiul de acum, se Înfruntă tot felul de ideologii. Cel pentru care aurul este un blestem simte o atracție firească față de sistemul economic german. Cei care au tunat și-au fulgerat ani de zile Împotriva naționalismului asistă acum la prăbușirea tuturor vechilor frontiere naționale. Pan-Europa lor se realizează, dar, ce-i drept, nu chiar așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de femeie. „Piero di Cosimo.“ Încercând parcă să-și regăsească gândurile, glasul. Așteptând s-audă iar vocea, să le confirme că mai sunt vii. După un răstimp : Simonetta Vespucci. Limpede, ca o soluție. N-ar înțelege încă puterea care împrăștie blestemul. Căci totul rămânea la fel, nemișcat. Curând, însă, s-ar repeta de trei ori numele. Ca un descântec, de data asta. Parcă pentru a-i trezi. Simonetta Vespucci. Si-mo-net-ta Ve-spuc-ci, Si-mo-net-ta... și ar recunoaște, dintr-odată, într-adevăr, portretul atât
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Fereastra aduce același colț aburit de cer, triunghiul de tablă verde de pe acoperișul magaziei vecine, un coș pătrat și gros, din cărămidă afumată. Sunt într-un tren. E frig, murdărie și ceață, ținta este mereu amânată, deviată, obscură, ca un blestem. Întâmplările se tot destramă, norii bubuie înfundat, sub o subțire și fragilă peliculă, încărcată la extrem, gata să se spargă. Stăpânesc doar locul de veghe din capătul culoarului. Mânerul ușii se va roti lent, apăsat de cine știe ce mână necunoscută. Incapabil
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
amestecați, arzând fiara și putreziciunea din noi. „Revoluția... șansa noastră de regenerare și tinerețe !“ Visul devenit minciună, speranța devenită minciună, lepra prezentului incendiată cu aceleași cuvinte otrăvite ! Trenul pare gol, dar suntem cu toții aici, împreună, morți și vii, înlănțuiți în blestemul eșecului. „Pomenim înaintea ta, zeu al îndurării, pe răposații noștri, care se odihnesc în pacea mormântului. Fă ca binecuvântarea cu care s-au despărțit de noi să se adeverească, spre fericirea noastră, ca să păstrăm cuvântul și pilda lor în amintire
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
voi îngropa peste câteva ore : datoria de-a primi iubirea, la fel ca și boala și deznădejdea, ca pe niște nobile și solemne flăcări vitale. „De nu s-ar opri ploaia din cauza uitării datoriilor noastre, spre binecuvântare, și nu spre blestem, spre viață, și nu spre moarte.“ Așteaptă să ajung în fața sicriului. Sin gurul preț al răscumpărării : revolta. Mă scutur de rugi și remușcări, voi repeta mortului și el va confirma : revoltă. Adică iubire, datoria, adevărul nostru. Când emoțiile sunt puternice
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
face să cadă apa care împodobește văile cu plante. De nu s-ar opri ploaia din cauza uitării datoriilor noastre... Să potolească tot ce respiră pe pământ și să învioreze pe acei care cântă puterea ploii, spre binecuvântare, și nu spre blestem, spre saturare, și nu spre flămânzire, spre viață, și nu spre moarte. Întoarce-te către mine, căci singur și strâmtorat sunt.“ Gonesc, așadar, însingurat spre ora și cimitirul care îmi vor mai răpi un prieten, dar nu la blestem și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spre blestem, spre saturare, și nu spre flămânzire, spre viață, și nu spre moarte. Întoarce-te către mine, căci singur și strâmtorat sunt.“ Gonesc, așadar, însingurat spre ora și cimitirul care îmi vor mai răpi un prieten, dar nu la blestem și moarte trebuie să mă gândesc, nenorocirile ciudatei noastre vieți vin să ne îmbogățească trecerea tulbure și nesățioasă. Femeia își încercuise, speriată, gâtul cu degetele, parcă pentru a se apăra. Poate bolborosisem ceva sau gesturile păreau amenințătoare. I-am văzut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lame de cuțit, ușoare, lungi, lungi și subțiri și până în adânc, în adânc. Bătrânul Johann Caspar Lavater nu pare deloc dispus să-și pună rochia și peruca și să apară, cu chipul blând și ramolit al coanei mari, să rupă blestemul. Chiriașul a înghețat în scaun, ghemuit, cu privirea în pământ... ochii întâlnesc doar picioarele groase ale mesei, arabescurile galbene verzi roșii ale covorului, botul ridicat al pantofilor negri, prăfuiți. Și, dintr-odată, articulațiile excesiv tensionate cedează... un sunet scurt și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Abimelec răul pe care-l făcuse tatălui său, ucizînd pe cei șaptezeci de frați ai lui; 57. și Dumnezeu a făcut să cadă asupra capului oamenilor din Sihem tot răul pe care-l făcuseră. Astfel s-a împlinit față de ei blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal. $10 1. După Abimelec, s-a sculat Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, bărbat din Isahar, ca să izbăvească pe Israel; el locuia la Șamir, în muntele lui Efraim. 2. Tola a fost judecător în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
oamenii care trăiau printre copaci. I-am văzut prima oară pe la amiază. Se furișau prin spatele trunchiurilor cele mai groase, cu ochii țintă la mine. Auzeam În minte ce-și spuneau, Îi simțeam ce gânduri aveau, că ăsta mi-era blestemul, dar mă prefăceam că habar n-aveam de ei și continuam să merg de-a lungul potecii, potolit. Las’că, mai devreme sau mai târziu, aveau să-mi iasă ei În cale! Trebuia doar să fiu cu ochii-n patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tăiat patru crengi groase, două lungi și două scurte, și le-am legat Între ele cu ierburi smulse din smârcurile apropiate. L-am pus pe Enkim În acel culcuș și ne-am continuat drumul, strecurându-ne printre copacii din ce În ce mai deși. Blestem! De undeva de aproape Începeau să se audă În urechi glasurile unor oameni. Runa a recunoscut imediat chiotele ușoare ale suratelor ei, amestecându-se cu horcăiturile repezite și bolovănoase ale uriașilor. - O să pună mâna pe noi, zise Enkim. Din cauza mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Dupna... O să vă punem pe bulumaci, așa legați cum sunteți, și o să vă purtăm Înaintea vânătorilor noștri când vom da piept cu oamenii lui Scept. Rămase cu ochii țintă la mine. Mă privea așa cum mă privea Nunatuk câteodată. - Ce mai blestem, spuse. De ce vrei să-l Întărâți așa de tare pe Scept? - Pentru că așa Începe povestea pe care am pus-o la cale pentru lupta asta de sânge. Tatăl s-a dezis de Șoim, strămoșul lui Dupna, iar tu l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Aveau glasul aspru, strident și tăios, foloseau În mod deliberat un limbaj exagerat de grosolan și de obscen, un stil făcut, peste măsură de dur - așa cum vorbesc săracii din mahalalele marilor orașe, ba chiar și copiii lor - presărat cu Înjurături, blesteme, batjocuri, amenințări, admonestări și vorbe triviale, izvorît, de fapt, din spaima adîncă În care trăiesc, ca și cum s-ar teme că, dacă, În această lume - de o agresivitate primitivă și o rapacitate brutală - in care sînt nevoite să-și cîștige cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ai clientelă serioasă, și-acum ți-a venit chef să faci schimb cu un cioplitor care trudește cu palmele și nu știe niciodată dacă o să mai aibă sau nu de lucru“ - zice taică-tu. „Asta-i mare povară și mare blestem“ - zice taică-tu, chiar așa i-a zis, că doar știi cum vorbea, zicea lucrurilor pe nume, nu se-ncurca În vorbe. „Asta-i mare povară și mare blestem, și amarnică a fost ziua cînd m-am apucat de meseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de lucru“ - zice taică-tu. „Asta-i mare povară și mare blestem“ - zice taică-tu, chiar așa i-a zis, că doar știi cum vorbea, zicea lucrurilor pe nume, nu se-ncurca În vorbe. „Asta-i mare povară și mare blestem, și amarnică a fost ziua cînd m-am apucat de meseria asta: trebuie s-aștepți să moară unul ca să capeți de lucru și pe urmă neamurile, oameni nerecunoscători, se duc și fac comanda la un concurent de-al tău: dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să faci cu hîrtiile astea vechi?“ - l-am Întrebat. „Cred că acum nu mai ai nevoie de ele“ - am zis. „Nu prea văd la ce-ți mai folosesc.“ „Nu“ - a zis - „mi-e silă să le și văd. SÎnt un blestem și-o povară pe capul meu și nu mai vreau să le văd În fața ochilor. O să le dau foc.“ „Da, așa mă gîndeam și eu“ - am zis - „nu fac altceva decît să-ți răscolească amintiri pe care ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
punctele de vedere, încât cei care îl ascultă nu au decât să aleagă secvența care le convine, ori îl ignoră gândind că președintele „vorbește adânc", ori pentru cei care doresc să dea drumul la o nouă șarjă de înjurături și blesteme, care îl analizează, până își dau seama că iar nu are nici un sens logic. Dacă ar fi, să ne luăm după spusele locatarului cu viză flotantă de Cotroceni, noi am ieșit, intrat și reieșit din criză, recesiune, sau orice altă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
smuls din rădăcini. Părinții ei se cruciseră. Când se supăra pe viață, dispărea la mănăstiri. Cel mai des se refugia la Frăsinei. Acolo făcea exorcizări părintele Gherontie. Când cobora de la mănăstirea din munte - unde părții muierești i se interzisese cu blestem greu să urce -, ieșea soarele. Bătea munții și pădurile de una singură până la mănăstirile unde stătea în aceeași cameră cu douăzeci de posedate. Uneori se întorcea cu păduchi. N-avea nicio importanță - ce văzuse ea acolo, ehei! Cum mai lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]