5,046 matches
-
infinite". (Steiner, 2005, p. 39) Raționaliști prin excelență, axați pe tehnica argumentării și pe pozitivitatea "lucrului bine făcut", sofiștii au reușit să mute centrul de greutate al discursului de pe oralitate pe cuvântul scris, ceea ce a avut ca efect instalarea mediocrității calme în școală. Pagina scrisă nu poate exercita niciodată asupra celuilalt atracția "dezacordului cooperant" al dialogului viu, surprinzător: "Sofiștii le citeau studenților cu voce tare la ore pe care suntem îndreptățiți să ni le imaginăm ca pe niște cursuri și seminarii
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
fie văzuți că îi sunt servili, întărindu-i astfel imaginea de superioritate socială. (...) Deoarece semnalele de putere pe care le transmit sunt fundamentale pentru specia umană, acestea sunt acceptate inconștient și pot astfel scăpa restricțiilor. Mișcările și gesturile sale sunt calme și relaxate sau hotărâte și calculate. (...) În timpul conversațiilor își folosește ochii ca pe niște arme, fixându-i cu privirea pe subordonați în momentele în care aceștia își apleacă politicos ochii și întorcându-și capul în momentele în care subordonații îl
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
răul este opusul binelui. De altfel, această terminologie morală nu își dobîndește sensul justificabil decît în virtutea motivației antitetice care determină deformarea maladivă și sănătatea psihică. Ceea ce morala numește "Bine" nu este altceva decît contrariul vanității culpabile: mîndria modestă, adică încrederea calmă în propria valoare, nu pur și simplu imaginată, ci realizată, atestată de acțiunile ce decurg din motivele supraconștiente: moralitatea trăită. B) METODA DE ANALIZĂ Pentru filosofie, moralitatea trăită rămîne un fenomen imprecis căreia ea încearcă să-i găsească condiția și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în capacitatea lor de a-și rezolva problemele. Cel de-al treilea răspuns, răspunsul celui care ascultă activ, ar avea cu totul alt rezultat, încurajat să-și exprime deplin și liber reacțiile emoționale, celălalt se va simți mai relaxat și calm în compania noastră. Faptul că i-am înțeles problemele și reflectăm asupra lor - dar lăsăm rezolvarea pe seama lui - arată că avem încredere în posibilitățile lui de a găsi singur o soluție, în plus, faptul de a fi fost ascultat, înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
vom persevera în a ne reține sentimentele, suntem expuși în mai mare măsură unor boli fizice și psihice. Fiecare a trăit tristețea pierderii unui prieten, emoția succesului, oboseala care se instalează după strădania de a rezolva o problemă dificilă, căldura calmă a unei zile de vară, spaima de a fi singur în mijlocul unei mulțimi. Fiecare speră să găsească iubire, bucurii și înțelegere în viață. Atunci când ne dezvăluim asemenea sentimente altora, îi încurajăm să se identifice cu noi și să ne împărtășească
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
forței interioare resimțite ca o povară. Marina e, la primul nivel, poemul reminiscențelor unei iubiri. În realitate el concentreză tentativa unei izbăviri de zbucium. Zbuciumul mării simbolizează neliniștea primordială: „Era rupere barbară Dinăuntru în afară” „Marea respiră precum am dormi Calmă, puternică-n zori de zi.” Marina apare ca alegoria propriei biografii spirituale a lui Labiș, amintind de Cimitirul marin a lui Valéry. Sentimentul unei mari și nesatisfăcute nevoi de liniște apare și în Idila. În primele versuri liniștea apare ca
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
în colectivitate este de nestăvilit, asemeni fenomenelor naturii; 71 p. 190, r. 14 15 : „Golătatea înconjură, iară foamea dă de a dreptul”necesitățile nutritive nu pot fi evitate sau neglijate asemeni altora; r. 27 28 : „Vorba dulce mult aduce” spiritul calm și vorba domoală dau rezultate mult mai bune într-o discuție decât violența sau duritatea limbajului; p. 191, r. 11 12 : „Un nebun arunc-o peatră în baltă, și zece cuminți n-o pot scoate” o vorbă spusă fără cuget
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
sta și de a 74 petrece continuu în mijlocul oamenilor; eternizarea stărilor de bine; p. 220, r. 12 13 : „cată să nu dăm cinstea pe rușine și pacea pe gâlceavă!”îndemn la păstrarea unui bun renume și la menținere unei atmosfere calme și împăciuitoare; r. 20 : „Mai trăiesc ei oamenii și fără popie” aluzie sarcastică adresată celor care aspiră, oarecum, la o scară socială mai înaltă; retezarea elanului, a impulsului ce animă un suflet dornic de ascensiune; r. 30 31 : „Are să urmeze
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
intervine adesea în acele perioade ale vieții în care persoana trăiește sub spectrul amenințărilor, susceptibile să o distrugă sau, cel puțin, să-i bulverseze ordinea: divorț, șomaj, pensie, boală. În schimb, dacă visul nu are legătură cu realitatea (mai degrabă calmă) sau cu iamgini ce ar fi putut să îl suscite (film-catastrofă), el exprimă temerile inconștiente, angoasa de a nu mai putea refula sau controla pulsiunile percepute ca periculoase. Ca și în povestea biblică, visul poate avea o funcție profetică, anunțând
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
permite comerțul și schimburile), dar și între râuri și mări. În vis, arată dorința de a stabili sau de a menține relații sociale, dar și legăturile între trecut și viitor, punctul de plecare și punctul de sosire. În funcție de apele sale, calme sau agitate, este o reprezentare a vieții. Viața subiectului este sau nu un lung fluviu liniștit? El exprimă cursul previzibil al evenimentelor, chiar necazurile, sau, dimpotrivă, când depășește malurile, riscurile la care este expus și pericolele ce îl amenință pe
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pentru ca toată situația să se schimbe în bine, sau în rău (picătura care umple paharul). În a doua variantă presupune o amenințare și arată că pericolul, oricât de mic ar fi, nu e mai puțin înspăimântător. Lac Suprafața netedă și calmă a lacului este adesea folosită în simbolistică pentru a descrie liniștea spiritului. În vis, imaginea lacului exprimă, prin urmare, o aspirație la calm, la plenitudine interioară. Dar dacă liniștea lacului este brusc amenințată (de o furtună, de exemplu), atunci sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
vie" [Girardin t.II, 1986, p.245]. Dispunerea corpului și organizarea spațială încifrează raporturile dominat/dominant, apropiere/depărtare ale persoanelor și eforturile care se fac în acest sens pentru menținerea/depășirea situației: "Hélène, assise près du feu, avec son beau calme, regardait et écoutait. Malignon surtout semblait l'intéresser. Elle lui avait vu faire une évolution savante pour se rapprocher de Mme Deberle, qu'elle entendait causer derrière son fauteuil" [Zola, Une page d'amour, p.238]. În descrierile Parizienei, corpul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
coeur, p.73]. 119 F. Hoffet consideră [p.86] că parizianul se caracterizează prin predominarea mobilelor personale asupra mobilelor obiective. 120 "Cette fille m'a ruiné en trois ans. Je possédais quatre millions qu'elle a ménagés de son air calme, tranquillement, qu'elle a croqués avec un sourire doux qui semblait tomber de șes yeux sur șes lèvres." [Maupassant, L'épingle, în La parure, p.727] 121 "Aussi, lorsque l'idée de la femme lui vint, sur le tas de șes
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
majore ale personalității: extravertitul, orientat cu precădere spre lumea exterioară, lumea obiectivă, este foarte sociabil, leagă cu mare ușurință relații cu ceilalți, are mulți prieteni, agrează riscul, astfel că acționează sub inspirația momentului și este impulsiv; introvertitul, este o persoană calmă, retrasă, foarte rezervată, preferă o cunoașere destul de detaliată a activităților, își face planuri pentru viitor și evită reacțiile spontane, de moment. Este cunoscut faptul că temperamentul reprezintă doar o parte a personalității, puternic "modelabilă" de către factorii exteriori, astfel că pe
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
printr-un nivel crescut al inadaptării și al antisocialității, fiind mereu preocupați de organizarea riguroasă a actului infracțional, aceste reprezintă sensul vieții lor, un mod de a exista. În mod curent, profesioniștii sunt inteligenți, prevăzători, activi și plini de inițiativă, calmi și hotărâți. Din punct de vedere afectiv, acești indivizi sunt glaciali, insensibili și permanent nemulțumiți, nu își pot amâna satisfacțiile imediate. Infractorii ocazionali reprezintă categoria indivizilor care sunt bine integrați în sistemul socio-normativ și care intră sub incidența legii în urma
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
cultural sub conducerea lui Ion Bogdan Lefter prin tratarea lucrării lui H.-R. Patapievici Omul recent drept „carte cu probleme” (în loc să se mențină între limitele unei dezbateri de idei, foarte necesară și în acest caz particular); dificultatea angajării unei discuții calme despre Holocaust în România, pe baza definirii unui teren de dialog sobru și profesional, slujit de o solidă cercetare empirică, de o bună judecată morală, precum și de modelele internaționale valabile. Radicalizarea este potențată de evoluțiile recente ale dinamicii generaționale: Generația
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să cerem iertare / iertare iertare / trupului nostru / umbrelor noastre / de dincolo / dincolo dincolo / o, ce este dincolo?” (Preludiu). Melancolia poetului în fața curgerii ireversibile a lucrurilor (Odată cu timpul și apa) este una teatrală, livrescă, provenită din „singurătatea și tristețea profundă / și calmă a numerelor”. Spirit cartezian bântuit de neliniști abstracte, autorul își potolește setea bând din „spaima exactă și deplină a lucidității”, de unde apariția unor viziuni terifiante, trimițând la tema romantică a poetului damnat: „și sufletul meu a văzut îngerii / sunând dintr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
mopete, care aruncă lumea în neant spre a o reinventa după legi personale: „v. înnopteanu în marele său pullover cu tunet/ de soare, se plimbă pe câmpul heraldic, și ori/ care din florile minunate de aici simte adeseori/ privirea sa calmă. și încet, câte unul se încumetă// animalele pisicâine, crocomur, rinocalul/ să-i iasă întru întâmpinare. v. înnopteanu/ trece nestânjenit. vremea - ea nu/ mai trece. S-a oprit. mai departe, dr. cabalu/ de la geamul serei sale privește voios/ cum v. înnopteanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
în chiloți și cu tunica oferită de Olariu pe ea. Din nou, instinctul narativ- manipulator al lui Titus Popovici funcționează impecabil : în toate filmele cu legionari de până atunci, aceștia fuseseră prezentați ca niște brute ucigașe, prin opoziție cu comuniștii calmi și omenoși. Bruta e și aici, dar comunistul Duma este și el redus la condiția de mascul agresiv, care nu suportă să îi fie atinsă femela nici măcar cu privirea. Acționează violent și irațional. Olariu îi strigă : „Ce-ai, mă, ai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
vadă. Sunt momente în care demonstrativitatea filmului coboară până la nivelul scenetelor satirice ale unei brigăzi artistice de amatori - Sandu (Marin Moraru) și Vasile (Valentin Uritescu) se acuză reciproc de fățărnicie, carierism, lașitate, prostie, după care se încaieră burlesc sub privirea calm dezaprobatoare a Puștiului. Este simbolizat chiar și Ceaușescu, de un Jorj Voicu în costum și purtând pălărie, așezat pe un fotoliu și întorcând lent, ritualic, capul către șoptitorii din stânga și din dreapta lui. Securitatea e și ea întruchipată, de tinerii în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
spoturile de miză, în care sînt anunțate luări de poziție, într-o manieră factuală sau emoțională. Apoi, spoturile negative urmăresc discreditarea identității sau a propunerilor adversarului, utilizînd aluzia, comparația sau atacul direct. Etapa finală constă în revenirea la o viziune calmă, ba chiar euforică, asupra comunității naționale, al cărui destin se întîlnește cu destinul candidatului providențial. Regia audiovizuală este, în acest caz, elementul-cheie care asigură fuziunea simbolică a acestui feel good spot. Dacă publicitatea politică este o comunicare costisitoare, dat fiind
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
publicase trei volume de versuri - Îngeri de lut (1933), Fugarnice (1935) și „cântece mecanice” în Uzina umbrelor tangente (1937) -, toate în tiraje reduse, abia Alter ego! (1942) s-a bucurat de semnalări în presă. Cartea propunea o poezie intimistă, sobră, calmă, „un lirism liniștit, discret, un vers palid, alb, care-și poartă grațiile în vârful picioarelor, un sunet pur, cristalin, cu ecouri clare, dar șoptite” (Geo Dumitrescu). Versurile aminteau, în opinia unor comentatori, factura lirică a lui E.A. Poe și Stéphane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
prin care], spune Mallarmé, "we become immortal for a brief hour, free of all reality, and raise our obsessions to the level of creation" [devenim nemuritori, pentru un timp, si ne ridicăm obsesiile la nivelul creației]53: O neistovit spectacol, calmă participare! Ești mărirea până la gând, a dulcilor esențe familiare? Vale irizata, hore fericite ale ecourilor, arce protectoare cerești străvăzuta frigiditate a acelor cămări e blând împletita de o alternata mărturisire 54. Momentul de iluminare însoțește actul de plăsmuire a operei
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
e blând împletita de o alternata mărturisire 54. Momentul de iluminare însoțește actul de plăsmuire a operei, în fapt, participare la Creația continuă caracteristică vieții ("neistovit spectacol") se prelungește în actul lecturii și se exprimă printr-un "catharsis liric"55 ("calmă participare"), care traduce, astfel, exhilarația Sufletului individual ce își regăsește Unitatea pierdută ("arce protectoare 56 în cer") cu Absolutul. Reîntâlnim, în paragraful de mai sus, o expresie - "calmă participare" - , ce ne trimite cu gândul la formulă foarte apropiată din articolul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
prelungește în actul lecturii și se exprimă printr-un "catharsis liric"55 ("calmă participare"), care traduce, astfel, exhilarația Sufletului individual ce își regăsește Unitatea pierdută ("arce protectoare 56 în cer") cu Absolutul. Reîntâlnim, în paragraful de mai sus, o expresie - "calmă participare" - , ce ne trimite cu gândul la formulă foarte apropiată din articolul "Opera de artă că integrare" (1920), punctul liminar al acestui studiu (vezi mai sus) și care pune în lumina valoarea metafizica a creației artistice - problema comună marilor artiști
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]