4,802 matches
-
20 decembrie 1915, și "Neamul românesc", 13 ianuarie 1917 29 O viață de om..., vol. II, pp. 288-290 și "Neamul românesc", 18 noiembrie 1916 30 "Capșa" era un magazin de cafea și produse de patiserie frecventat asiduu de înalta societate bucureșteană. Vexat de mulțimea adunată acolo ca să discute evenimentele politice, Iorga i-a tratat ca fiind frivoli, caracterizînd opiniile lor ca "părerile adunăturii de la Capșa" 31 O viață de om..., vol. II, p. 218 32 Familia Iorga către autor 33 Raoul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
136 BARSR, Corespondența lui N. Iorga, vol. 278 (1919), doc. 519 137 Ibidem, vol. 284 (1919-1920), doc. 142 138 Mahalaua (cuvînt de origine turcă) are sensul de cartier al unui oraș, dar în românește înseamnă drojdia celor decăzuți. Totuși, mahalaua bucureșteană nu se referă atît la oamenii sărmani, cît la societatea care bîrfește în mod iresponsabil 139 "Neamul românesc", 6 decembrie 1924 140 "Neamul românesc", 16 februarie 1923 141 Memorii, vol. III, pp. 92, 97 și 112-113 142 Șeicaru, Un junimist
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
i-a relatat doamna Lia Brătianu locotenentului lui Iorga, Dimitrie Munteanu-Râmnic (acesta repetîndu-i ulterior fiului său, Frasin Munteanu-Râmnic spusele acesteia), alăturîndu-i-se lui Carol după întoarcerea acestuia, Gheorghe Brătianu a fost practic repudiat de restul clanului Brătianu. De asemenea, conform zvonurilor bucureștene, după întoarcere, Carol l-a găsit pe prințul Barbu Știrbei în apartamentele Reginei Maria și a făcut o scenă. Carol, care-și venerase mama pînă atunci, nu putea accepta ideea că Regina Maria era și ea ființă umană 7 Corneliu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
social poate fi viu simțită din jurnalul politic al lui Iorga. Străinii comparau România cu Mexicul, iar mașinile care veneau spre București cădeau în ambuscadele întinse de tîlharii flămînzi. Memorii, vol. VI, pp. 30, 60, 90 39 Conform spuselor societății bucureștene, Iorga trebuia să fie deja "asfixiat" sub greutatea ordinelor. O viață de om..., vol. III, p. 246. Regele Carol încerca să-l flateze pe Iorga acordîndu-i ordine doamnei Catinca, care, de altfel, erau pe deplin meritate 40 Argetoianu a protestat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
perspectiva comunistă. La urma urmei, acuzațiile sunt, la prima vedere, cât se poate de plauzibile”. Intelectualii francezi care vizitau blocul sovietic se extaziau mai mult decât oricine dinaintea comunismului În construcție. Suprarealistul Paul Éluard se adresa În 1948 unui public bucureștean (fără Îndoială perplex): „Vin dintr-o țară În care nimeni nu mai râde, nimeni nu mai cântă. Franța e În umbră. Voi, Însă, ați descoperit strălucirea Fericirii”. Același Éluard, un an mai târziu, În Ungaria ocupată de sovietici: „Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deosebit de pervers și represiv: distanțându-se de Uniunea Sovietică după 1958, Dej și Ceaușescu au scăpat și de obligația de a copia destalinizarea și reformele asociate cu epoca Hrușciov. Spre deosebire de alte state-satelit, România nu permitea nici un fel de opoziție: intelectualii bucureșteni din anii ’60, rupți de propria societate, nu erau implicați În dezbaterile interne (care nu existau) și trebuiau să se mulțumească cu lectura ultimelor nouveaux romans de la Paris și cu participarea „prin procură” la o cultură franceză cosmopolită, cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1972 instructor la Comitetul Județean pentru Cultură și Educație Socialistă Cluj, este transferat în 1975 la Casa Municipală de Cultură. În 1990-1992 ocupă un post de sociolog la Centrul Județean al Creației Populare Cluj; este și corespondent local pentru publicațiile bucureștene „Expres magazin” și „Evenimentul zilei” (1991-1992), redactor și redactor-șef adjunct la cotidianul „Tribuna Ardealului” (1993-1994). Ulterior intră în Catedra de sociologie a Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității „Babeș-Bolyai”, avansând până la gradul de profesor. Debutează la „Tribuna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
, Gheorghe (14.II.1931, Dobreni, j. Neamț), estetician și eseist. A urmat liceul la Arad (până în 1951), apoi Școala de Literatură „M. Eminescu” (absolvită în 1954) și Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1954-1959). Și-a luat doctoratul în filologie la Moscova, devenind profesor de estetică la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București, unde este și rector între 1970 și 1976. A fost redactor la „Contemporanul”, „Tânărul scriitor”, redactor-șef adjunct
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285152_a_286481]
-
, Marin (12.V.1921, București - 21.X.1994, Constanța), prozator. După absolvirea liceului bucureștean „Mihai Viteazul” (1941), urmează, între 1945 și 1949, studii de drept. Participă la al doilea război mondial ca sublocotenent în rezervă, prozele sale de mai târziu descriind de regulă universul absurd-apocaliptic al războiului și tragicele bulversări pe care le produce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
1945, București), poet și traducător. Este fiul Mariei (n. Zamfirescu) și al lui Ion Cantuniari, inginer. A absolvit Liceul „Matei Basarab” din București (1962), după care a urmat cursurile Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale, secția spaniolă, din cadrul Universității bucureștene (1962-1967). Corector la Editura Meridiane, redactor la Editura Academiei și la Editura Enciclopedică Română, bibliotecar la Biblioteca Centrală de Stat, redactor la Uniunea Artiștilor Plastici, între 1977 și 1983 a devenit cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române. A colaborat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
iar la București urmează cursurile Facultății de Litere (1946-1949) și ale Facultății de Drept (întrerupte în 1948). Funcționează un an (1949-1950) la Horezu ca profesor de limba și literatura română, apoi ca redactor la Editura Politică (și profesor la licee bucureștene), redactor la Editura Didactică și Pedagogică (1958-1966), expert și secretar al Comisiei de Științe Sociale și Umane la Centrul Național al Cercetării Științifice (din 1966). Între 1971 și 1996 a fost secretar general al Societății de Științe Filologice din România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
își alege modelele îndeosebi din lumea literar-artistică și sportivă, numărându-se între cei mai apreciați profesioniști ai genului. Dragostea noastră cea de toate zilele anunța un prozator cu ochi de caracterolog și de umorist, recrutându-și materia din lumea mahalalei bucureștene, a vieții de provincie și a mănăstirii. Dacă se adaugă și lumea cazonă, școlărească și sportivă, sunt aici principalele ținte asupra cărora moralistul R. își fixează atenția. E. Lovinescu îl reținea în Istoria literaturii române contemporane din 1937 la secțiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
frecventează seratele de la „Intim club”, unde îi cunoaște pe câțiva dintre scriitorii și artiștii de frunte ai țării, între care și pe Duiliu Zamfirescu, de care s-a legat printr-o lungă prietenie. În 1883 este introdus la ședințele Junimii bucureștene. Atașat în Ministerul de Externe (1885), șef de cabinet al lui P. P. Carp (1888), va fi numit secretar de legație la Paris (1889) și Istanbul (1890). Din 1892, retrăgându-se din diplomație, ține, la recomandarea lui Titu Maiorescu, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
tot mai mult locul structurilor expoziționale etatice, legitimate academic, câștingându-și publicul pe care totodată îl formează și informează. O contribuție însemnată o au aceste societăți artistice, Petre Oprea realizând o pertinentă trecere în revistă a lor în studiul Societăți artistice bucureștene 486. Constantin Prodan consideră anul 1881 ca an de referință pentru relansarea mișcării artistice, cu ocazia serbărilor pentru proclamarea Regatului României, ministrul V. Conta înființând "Expozițiunea artiștilor în viață", pusă sub direcția lui I. Stăncescu, Theodor Aman și Nicolae Grigorescu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu cât sculptorul a scos din scenă prețiosul trofeu al nimfetei, capul sfântului Ioan. În plus, capul acestei Salomei, prin capelură și banda de mătase care-l încojoară decorativ, și singurul amănunt vestimentar, aparține unei femei contemporane din înalta societate bucureșteană. Criticul subliniază apartenența sculpturii la simbolism într-un mod aproape literar, reconstituind momentul psihologic ulterior atrocității comise. Tot în registrul simbolist se situează și efortul de a transcrie o état d'âme prin sugestia unei stări aproape extatice în care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Meridiane, București, 2003. Mihalache, Marin: Cecilia Cuțescu Storck, Editura Meridiane, București, 1969. Mitchievici, Angelo; Ioan Stanomir: Teodoreanu reloaded, Editura Art, București, 2011 Octavian, Tudor: Un artist al casei regale Ottilia Michail-Oteteleșanu, Monitorul Oficial R.A., București, 2008. Oprea, Petre: Societăți artistice bucureștene, Editura Meridiane, București, 1969. Oprea, Petre: Incursiuni în sculptura românească. Sec.XIX-XX, Editura Litera, București, 1973. Oprescu, Gh.: Ștefan Popescu, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1958. Palacio, Jean (de): Figures et formes de la decadence, Seguier, Paris, 1994
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Vasile Florea, Editura Meridiane, București, 1980, p. 72. 484 Michael Gibson, Symbolism, Taschen, Köln, 2006, p. 159. 485 Ip. Strâmbulescu, "Cronica artistică. Rolul Societăților de arte la noi", în Viața românească, aprilie 1908, pp. 88-90. 486 Petre Oprea, Societăți artistice bucureștene, Editura Meridiane, București, 1969. 487 Theodor Enescu, Scrieri despre artă, vol. II, ediție îngrijită de Ioana Vlasiu, Editura Meridiane, București, 2000, p. 108. 488 A se vedea manifestul publicat în 1940, în Dacia literară de către Mihail Kogălniceanu. 489 Constantin Prodan
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
social-politic existent În acea vreme. Este apoi prezentată familia armonioasă a lui Victor Predeleanu, dar și familia lui Grigore Iuga, a cărui soție, Nadina, duce o viață scandaloasă. Titu Herdelea Își trăiește viața Într-o lume modestă, a micii burghezii bucureștene, a funcționarilor mărunți, a micilor meseriași cu idealuri socialiste, ca cizmarul Mendelson. La, acest cizmar, Titu Herdelea Îl cunoaște pe Petre Petre și niște soldați pe cale de „liberare”. (până aici e conținutul capitolul I, intitulat „Răsăritul”) În capitolul „Pământurile”, autorul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Limbajul este uniformizat, ceea ce trădează faptul că naratorul se ascunde În spatele personajelor sale. Sunt utilizate aceleași mijloace ligvistice, indiferent de situația socială sau de cultura acestora. În concluzie, „Enigma Otiliei” este un roman realist balzacian, obiectiv. Naratorul prezintă viața societății bucureștene de la Începutul secolului al XX-lea, folosind procedee specifice ca realizarea de tipologii, tehnica detaliului, a focalizării, motivul paternității, veridicitatea, depășind Însă modelul realismului clasic, prin elementele de modernitate (spiritul critic și polemic, ambiguitatea personajelor, reflectarea complexă etc). G. CĂLINESCU
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
după metoda balzaciană (deci tot un model, ca și În cazul lui Camil Petrescu) a faptelor concrete, a experienței comune...” Cât privește universul antropologic, având În centru familia, „faptele concrete” și experiențele comune, fără „nimic livresc”, plecând de la „viața burgheziei bucureștene”, problemele pot fi discutabile dintr-o altă viziune estetică. Dincolo de explicația criticului și teoreticianului, reținem sintagma „concepție Înaltă despre artă”, asta Însemnând că arta Înseși trebuie să se Înscrie Într-un sistem estetic și nu „În arbitrarietate” cum se Întâmpla
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
inspirate din viața burgheziei românești din cea de a doua jumătate a vacului al XIX-lea și surprind contrastul dintre pretențiile și realitatea acestei lumi, Într-un amplu proces de parvenire politică și socială. Este creionată cu deosebire mica burghezie bucureșteană a epocii amintite În prima comedie, din 1879, „O noapte furtunoasă” unde jupân Dumitrache este un reprezentant tipic. În „Conu Leonida față cu reacțiunea”, aceeași lume este În Întregul ei ridicolă prin Leonida. În „D-ale carnavalului”, se dezvăluie, caricatural
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
scrisoare pierdută” pune În lumină un mediu mai larg din punct de vedere social și o lume aflată Într-o luptă interioară, pentru afirmare politică. Schițele sondează mediul citadin, uman și social sub aspect comic. Descoperim aici o lume specific bucureșteană cu crâșmele, cu berăriile, cu birourile prin care mișună oameni cu o identitate pestriță, aparținând aceleiași mici burghezii. Puține schițe ies din granițele capitalei și aceasta numai pentru a Înfățișa pe moftangiii de la nivelurile sociale ale provinciei. O parte din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și crease un haos social, economic și politic. De fapt, guvernul nu prea reușea să-și extindă controlul dincolo de Muntenia și sudul Transilvaniei. Sovieticii mențineau ordinea în Basarabia, denumită mai apoi Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și în Transilvania, unde autoritățile bucureștene nu mai erau în stare să-i țină în frîu pe românii dornici să se răzbune pentru cei patru ani de persecuții, în care fuseseră sub ocupație ungară 205. În luna ianuarie 1945, Ana Pauker și Gheorghiu-Dej s-au dus
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
i-a declarat vinovați pe Maniu și pe colegul lui, Ion Mihalache, condamnîndu-i la închisoare pe viață. Ceilalți 19 acuzați au primit pedepse variind între un an de detenție și închisoare pe viață. Reacțiile au fost diverse. Moscova și presa bucureșteană proguvernamentală au calificat sentințele tribunalului ca fiind "aspre, dar juste". Condamnarea lui Maniu întărea convingerea guvernului britanic că Tratatul de Pace nu avea să fie respectat, probabil, de către România. Cît despre SUA, deși presa a criticat sentința, mesajul oficial al
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
News", aceasta din urmă editată de Legația Română de la Washington. Discuțiile dintre Legație și Departamentul de Stat s-au prelungit pînă în vară, iar "U.S. News", cum se preconiza a fi denumită această publicație, nu a ajuns niciodată în standurile bucureștene 735. Noua direcție a lui Gheorghiu-Dej nu includea și distribuirea de publicații propagandistice americane. Schimbarea de atitudine a permis, însă, accesul reporterilor americani în România pentru prima dată după trei ani. Aceștia au venit cu ocazia Festivalului Internațional al Tineretului
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]