4,943 matches
-
Suceava, 226 km Sprinturi intermediare: Siret (km 62), Rădăuți (km 78), Câmpulung (km 158) Cățărări: Sucevița (km 113, cat A și km 116, cat A), Sadova (km 141, cat A) Etapa a patra a fost câștigată de campionul ediției precedentente, bulgarul Vladimir Koev de la Konya Torku Șekerspor-Vivelo, care a ajuns la sosire alături de grecul Ioannis Tamouridis, cu un avans de 8 minute și 24 de secunde față de restul plutonului. Aceștia s-au detașat de pluton pe prima cățărare a zilei, la
Turul României 2011 () [Corola-website/Science/322832_a_324161]
-
cățărare a zilei, la vârful căreia au ajuns împreună cu rutierii Christoph Spiringer și românul Ștefan Morcov. Astfel, Tamouridis s-a apropiat la 3 mintute și 46 de secunde de tricoul galben care a rămas tot la românul Andrei Nechita, în timp ce bulgarul Koev avea o întârziere de 14 minute și 27 de secunde. Victor Mironov a câștigat sprintul de la Siret, Krisztian Lovasssy pe cel de la Rădăuți, Tamouridis la Câmpulung Moldovenesc, iar Spiringer a câștigat cățărările de la Sucevița și Koev pe cea de la
Turul României 2011 () [Corola-website/Science/322832_a_324161]
-
la nord de Caucaz și care strânseseră o armată de aproximativ 50.000 de oameni. Lor li s-au alăturat cumanii, un popor turcic care stăpânea un hanat întins, între lacul Balhaș și Marea Neagră. Cumanii i-au convins și pe bulgarii de la Volga și pe hazari să li se alăture. Hanul cuman, Koten, și-a pus armata sub conducerea fratelui său, Iuri, și a fiului său, Daniel. Prima bătălie între această alianță și mongoli s-a încheiat nedecis, dar mongolii au
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
au urmărit pe principele Galiției și au jefuit câteva orașe, dar după aceea s-au întors. Armata mongolă a trecut Volga lângă Volgogradul de astăzi și au trecut prin Bulgaria de pe Volga, unde au fost învinși într-o ambuscadă de bulgari. Armata mongolă i-a întâlnit pe bulgari într-o altă bătălie în care a fost iarăși învinsă de aceștia. Mongolii au continuat atacându-i pe cumanii din Kanglis, care îi susținuseră pe cumanii din Caucaz cu un an în urmă
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
jefuit câteva orașe, dar după aceea s-au întors. Armata mongolă a trecut Volga lângă Volgogradul de astăzi și au trecut prin Bulgaria de pe Volga, unde au fost învinși într-o ambuscadă de bulgari. Armata mongolă i-a întâlnit pe bulgari într-o altă bătălie în care a fost iarăși învinsă de aceștia. Mongolii au continuat atacându-i pe cumanii din Kanglis, care îi susținuseră pe cumanii din Caucaz cu un an în urmă. Au luptat împotriva armatei cumane lângă Munții
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
capitala la Cairo, care a existat de la răsturnarea dinastiei Ayyubide până la cucerirea otomană a Egiptului în 1517. Casta de guvernământ a sultanatului a fost compusă de mameluci, soldați predominanți cumani. Mamelucii au fost sclavi convertiți la islam, de origine cerchezi, bulgari sau alte popoare balcanice și caucaziene, care au fost folosiți drept structură de bază în armata egipteană a sultanilor ayyubizi. Fiecare sultan și emir de rang înalt emir avea propriul său corp privat, iar sultanul as-Salih Ayyub (domnie 1240-1249) s-
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
armată a auxiliarilor varegi care debarcaseră de curând sub comanda catepanului Mabrica. Bizantinii au reluat pentru scurtă vreme Brindisi și Taranto și au instalat o garnizoană în Taranto sub comanda lui Nikefor Karantenos, un militar bizantin experimentat în urma războaielor cu bulgarii. Catepanul a avut parte de o serie de succese împotriva normanzilor în Italia, însă episodul a însemnat doar ultima amenințare bizantină în această direcție. Bari, capitala catepanatului bizantin, a fost țointa asediului normand începând din august 1068. În aprilie 1071
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
mise de Ștefan I s-au concentrat pe întărirea autorității regale și creștinarea supușilor săi. Deși o serie de documente subliniază rolul jucat de cavalerii și clericii germani și italieni în acest proces, nu trebuie neglijat nici rolul jucat de bulgari, dovedit de numărul mare de cuvinte de origine slavă prezente în limba maghiară, (în special în domeniul agriculturii). Existența noului regat a fost amenințată de răscoalele păgânilor și de încercările de cucerire ale Sfântului Imperiu Roman până în timpul domniilor regilor
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Kollmitz în Austria). În 892, după cum este notat în "Annales Fuldenses", regele Arnulf a atacat Moravia Mare, iar maghiarii au luptat alături de trupele sale. După 893, bizantinii au transportat peste Dunăre trupele maghiare aliate și împreună i-au învins pe bulgari în trei bătălii. În 894, maghiarii au invadat Panonia ca aliați ai moravilor regelui Svatopluk I. În jurul anului 896, cel mai probabil sub conducerea lui Árpád, ungurii au traversat Munții Carpați și au intrat în Câmpia Panonică. În 899, maghiarii
Invaziile maghiarilor în Europa () [Corola-website/Science/328384_a_329713]
-
epoca Imperiul Roman de Răsărit, bizantinii stabilind acolo o garnizoană. În 969, împăratul Nicefor al II-lea Focas a reconstruit fortificațiile acropolei și o parte din oraș. Orașul Filippi a beneficiat în acea perioadă de slăbirea treptată a amenințării din partea bulgarilor și de revigorarea Imperiului Bizantin. În acest context, episcopul Vasile Kartzimopolos a dispus refacerea zidurilor de apărare ale orașului în 1077. Filippi cunoaște o nouă perioadă de prosperitate, geograful arab Al-Idrisi menționându-l ca un important centru de producție și
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
culoare roșie, de la care pornește o aleea largă, ce are pe fiecare latură câte două rânduri de cruci. La capătul aleii urmează câmpul de morminte, cu cruci perfect aliniate. La inaugurare, mormintele erau grupate pe națiuni și confesiuni: germani, austro-ungari, bulgari, turci și români. Ulterior, unii militari au fost reînhumați în alte cimitire. Astfel, în toamna anului 1928 de aici au fost exhumați 178 eroi români și au fost transferați la "Sanctuarul Eroilor din Primul Război Mondial", care se află în
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
Maria pentru Cultul Eroilor”, al cărui continuator de drept este în prezent Oficiul Național pentru Cultul Eroilor. Înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, în Cimitirul de onoare Pro Patria se aflau îngropați 1304 germani, 300 de austro-ungari, 162 de bulgari, 18 ruși, 8 unguri, șase români, un italian, un sârb si 38 de militari necunoscuți. Ulterior au fost înhumate și victime ale celui de-al Doilea Război Mondial. În prezent, în cimitir odihnesc 3855 militari germani, și anume 2.292
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
înhumați 162 de eroi bulgari. După ce parcela a fost reabilitată de o firmă bulgară, la 6 noiembrie 2005 a fost vizitată de președintele Bulgariei, Gheorghi Părvanov, pentru a asista la ceremonia de inaugurare a acestei parcele de onoare dedicate militarilor bulgari morți pe teritoriul României în Primul Război Mondial. A fost prima vizită unui șef de stat bulgar la cimitirul din București după mai bine de 60 de ani. Președintele Traian Băsescu nu și-a făcut timp să participe la eveniment
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
60 de ani. Președintele Traian Băsescu nu și-a făcut timp să participe la eveniment. Anual, de Ziua Armatei Republicii Bulgaria, care se sărbătorește la 6 mai, o dată cu Ziua Sfântului Gheorghe, patronul oștirii, Ambasada Republicii Bulgaria și Comunitatea „Bratstvo” a bulgarilor din România depun coroane de flori la Monumentul Eroilor căzuți pe teritoriul românesc, din Cimitirul „Pro Patria" din București.
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
bizantine, în timp ce infanteria ataca tabăra. Hanul a capturat cai, arme și numeroși prizonieri. Împăratul bizantin, Iustinian al II-lea, a fost printre puținii care au scăpat, și s-a adăpostit în cetate, de unde a plecat la Constantinopol pe o navă. Bulgarii și-au asigurat noile teritorii pentru secole. În 711, a izbucnit o revoltă care l-a forțat pe Iustinian să ceară ajutor, dar Tervel i-a trimis doar 3.000 de soldați, care după mai multe confruntări l-au dus
Bătălia de la Anchialus (708) () [Corola-website/Science/327031_a_328360]
-
Vineh (bulgară: Княз "Винех") a fost conducătorul Primului Imperiu Bulgar între 754/756 și 762. Conform "Listei numelelor conducătorilor bulgari" (un scurt manuscris ce conține numele conducătorilor bulgari timpurii), Vineh aparținea clanului Uokil. Vineh a urcat pe tronul bulgar după înfrângerea predecesorului său, Kormisosh, în fața împăratului bizantin, Constantin al V-lea. În 756, Constantin al V-lea a pornit o
Vineh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327052_a_328381]
-
Vineh (bulgară: Княз "Винех") a fost conducătorul Primului Imperiu Bulgar între 754/756 și 762. Conform "Listei numelelor conducătorilor bulgari" (un scurt manuscris ce conține numele conducătorilor bulgari timpurii), Vineh aparținea clanului Uokil. Vineh a urcat pe tronul bulgar după înfrângerea predecesorului său, Kormisosh, în fața împăratului bizantin, Constantin al V-lea. În 756, Constantin al V-lea a pornit o campanie împotriva Bulgariei pe uscat și pe mare
Vineh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327052_a_328381]
-
Regatului Bulgar între 681 și 701, de asemenea este considerat întemeietorul Primului Imperiu Bulgar. Asparuh a fost un membru de seamă a clanului Dulo, ce se considerau urmașii lui Attila, regele hunilor. Într-o cronică în care sunt menționați hanii bulgari, Asparuh este membru al clanului Dulo și a domnit 61 de ani. Această perioadă lungă de timp nu poate fii aceptată de către istorici ca durata domniei lui Asparuh, ci a vieții lui. În acord cu cronologia propusă de Moskov, Asparuh
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
lui Kubrat, Asparuh a fost recunoscut conducător conducător de către fratele său mai mare, Batbayan. Cei doi au fost obligați să părăsească stepele Ucrainei din pricina raidurilor hazare din 668. Asparuh s-a stabilit în fruntea a 30.000 - 50.000 de bulgari în delta Dunării, pe insula Peuce. În tot acest timp, Constantinopolul era asediat de califul arab, Muawiyah I (674 - 678), permițându-i lui Asparuh să se pregătească pentru atacul inevitabil al bizantinilor. După ce asediul a fost ridicat, împăratul Constantin al
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
de califul arab, Muawiyah I (674 - 678), permițându-i lui Asparuh să se pregătească pentru atacul inevitabil al bizantinilor. După ce asediul a fost ridicat, împăratul Constantin al IV-lea strânge în grabă o armată și pornește înspre noul așezământ al bulgarilor în 680. Forțat să-și abandoneze armata din cauza unor afecțiuni, moralul trupelor sale scade drastic. Forța bizantină dezorganizată este distrusă de cea bulgară în bătălia de la Ongala din vara lui 680. Prin acestă victorie, Asparuh cucerește Moesia, fondând Primul Imperiu
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
Forțat să-și abandoneze armata din cauza unor afecțiuni, moralul trupelor sale scade drastic. Forța bizantină dezorganizată este distrusă de cea bulgară în bătălia de la Ongala din vara lui 680. Prin acestă victorie, Asparuh cucerește Moesia, fondând Primul Imperiu Bulgar. Victoria bulgarilor le-a permis ocuparea Moesiei locuită de triburi slave, cu care se vor încheia alianțe. Asparuh va conduce un raid peste munți în provincia bizantină, Tracia, în 681, iar Constantin al IV-lea decide să încheie un tratat, prin care
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
nefinalizat, deoarece posibilitatea formării unui stat puternic, din punct de vedere militar, era prost văzută de către Marile Puteri ale vremii. Conform celor scrise de Titu Maiorescu în volumul „Istoria politică a României sub domnia lui Carol I”, în iunie 1886 bulgarii (prin cneazul Alexandru de Battenberg) i-au cerut oficial Regelui Carol I constituirea unei Confederații româno - bulgare sub sceptrul său, în forma unei monarhii dualiste de tip austro-ungar, care să fie o federație cu guverne separate, dar cu comandă militară
Unirea României cu Bulgaria () [Corola-website/Science/327282_a_328611]
-
Creștinismul Ortodox după ce s-au stabilit în Balcanii de Est (în Bulgaria) și au fost numiți turci găgăuzi. Un grup mare de găgăuzi a părăsit mai târziu Bulgaria și s-a stabilit în sudul Basarabiei împreună cu un grup de etnici bulgari, la începutul secolului XIX. În 1812, Basarabia, jumătatea estica a Principatului Moldovei, a fost ocupată de Imperiul Rus și triburile Nogai care locuiau în mai multe sate din Basarabia de Sud (sau Bugeac) au fost obligați să părăsească zona. Între
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
părăsească zona. Între 1812 și 1846, rușii au recolonizat cu găgăuzi aduși din estul Bulgariei (care a rămas sub Imperiul Otoman) într-o Basarabie ortodoxă, în principal în așezările părăsite de nogai. Ei s-au stabilit acolo, în paralel cu bulgarii basarabeni în Avdarma, Comrat, Congaz, Tomai, Cișmichioi și alte foste sate locuite de nogai. Unii găgăuzi s-au stabilit în partea liberă a Principatului Moldovei, care nu intra sub controlul rusesc în 1812, dar aceștia s-au mutat în zona
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
regiune în care etnicii slavi (ruși sau ucraineni) erau majoritari în zonele urbane. Protestele față de guvernul republican erau mai puternice aici. La recensământul din 1989, în Transnistria locuiau 40,0% moldoveni, 28,3% ucraineni, 25,4% ruși și 1,9% bulgari. Pe 19 iunie 1992 lângă tipografia orășenească, pe str. Pușkin, o patrulă a poliției îl reține pe comandantul grupului de informații speciale al nerecunoscutei RMN, maiorul Igor Ermakov și pe șoferul acestuia. Poliția i-a ordonat lui Ermakov și șoferului
Bătălia de la Tighina (1992) () [Corola-website/Science/330696_a_332025]