4,874 matches
-
zeiței protectoare a naturii Teteș¿api (Pecchioli Daddi, 1987); scenele de luptă Între două grupuri, dintre care unul („oamenii lui Mașa”) este prevăzut cu arme simbolice, iar celălalt („oamenii lui ¾atti”) cu arme reale (Archi, 1973, pp. 25-27). Sărbătorile sunt celebrate nu doar pentru a cinsti, ci și pentru a binedispune și distra (hitită dușk„distracție, bună dispoziție”) zeitățile și, desigur, publicul care asista; din acest motiv, mai ales În timpul sărbătorilor de primăvară și de toamnă, se desfășurau, În general În afara
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doua etapă În care oficiantul oferă sacrificii și invocă din când În când divinitățile legate de ritul respectiv, care se desfășoară În locuri stabilite departe de zona locuită - cel mai adesea pe malurile unui râu -, unde, de obicei, nu se celebrează culte sau sărbători. În zori, când la locul stabilit apare și cel care a solicitat vraja, Începe ritualul propriu-zis, care prevede o serie de gesturi, repetate de mai multe ori și Însoțite de recitarea formulelor magice cu scopul de a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mării. 2) Mitul, care povestește În două versiuni diferite lupta dintre zeul furtuniixe "zeul furtunii" și balaurul Illuyankaxe "Illuyanka", numit „povestirea” (uddar) lui Kella, preotul „uns” al zeului furtunii din Nerikxe "Nerik", era recitat cu ocazia sărbătorii hitite antice purulli, celebrată primăvara pentru a asigura prosperitatea și bunăstarea țării. Mitul este În mod clar legat de problema apelor necesare În agricultură, din moment ce ambele versiuni Încep cu Înfrângerea zeului furtunii, stăpân al apelor pluviale, de către balaurul Illuyanka (substantiv comun care Înseamnă tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deschiderea porților”, ritualul pentru zeii din ¾atti și un ritual În cinstea unei manifestări particulare a lui Astartexe "Astarte". Asupra câtorva dintre aceste rituri merită să ne oprim mai În detaliu. Sărbătoarea pentru instalarea zeiței NIN.DINGIR („Stăpâna divină”) se celebra cu ocazia alegerii și proclamării noii preotese a zeului DIMxe "DIM", adică Baalxe "Baal", imediat după moartea celei În exercițiu. Celebrată timp de nouă zile, sărbătoarea presupunea diferite etape, precum alegerea și consacrarea (ungerea cu ulei) a celei alese, tunderea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau a pietrelor sacre, considerate sedii ale divinității sau manifestări ale sale, atestate la Mari și apoi În Fenicia, trăsătură ce confirmă legăturile dintre religia emariotă și tradiția siro-palestiniană din epoca fierului. Un ciclu important de ceremonii pentru defuncți era celebrat În luna Abuxe "Abu" În apropierea unor temple și locuri cultuale amenajate (care confirmă importanța acestui aspect În religia siriană), unde sunt menționați Astartexe "Astarte" și NIN.URTAxe "NIN.URTA În ceea ce privește panteonul de la Emar, se confirmă rolul important deținut de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În epocă mai târzie, devenind continuatorul acestuia și ajungând zeul cel mai popular din Africa punică romanizată. Un fenomen analog marchează cultul lui Tanit, care Îl continuă pe cel al lui Caelestis. Perechea Baal Hammon-Tanit se află În centrul cultelor celebrate În tofet; aceștia se ocupau pe problemele legate de descendență și aveau parte de o serie de rituri printre care se aflau și sacrificii sângeroase, umane (de copii) și animale. La Cartagina erau venerate și alte serii numeroase de figuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
altele și titlul de „cel care Îl Învie (egerseites) pe Herakles”, atestat și pe monedele locale. Acest calificativ ne duce cu gândul la titlul cultual fenician mșkîm ’¶lîm, probabil „cel care Învie divinitatea”, care avea un rol central În sărbătoarea celebrată la Tir În cinstea lui Melqart, al cărei moment fundamental era „trezirea” anuală a zeului. La Amman, această sărbătoare presupunea probabil și procesiunea carului sacru al lui Herakles, prezent pe monede. Aceste elemente ne Îngăduie să presupunem că existau profunde
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a șerpilor, prin analogie cu mai târziile „zeițe ale șerpilor” găsite la Cnossos (subcapitolul 2.4). S-a voit și crearea unei legături Între cultele de pe Înălțimi, cele din grote și cele despre care se credea că ar fi fost celebrate În palate și În casele private. Este o legătură Întemeiată pe ipoteza, de altfel plauzibilă, a unei vechimi mai mari a Înălțimilor și a peșterilor ca sedii ale unui cult care s-a păstrat apoi În mai recentele capele domestice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
animale cu evidente urme de ardere, cenușa găsită În sanctuarele de pe culmi, reprezentările de ofrande pe sigilii, așa cum este explicita scenă de pe sarcofagul de la Hagia Triada, nu lasă loc de Îndoială În ceea ce privește practica sacrificiilor sângeroase În Creta antică. În ceremoniile celebrate pe Înălțimi se folosea, probabil, un altar mobil din lemn, așa cum deducem din acel rhyton de la Zakros (subcapitolul 2.3a), dar este posibil să fi existat și unele fixe, construite pe structură isodomă, analoage celui care apare pictat pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nu este improbabil ca succesivele sărbători grecești ale focului să reprezinte o persistență a acestor culte străvechi. Dar este greu de afirmat că, de exemplu, la Patras, În Ahaia, se relua un cult din epoca minoică atunci când, În timpul sărbătorii Laphria celebrată În cinstea Artemisei, erau aruncate animale vii de orice fel, păsări, porci mistreți, cerbi, lupi și chiar și urși, Într-un foc mare aprins În jurul altarului 1 (Pausanias, X, 18, 11-13). Reprezentarea cea mai completă a unui rit sacrifical ne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anticipă panteonul homeric și hesiodic, nu autorizează postularea unei lumi divine minoice analoage. 2. Caracterul sectorial al zeilor micenienitc "2. Caracterul sectorial al zeilor micenieni" Dacă numele zeilor micenieni restituite de tăblițe erau, chiar dacă cu câteva excepții, aceleași nume divine celebrate de religia greacă, era firesc ca savanții să pornească În căutarea unor analogii cu formele ulterioare ale cultului grecesc, dar și să se Încerce identificarea a ceea ce a rezultat În greacă din teonimele care se sustrăgeau unei recunoașteri imediate. Cnossos
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
micenian (PY Tn 316), citit când pereja, când peresa, când preswa sau perekwa, dar care a dat cuvinte nesigure În greacă. Înzestrată cu un sanctuar propriu, această figură divină este probabil o anticipare a Persefonei sau a Demetrei, care era celebrată În cultele Greciei celei mai arhaice, ca Arcadia. Sunt absenți, În schimb, Afroditaxe "Afrodita" și Apolloxe "Apollo", numai dacă nu Îl vedem pe acesta din urmă În pajawone (KN V 52), grecescul Paianxe "Paian", care, În această formă, va reprezenta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Participarea la viața religioasă depindea de descendența genetică și numai un grec cu drepturi politice, care Îi reveneau prin naștere, putea avea o parte activă În ea. Din acest fapt deriva conștiința unei identități care Îi făcea pe oameni să celebreze culte comune și să creadă În aceeași zei; o identitate care se reînnoia și se Întărea prin participarea la cultele agonistice pan-elene. Fără aspirații către universalism și prozelitism, mărginită În spațiul geografic ocupat de populațiile ce vorbeau aceeași limbă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pausanias, V, 11, 8). În sfârșit, un comentator târziu 1, amintindu-și de altarul celor „doisprezece zei” de pe malul asiatic al Bosforului, Îl includea În listă și pe Hades. Și dacă la Atena aceștia se bucurau de un cult comun, celebrat În jurul unui unic altar (Tucidide, VI, 54, 6), la Olimpia, dimpotrivă, erau șase altare pe care se sacrifica În cinstea lor (Pindar, Olimpice, X, 43-39). De aceea, nu este improbabil ca numărul doisprezece să fi constituit un grup imutabil, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cinstea zeilor și eroilor. Complexul și articulatul sistem cultual exprimă unitatea ideologică a cetățenilor, afirmă identitatea civică, ratifică ierarhia politică provizorie și oferă un răspuns exigențelor, așteptărilor, aspirațiilor și intereselor Întregii cetăți. În această ambianță, cultele nu pot fi celebrate decât În formă publică, iar riturile tind să Își piardă orice eventuală autonomie proprie, așa cum s-a Întâmplat cu riturile de trecere. Dacă vreo familie aristocratică străveche Își păstrează atribuțiile sacerdotale, acestea se află oricum În slujba cetății. Nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cele mai multe ori străini sau cerșetori, care erau goniți, loviți sau uciși pentru purificarea cetății. În acest fel, cultul se arată a fi un instrument pentru controlarea prezentului și a echilibrului său și În această perspectivă se situează și cultul eroic. Celebrat În jurul mormântului, heròon, el se Întemeiază pe memoria unui trecut cu neputință de repetat, din care a izvorât realitatea actuală. Acel trecut este timpul mitului, al originilor ambigue dominate de dezordine, pe care cultul, prin repetarea periodică a actelor rituale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Anxe "An" Nou”, dar și exaltarea rolului Atenei față de alte cetăți. Era o dimensiune care se intersecta Însă și cu viața socială, economică și productivă și repartiza În ciclul anual diferitele sectoare de care polisul era interesat. Astfel, sărbătorile gameliilor, celebrate În luna gamelion, Între ianuarie și februarie, care celebrau nunta lui Zeusxe "Zeus" cu Heraxe "Hera", propuneau din nou Însuși principiul vieții asociate care se realiza În esență În familie, În timp ce calcheele, În cinstea lui Hefaistos și a Atenei, celebrate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alte cetăți. Era o dimensiune care se intersecta Însă și cu viața socială, economică și productivă și repartiza În ciclul anual diferitele sectoare de care polisul era interesat. Astfel, sărbătorile gameliilor, celebrate În luna gamelion, Între ianuarie și februarie, care celebrau nunta lui Zeusxe "Zeus" cu Heraxe "Hera", propuneau din nou Însuși principiul vieții asociate care se realiza În esență În familie, În timp ce calcheele, În cinstea lui Hefaistos și a Atenei, celebrate cu o procesiune a fierarilor la sfârșitul lunii pianepsion
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
celebrate În luna gamelion, Între ianuarie și februarie, care celebrau nunta lui Zeusxe "Zeus" cu Heraxe "Hera", propuneau din nou Însuși principiul vieții asociate care se realiza În esență În familie, În timp ce calcheele, În cinstea lui Hefaistos și a Atenei, celebrate cu o procesiune a fierarilor la sfârșitul lunii pianepsion, care cădea Între octombrie și noiembrie, se refereau la activitățile productive de tip meșteșugăresc. Dar cel care scandează și condiționează ciclul festiv este În primul rând universul agricol, cu fazele sale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
festiv este În primul rând universul agricol, cu fazele sale critice, care, la rândul său, intenționează să insereze Într-un ritm ordonat etapele productive și să Îndepărteze și să dirijeze orice sursă de dezordine sau dezechilibru. În această perspectivă, targheliile, celebrate În luna targhelion, mai mult sau mai puțin Între mai și iunie, erau o sărbătoare a celor dintâi roade, oferite lui Apolloxe "Apollo" și Artemisei, adică a produselor care nu intraseră Încă În circuitul consumului, dar ele prevedeau, iar acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu apă În proporțiile cuvenite, participanții puteau să Înceapă degustările după ce Îi cereau zeului ca folosirea acestui phàrmakon, medicament, dar și venin, să fie favorabilă și fără pagube. În decembrie, atunci când vinul, după prima fermentare, era bun de băut, se celebra o altă sărbătoare, caracterizată de o atmosferă de libertate fără limite. Erau aloele, sărbătoarea de iarnă a treieratului care Îi cinstea Împreună pe Demetraxe "Demetra", Coraxe "Cora" și Dionysosxe "Dionysos". Credincioșii mergeau În procesiune până la Eleusis, unde femeile celebrau o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se celebra o altă sărbătoare, caracterizată de o atmosferă de libertate fără limite. Erau aloele, sărbătoarea de iarnă a treieratului care Îi cinstea Împreună pe Demetraxe "Demetra", Coraxe "Cora" și Dionysosxe "Dionysos". Credincioșii mergeau În procesiune până la Eleusis, unde femeile celebrau o secretă ceremonie nocturnă În cursul căreia trăgeau după ele falusuri, se dedau la acte obscene și pregăteau mese acoperite de tot felul de mâncăruri și turte În formă de organe genitale. Caracterul transgresiv al lui Dionysos Întâlnește aici dimensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trăsături inițiatice, dar, În ambele cazuri, este vorba despre ritualizări ale unor faze critice ale vieții sociale. Unor asemenea rituri de trecere nu li se sustrăgea nici măcar lumea feminină care, la Atena, În sărbătoarea cvadrienală a brauroniilor, dedicate Artemisei, se celebra maturitatea pentru căsătorie a tinerelor. c) Cultele panelenistice și atletica Urmele cele mai evidente ale riturilor antice de inițiere au fost lăsate În Întrecerile atletice. Probabil că În timpul acelor probe, tinerii, În momentul intrării În vârsta adultă, erau obligați să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau aproape totul devenea obiect de Întrecere, nu numai Îndemânarea și forța fizică, dar și războiul, cântecul, dansul, poezia, frumusețea, teatrul și chiar și băuturile. Într-adevăr, În timpul celei de-a doua zi a antesteriilor, vestită de sunetul trâmbițelor, se celebra Întrecerea pocalelor (Choes), care avea drept premiu un burduf de vin. Caracter de competiție aveau și eleusiniile; hefaistele se celebrau printr-o cursă de ștafetă, În vreme ce pentru carneele spartane este documentată o cursă de urmărire. Și organizarea targheliilor prevedea, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
teatrul și chiar și băuturile. Într-adevăr, În timpul celei de-a doua zi a antesteriilor, vestită de sunetul trâmbițelor, se celebra Întrecerea pocalelor (Choes), care avea drept premiu un burduf de vin. Caracter de competiție aveau și eleusiniile; hefaistele se celebrau printr-o cursă de ștafetă, În vreme ce pentru carneele spartane este documentată o cursă de urmărire. Și organizarea targheliilor prevedea, la rândul ei, competiții. Și totuși, agonistica Își cunoaște celebrarea cea mai Însemnată În cultele panelenice, fără ca prin aceasta ea să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]