6,271 matches
-
programatice efervescente, semnate, cel dintâi, de Kogălniceanu, cel de-al doilea, de Maiorescu. Un amănunt și mai important întrerupe însă, la vreme, acest tablou: "Următoarea întrebare este dacă, din anii '80 încoace, avem de-a face cu o schimbare de canon. Întrebarea a fost de obicei confundată cu aceea care privea schimbarea de paradigmă. În fond însă, paradigma postmodernă care succede celei moderne nu a impus un canon postmodern. Încercările, puține, au fost timide și s-au referit aproape exclusiv la
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
dacă, din anii '80 încoace, avem de-a face cu o schimbare de canon. Întrebarea a fost de obicei confundată cu aceea care privea schimbarea de paradigmă. În fond însă, paradigma postmodernă care succede celei moderne nu a impus un canon postmodern. Încercările, puține, au fost timide și s-au referit aproape exclusiv la literatura contemporană. Tevatura a fost reluată după 1989, deși era evident că revoluția nu putea da naștere imediat nici unei noi literaturi, nici unei noi lecturi. Un canon nou
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
un canon postmodern. Încercările, puține, au fost timide și s-au referit aproape exclusiv la literatura contemporană. Tevatura a fost reluată după 1989, deși era evident că revoluția nu putea da naștere imediat nici unei noi literaturi, nici unei noi lecturi. Un canon nou se întrevede abia în jurul anului 2000, când generația din urmă pare tot mai dezinteresată de lecturile generațiilor de dinainte și când nume, până deunăzi sacre, de scriitori încep să fie ignorate de urmașii lor întru literatură. Trebuie să așteptăm
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
din urmă pare tot mai dezinteresată de lecturile generațiilor de dinainte și când nume, până deunăzi sacre, de scriitori încep să fie ignorate de urmașii lor întru literatură. Trebuie să așteptăm însă ca școala și critica să legitimeze acest nou canon, la fel de restrictiv, deși din motive opuse, ca cel proletcultist. Scriitorii postbelici sunt la fel de afectați ca și aceia interbelici sau clasici. E greu de presupus din acest motiv că vom avea prea curând un acord sau măcar un armistițiu între scriitorii
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
un acord sau măcar un armistițiu între scriitorii și cititorii tineri, pe de o parte, critică și școală, pe de alta. Mai probabil e că se va găsi un compromis. N-am nici cea mai mică idee de cum va arăta canonul rezultat din el." (pag. 17) Nu sunt convins că dezinteresul pentru trecut e un dat exclusiv al generației 2000. În fond, rezultă chiar din modelul propus de Manolescu, agresivitatea fiecărui nou canon vizeză strict perioada imediat anterioară sieși, imunizând totodată
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
nici cea mai mică idee de cum va arăta canonul rezultat din el." (pag. 17) Nu sunt convins că dezinteresul pentru trecut e un dat exclusiv al generației 2000. În fond, rezultă chiar din modelul propus de Manolescu, agresivitatea fiecărui nou canon vizeză strict perioada imediat anterioară sieși, imunizând totodată, deferent, predecesorii mai îndepărtați. Toate bătăliile se dau în actualitatea intersecției de plăci tectonice. Într-un fel, lista autorilor optzeciști din Istorie, mai exclusivistă decât cele ale lui Ion Bogdan Lefter și
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
gura nu cunoaște istov. Mai degrabă un ecou al părerilor din popor despre cinul lui, un soi de Ștefan Apetrei în sutană, Popa Duhu e mai mult învățătorul de oameni înarmat cu un bun-simț ager, decât robul ierarhiilor și-al canoanelor. Că opțiunea lui nu-l pricopsește, se-nțelege. Însă nu asta-i lipsește acestui radical ale cărui pilde frig multe obraze. Popa Duhu nu cunoaște nici o formă de complicitate. Și când destinul îi dă, în fine, un loc în sistem
A trata cu refuz by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5682_a_7007]
-
Nume, altfel, foarte bune; dar nu sunt cam puține? La aproape patru decenii de la ediția princeps, F merită un alt tratament decât această indiferență ignorantă și snoabă, prin care așa-ziși analiști literari încearcă să oculteze trecutul, pentru a reface canonul. Desigur că acesta nu îngheață în formele cristalizate de experimentalismul modernist și că autorii postmoderni de calibru avansează către centru, într-un joc axiologic cu reguli clare. Dar am auzit de prea multe ori clamată teza "adevărului cu voie de la
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
de călător", se înrobește convenției de îndată ce trece în imaginarea situațiilor, în compoziția stărilor sufletești: "Spirit clasic, el este un adept al convenției ce nu imaginează subiecte, ci le rescrie. Clasicul repetă în chip original, dacă se poate spune așa, supunîndu-se canoanelor, în vreme ce romanticul, măcar în principiu, eliberează fantezia și descătușează creația. Alecsandri receptează însă modelele romantice la suprafață și într-un mod canonic, specific culturii sale clasice. De aici provine impresia de artificialitate în aproape tot ce ține în opera sa
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
Ion Simuț Configura}ia generală a canonului literar proletcultist, adunând într-o singură reprezentare vârfurile din toate genurile literare, derivă din configurațiile particulare pe genuri. Emil Boldan reflectă cât se poate de fidel epoca în sinteza sa de serviciu, realizată în Prezentare succintă a istoriei literaturii române
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
Geo Dumitrescu, fără vreun volum publicat în acest interval, trecea printr-o perioadă de indezirabil, fiind exclus în 1954 din PMR și reprimit abia în 1963. Oarecum neașteptată este uitarea lui Miron Radu Paraschivescu (enumerat totuși în configurația generală a canonului, dar nereluat la privirea în detaliu a poeziei), tributar epocii cu multă poezie conjuncturală, dar necreditabil pentru comportamentul său prea îndrăzneț la conducerea "Almanahului literar" de la Cluj, unde se aflase prin 1949-1952, după care s-a retras. Pentru că anterior, într-
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
popor. Pe măsura apropierii de actualitate, criteriul ideologic, al participării literaturii la construcția socialistă, e decisiv, fiind frecvent invocat. Literatura trebuie să ilustreze spiritul revoluționar al proletariatului, să mobilizeze, să participe la lupta pentru viața, societatea și omul noii epoci. Canonul ideologic e centrat pe genul liric. Poezia deține prim-planul, iar această mentalitate lirică predominantă va fi preluată de toată literatura perioadei comuniste, inclusiv de către canonul neomodernist. Tot timpul am crezut că avem o poezie cu mult mai importantă și
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
proletariatului, să mobilizeze, să participe la lupta pentru viața, societatea și omul noii epoci. Canonul ideologic e centrat pe genul liric. Poezia deține prim-planul, iar această mentalitate lirică predominantă va fi preluată de toată literatura perioadei comuniste, inclusiv de către canonul neomodernist. Tot timpul am crezut că avem o poezie cu mult mai importantă și mai valoroasă decât proza. Dacă în cazul poeziei lista lui Emil Boldan se învârte mai mult în jurul unor nume decât în jurul unor titluri, în cazul prozei
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
pregătea reconsiderarea lui Maiorescu, Blaga, Voi-culescu, Lovinescu etc. Deși unii dintre componenții generației '60, numită ca atare ulterior, debutaseră atât în poezie, cât și în proză, nici un nume nu e pomenit. De-a lungul deceniul șapte, fapt evident după 1965, canonul proletcultist nu va fi doar transformat, ci pur și simplu substituit cu un altul: canonul estetic neomo-dernist, construit în jurul generației '60. Ierarhia oficială a valorilor în proletcultism, una vizibil politizată, dogmatică, e foarte sever și riguros - de fapt rigid - așezată
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
ca atare ulterior, debutaseră atât în poezie, cât și în proză, nici un nume nu e pomenit. De-a lungul deceniul șapte, fapt evident după 1965, canonul proletcultist nu va fi doar transformat, ci pur și simplu substituit cu un altul: canonul estetic neomo-dernist, construit în jurul generației '60. Ierarhia oficială a valorilor în proletcultism, una vizibil politizată, dogmatică, e foarte sever și riguros - de fapt rigid - așezată piramidal, nu atât pe generații (despre care nici nu se vorbește), cât pe vârste, fără
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
neîncetat cu un glas, cu o intonație (în termenii săi, ar fi vorba de ideea-voce). În acest sens, prima parte a cărții, Dostoievski-tragedia subteranei, mi se pare edificatoare. Demonstrația impecabilă este construită aici, cum de altfel sugerează și subtitlul, după canoanele unei tragedii în toată puterea cuvîntului. Autorul însuși mărturisește în prefață că și-a imaginat o tragedie în cinci acte constituită din cele cinci mari romane, conducîndu-se după o "sugestie arhitectonică, dramaturgică, pentatonic-muzicală", cu scopul de a aduce în avanscenă
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
ar trebui ca tinerii critici să lase armele albe ale cuvintelor și să pună mîna pe arme de foc? Abia aștept să citesc romanele și poemele rezultate dintr-o astfel de concepție despre literatură, mai apropiată de canonadă decît de canon.
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
între Tîrgu Mureș și Piatra Neamț", alături de un narator omniscient, replică parodică a celui consacrat ca atare de către ,,doxa". De altfel, autoarea pendulează între critica marilor narațiuni totalizatoare și complicitatea cu acestea, romanul fiind o construcție unitară, în buna tradiție a canonului pe care îl prezintă și îl ironizează în același timp. Juxtapunerea celor două tipuri de reprezentări ale unui discurs totalizator subminează tocmai ideea de narațiune totalizatoare, rămînîndu-i în același timp complice. Astfel, în finalul primului capitol se face aluzie la
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
Liviu Dănceanu De câte ori susțin în fața studenților mei o prelegere despre principiul componistic al fugii, gândesc la cuvintele lui Forkel: "în fugă și în toate formele înrudite ale contrapunctului și canonului, el (Bach) e cu totul unic, și atât de unic, încât, de-a lungul și de-a latul în jurul lui, totul e gol și pustiu. Niciodată n-a fost scrisă de vreun compozitor o fugă care ar putea fi pusă
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
între formele simfonice, întrucât nu a produs nici o descendență" (Cours de Composition musicale, Paris, 1909). Cu toate acestea, fuga a avut mai mulți părinți și bunici, fie și numai dacă ne gândim la motet și ricercar, la tiento, caccia și canon. Istoria genului e survolată cu acribie și, am putea spune, cu implicare afectivă din care nu lipsesc accentele valorizatoare: "Ajunsă la un moment de mare strălucire în Barocul înalt, când noul gust muzical caută deja alte scopuri și mijloace de
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
se lovește de un mediu intelectual ostil, de neînțelegere și chiar de ură. * Cîndva tot o revistă pentru tineri, astăzi una pentru toate vîrstele, Luceafărul bucureștean vine în numărul 2 cu un lung articol al dlui Gh. Grigurcu pe tema canonului, plin de observații foarte interesante, pigmentate polemic. Continuă interviul acordat de dl Marian Popa redactorului-șef al revistei, prilejuit de Istoria literaturii pe care cel dintîi a publicat-o recent. Dincolo de faptul că dl Popa se referă la sine însuși
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15565_a_16890]
-
pe zi, legume fierte cu untdelemn și puțin vin. Se dezleagă, de asemenea, la vin și untdelemn (în orice zi a săptămânii ar cădea), de sărbătorile Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul (24 februarie), Sfinții 40 de mucenici (9 martie), Joia Canonului celui mare, înainte și după serbarea Buneivestiri (24 și 26 martie), precum și în ziua Sfântului Gheorghe (23 aprilie), iar după unii și în Joia Patimilor. La praznicul Buneivestiri (25 martie) și în Duminica Floriilor, se dezleagă și la pește (când
Postul Paștelui: Sfaturi pentru păstrarea energiei () [Corola-journal/Journalistic/44053_a_45378]
-
critică integrală era necesară și pentru că edițiile parțiale (cea din 1965, îngrijită de Cornel Regman, și cea din 1976, alcătuită de Nicolae Florescu) apăruseră cu mult timp în urmă. Meritorii și importante, ambele, pentru consolidarea poziției lui Pavel Dan în canonul istoric al literaturii noastre, ele nu mai puteau alimenta, însă, circulația contemporană a operei. Ediția lui Aurel Podaru își propune să suplinească și acest gol și sper că, dacă și receptarea critică va fi pe măsură, opera lui Pavel Dan
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
Pentru cei cărora crucea călugăriei li se pare prea grea de dus, Sfinții Părinți le recomandă cealaltă cale, cea a căsătoriei. Păstrarea sufletului neîntinat se poate realiza în cadrul unei căsătorii binecuvântate haric prin Sfântă Taină și conservată monogamic, prin păzirea Canoanelor, fără cădere în adulter sau perversiune<footnote Părintele Galeriu, Prefață la Sf. Vasile cel Mare, Sf. Paisie Velicikovski, Cuv. Nichifor Theotokis, op. cit., p. 33. footnote>. Prin căsătorie, cei doi se fac părtași unui așezământ sfânt care susține echilibrul psiho somatic
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
arătase incredul: " Preferam să cred valorile absolute. Astăzi înțeleg că Lovinescu avea dreptate". Prin modificarea codului estetic, dar și a celui etic, religios etc., operele ni se înfățișează într-o lumină nouă, nu o dată defavorabilă, circumstanță ce le elimină din canon. Devenite obiect de cercetare academică, ele nu mai pot fi citite "cu plăcere". în treacăt fie spus, în alt loc, criticul se arată mai concesiv. Menționînd deosebirea pe care Roland Barthes o face între o "lecture de plaisir" și una
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]