6,191 matches
-
avea să se întâmple cu proprietățile, ca în Rusia, le-a donat surorii lui, motivând că pe el nu-l mai interesează pământul. Când rușii rup frontul și trec Prutul în Moldova, familia Gorea, ca și altele, înspăimântate, încarcă în căruță ceva alimente și așternuturile, pune copiii deasupra , toți sub 14 ani, mai puțin pe Elena care de-acu era muncitoare, și pleacă în refugiu, la Moșna, în județul Vaslui. Mama fiind gravidă în ultima lună, de emoții și de zdruncinături
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
pe Elena care de-acu era muncitoare, și pleacă în refugiu, la Moșna, în județul Vaslui. Mama fiind gravidă în ultima lună, de emoții și de zdruncinături, naște pe cel de - al șaptelea copil. Ce să facă proaspătul tătic ? Întoarce căruța și o ia înspre casă, la Rediul Aldei. Întâlninduăse cu soldații ruși care, fără de mi lă, nu țin cont de rugămințile părinților, dau jos copiii, iau căruța, iar familia astfel deposedată plecă mai departe pe jos. Când ajung spre seară
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
naște pe cel de - al șaptelea copil. Ce să facă proaspătul tătic ? Întoarce căruța și o ia înspre casă, la Rediul Aldei. Întâlninduăse cu soldații ruși care, fără de mi lă, nu țin cont de rugămințile părinților, dau jos copiii, iau căruța, iar familia astfel deposedată plecă mai departe pe jos. Când ajung spre seară acasă, găsesc totul devastat, camerele goaleăgoale, doar niște țoale pe două paturi pe care le-a folosit pentru învelirea copiilor, că celelalte fuseseră confiscate de ruși odată cu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
iar familia astfel deposedată plecă mai departe pe jos. Când ajung spre seară acasă, găsesc totul devastat, camerele goaleăgoale, doar niște țoale pe două paturi pe care le-a folosit pentru învelirea copiilor, că celelalte fuseseră confiscate de ruși odată cu căruța și boii. Înseam nă că, în urmă, consătenii se puseseră pe jefuit, dar pe cine să învinovățești, când nici condiții pentru aceast a nu existau? Au venit anii 1946-1950, ani de secetă și foame , anii grăbitei, insistentei și asprei colectivizări
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
un inel ieftin, dar tare frumos lucrat, pe care și-l dorește. Mai avem ceva timp și privim în jurul nostru la orașul care se trezește, la piața care începe să prindă glas, la Orientul care prinde culori. De lîngă o căruță trasă la marginea drumului, se îndreaptă spre noi o făptură frumoasă, în rochia tradițională cu "toate culorile cerului și ale pămîntului" în urzeala ei, cu părul împletit în zeci de cosițe negre ca păcura. Spune ceva în limba ei, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
o întoarce cu palma în sus. Rîd și eu, retrăgîndu-mi mîna. La ce mi-ar folosi să-mi citească-n palmă o ghicitoare al cărui grai nu-l cunosc? Femeia își unduiește supărată șoldurile pline și se întoarce în umbra căruței, așteptînd să-i pice vreun client de pe propriile-i meleaguri. La ora 7 se deschid tarabele cu dulciuri și cele cu țesături. Un drăcușor insistent mă îndeamnă să trag cu ochiul la cele din urmă. Privirea mi se oprește asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
să fac parte din micul grup pus pe drumuri, dar i-am rămas recunoscătoare pînă azi pentru una din primele mele mari și frumoase călătorii din viață. Am traversat tot arcul Maramureșului cu piciorul sau cu "ia-mă, nene, cu căruța matale", de la Baia Mare pînă la Borșa, dormind pe la localnici sau, cînd oboseam, pe unde apucam, cum s-a întîmplat pe malul Izei, cînd am înțepenit în iarba umedă, fără să știu că acesta era primul semn al unor hibe pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
kilometri de urcușuri sau de coborîșuri. Dar ce frumos era și cît de bine, cînd ajungeam, însfîrșit, în fața unui bulz de mămăliguță caldă și în așternuturi mirosind a sulfină! De data asta, puternicul Peugeot al familiei Crișan înlocuise pasul și căruța, dar farmecul plaiurilor maramureșene rămăsese același. S-au adăugat: Rohia, cu chilia si mormîntul părintelui Steinhardt, Bîrsana, cu mormîntul Yvettei Cauchois, Săpînța Peri cu turla ei vestită și Cimitirul Vesel de la Săpînța. Dar toate acestea sunt mult mai bine descrise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
dreapta și intrăm pe drum de cară spre lunca Prutului. Plecasem de la moș Gavril destul de târziu, căldura se făcea tot mai mare și pe câmp, spre Lunca Banului, începuse să tremure apa morților. Câinele se ținea mai mult în umbra căruței. Bătrânul intrase în obișnuita lui muțenie care dura ore și altădată zile, altfel era om bun, însă cam aspru, neînduplecat în hotărâri. De acasă mi se dăduse învoire pe trei-patru zile la bucuria de a mânca harbuji pe săturate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
era un loc gol cu iarbă, larg de câțiva pași. De la drum ceva mai în fund și pe malul ridicat, ca o spinare de cal, se afla coliba lângă două stogulețe de fân din prima coasă, loc de ajuns pentru căruță și de păscut pentru cal. În sălciile și păpurișul gârlei, puzderie de păsări și în hățișurile de pe maluri ascunzători pentru iepuri. Locul colibei de pe mal fiind mai sus, aveam peste lanuri și pe întinderea șesului vedere mai largă, așa că peisajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
lanuri de porumb și floarea-soarelui. Până la vremea prânzului, ne-am așezat gospodăria, fân proaspăt pentru culcuș în colibă, pușca, praful și alicele, cutia cu chibrituri și sarea la un loc mai sus ferit de umezeală, săculețul cu făină în fundul colibei, căruța în latura colibei și sub căruță locul coteiului lângă o roată acoperită cu fân ca să aibă și el umbră. Mai departe, cujba pentru așezat ceaunul. Cu toată apa din apropiere, căldura parcă denaturaliza tot, pâlpâirile cerului lungeau în sus sămănături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
vremea prânzului, ne-am așezat gospodăria, fân proaspăt pentru culcuș în colibă, pușca, praful și alicele, cutia cu chibrituri și sarea la un loc mai sus ferit de umezeală, săculețul cu făină în fundul colibei, căruța în latura colibei și sub căruță locul coteiului lângă o roată acoperită cu fân ca să aibă și el umbră. Mai departe, cujba pentru așezat ceaunul. Cu toată apa din apropiere, căldura parcă denaturaliza tot, pâlpâirile cerului lungeau în sus sămănături și arbori, broaștele dormeau, cerul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
un cor imens de broaște. Culcatul a fost devreme și somnul agitat, spre ziuă a căzut puțină rouă și câinele neliniștit de dihăniile nopții. După vreo trei zile, nu știu ce-i abate lui moș Gavrilă că-l văd punând calul la căruță, îmi lasă totul în grijă și pe mine cu torhaturi cu tot în sama lui Dumnezeu, îmi lepădă câteva cuvinte din care am înțeles că lipsește două zile și că are să spună și celor de acasă să nu aibă grijă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
că lipsește două zile și că are să spună și celor de acasă să nu aibă grijă, dă bici calului, cotește la stânga și se tot duce pe drumul Hușului. Eu mirat și destul de neliniștit de rămânerea de unul singur, ascult uruitul căruței până se pierde în depărtare, pe urmă-l văd și pe cotei zbuciumându-se în curmeiul care-l lega de un lemn al colibei. Cu toate mângâierile mele, cu tot dărăpul de mămăligă ce i-l dau și nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
cu tot dărăpul de mămăligă ce i-l dau și nu-l mănâncă, cățelul nu-și contenește zbuciumul. Într-un târziu, văzând că nu-l pot liniști și că începuse să urle a pustiu, îl dezleg și pleacă glonț după căruța moșului. Venea înserarea, mâncare aveam pregătită, îmi aduc un ulcior cu apă, pregătesc fumarele pentru noapte, singur între semănături înalte în imensa vale a Prutului, pe locurile unde a fost dată bătălia între armatele lui Petru cel Mare și cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
am dormit puțin și cu vise grele. În dimineața următoare, flămând, am luat hotărârea de a pleca spre Huși, am strâns grămadă într-un sac toate câte le aveam în colibă, apoi am mai așteptat poate s-ar auzi venind căruța cu moșneagul, dar, să fi fost pe la vremea amiezii, îmi pun un țol pe mine și apuc drumul spre dreapta, trec podețul peste Pruteț și intru în valea Prutului joasă și netedă ca o masă, loc pe care se aflau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
părăsim locul, deoarece acesta este potopul și sfârșitul lumii. Cerul începuse iar să clipească, fulgera și ploaia acum cu rafale de vânt. Abia după ce, ajutat de tovarășii mei, am așezat toate lucrurile, îndeosebi pușca și cofăielul cu branșe, în mijlocul unei căruțe cu fân, cu câte un țol pe cap și cu încetineală de flămânzi, cam pe după-amiază, am luat drumul spre Huși pășind cu fereală peste tot și pipăind cu bețele adâncimea apelor. Dacă nu am fi plecat în ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ritualul acestuia și îi place mai ales somnul din acea noapte, care vine imediat, afundându-l în vise. E pământul lui, moștenit din moși-strămoși și i se pare firesc să-l muncească cu dragoste. Când ajunge la încărcatul fanului în căruță cu boi, vocea lui devine mai aspră, măi hotărâtă. Știe că trebuie să așeze palele de fan în cantități egale pe conținutul carului, să-l meșteșugească cu grijă mare, pentru că altfel se răstoarnă. Vocea lui îndeamnă: hai, ușurel, gata, alta
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
țuică, își pun coasele pe umăr și se îndreaptă de-a lungul ogrăzii către umbră unui dud. Acolo își împart între ei câștigul zilei și acolo rostesc un “Sară bună!”, plecând fiecare pe la casele lor. Moș Gheorghe matură cu grijă căruță de fan, pregătind-o pentru ziua următoare. Sub scândura de pe care își mâna boii, măi ascunde câte două-trei brazde. Pe urmă, intră încet în bucătărie, strigând: - Anică, hai!.... Mai, Anică!.... Anica îl întâmpină voioasa cu sortul în brâu și cu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
-i plăcea niciodată să piardă. Ori de câte ori greșea răspunsul la vreo întrebare din chestionar, lua totul de la capăt, drept pedeapsă. Își cumpărase două duzini de chibrituri, le îmbrăcase în roșu, verde, albastru, galben, le delegase a fi tractoare, mașini, tramvaie, căruțe și ”circulă” până dimineață târziu prin fel și fel de intersecții atentă la priorități.Totul pentru ea avea o logică perfectă, nu admitea niciun fel de greșeala, se ”penaliză” drastic, pentru că începuse să iubească viața în adevăratul sens al cuvântului
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
puneam un fel de mantă pe care o purtasem la seminar și care Inca nu-mi rămăsese mică, deși era roasa și rarița Îndeajuns. Era confecționata la croitorul Cotan din Gohor, sat mare, dincolo de Dealul Priponeștilor prin care treceam cu căruță trasă de boi când mergeam la pădure spre Brăhășești și Toflea - unde erau pădurile cumpărate de consătenii mei - la Cincu sau Sf. Gheorghe. Era cel mai bun meseriaș al localităților din zonă, la care fusesem cu tata de la lansarea comenzii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
om cu familie și copii, prin 1941 - 1944, cănd Antonescu cerea disciplină, Întorsul miriștilor În fiecare toamnă, iar plecatul la câmp, la culesul fasolei, a florii-soarelui, cositul nutrețurilor și transportul acestora erau legate de prezență plugului, cotigei și tânjalei În căruță, atât la ieșirea cât și la intrarea În sat, unde vegheau ,,străjile comunei”, formate din autoritățile primăriei, ai jandarmeriei locale, suplinite cu premilitarii Înarmați, tată, desi nu-și prea ara miriștea, În care rămâneau să mijească primele brazde trase Încă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
obrazul tumefiat și cu picioarele umflate, nu-i mai așteptăm pe americani, ci mulți dintre noi ne doream moartea”... Cand nu te așteptai soseau și acolo vești care răsturnau lucrurile: Când eram cel mai disperat, căci mă vedeam deja În căruță lagărului trasă de un cal și luând drumul spre groapă comună, vine o veste „bombă”: a doua zi, Într-o duminică, pe la mijlocul lunii iulie 1950, toți deținuții din lagărul Saligny vor fi transportați În lagărul de la Valea Neagră-Peninsula, de la celălalt
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
enorm luptei politice interne. Și au creat cadrul necesar unor bătălii aprige pe măcar sute de mii de voturi, care, se știe, contează suficient în lupta politică. După 1 ianuarie 2007, s-a cam creat un gol. Cu sacii în căruță, a cam început să ne pese prea puțin, tuturor, de la politicieni până la ultimul votant, că acești saci sunt prost peticiți și din ei curge grâul. Proiectul era încheiat, gata, ne-am luat de-o ultimă grijă, de-acum așteptăm să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
car ceva în sacoșe cu și fără roți, în rucsacuri, în genți, coșuri, valize, pungi colorate de plastic, cu taxiul, pe jos, în tramvai sau pe bicicletă, în mașină, tren, avion, autocar sau vapor, ba chiar de două ori în căruță. Dacă socotesc o medie de 10 kg/zi (deși uneori duc de trei-patru ori mai mult și-n în ture repetate) se adună vreo 70 de tone. Ies la raport, purtate în mâini sau în spate, singură sau cu ajutor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]