KorAP: Find »[drukola/base=cinema & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...191 192 193 ...252 >

6,287 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825

văd drumul de sub tălpi din cauza nasului pe sus ; pe cinemagia nu mai ești a.l.s., Nae Caranfil sau Lucian Pintilie - ești doar un user și, ca atare, poți fi luat la tăvăleală fără menajamente... Oamenii sunt pasionați într-adevăr de Cinema și văd mai multe filme într-o zi decât noi într-o săptămână ! Suferă sincer pentru Cinemaul românesc (recunosc spășit că eu n-am ajuns la acest sentiment), sunt disponibili, vor să facă ceva, dar nu știu de unde să înceapă

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
sau Lucian Pintilie - ești doar un user și, ca atare, poți fi luat la tăvăleală fără menajamente... Oamenii sunt pasionați într-adevăr de Cinema și văd mai multe filme într-o zi decât noi într-o săptămână ! Suferă sincer pentru Cinemaul românesc (recunosc spășit că eu n-am ajuns la acest sentiment), sunt disponibili, vor să facă ceva, dar nu știu de unde să înceapă. în așteptare, (își) dau sfaturi. Așa se face că cele patru sugestii pentru ieșirea din impas, pe

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
aprinse timp de câteva zile. Care sunt acestea patru (sugestiile sunt valabile, desigur, doar pentru România) ? 1. Să nu mai facă film decât regizorii până în 35 de ani, cu o excepție : Nae C. (motivul : publicul care [mai] merge astăzi la cinema este cel tânăr, deci el trebuie să constituie publicul-țintă ; în consecință, regizorii trebuie să fie pe aceeași lungime de undă cu acest public). 2. Să existe sistemul american de proiecții test (filmul, odată terminat, este arătat unui public pestriț, care

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
mediocre !) - este „patul germinativș al capodoperelor... Din păcate, ultima ipoteză este un loc comun marxist : cantitatea trece în calitate. Nu cred că este așa : din ce cantitate au ieșit Griffith, Eisenstein, Murnau, Dreyer... ? Exemplele pe care le-am dat, de cinema intelectualmente pasionant (Bergman, von Trier, Godard), sunt poate „imperfecte” pentru demonstrația pe care voiam s-o fac : ei sunt doar autorii de care m-am ocupat în ceea ce s-ar putea numi „studii”, „eseuri” (spre deosebire de cronica propriu-zisă) ; ce spuneți despre

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
trebuie să ne automulțumim cu o cultură a filmelor bune e bine să lăsăm portița deschisă pentru factorul-surpriză ! Totul se întâmplă în orizontul nostru de așteptare pe care (mi)-l doresc cât mai vast. Există astăzi câteva cărți fundamentale despre cinema, pe care ar fi bine să le citească și cronicarii, și regizorii, și scenariștii noștri : LImage-temps și L Image-mouvement ale lui Deleuze (apărute la Editions de Minuit) sunt doar două (formează, de fapt, un diptic). în Occident, există studii

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
regizorii, și scenariștii noștri : LImage-temps și L Image-mouvement ale lui Deleuze (apărute la Editions de Minuit) sunt doar două (formează, de fapt, un diptic). în Occident, există studii care discută lumea în care trăim pornind de la imaginea oferită de cinema. Filmul este deja parte a reflecției filosofice, procedeele lui inspiră scriitori, artiști vizuali și muzicieni... A venit timpul să-l privim și noi cu mai multă seriozitate. P.S. De ce (mai) scriu cronică de film ? George Banu mi-a mărturisit odată

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
Vlady, Henri Colpi, Henry Chapier (în seara de deschidere), Horațiu Mălăele (invitat special), Nae Caranfil, Alexandru Solomon, Corneliu Porumboiu, Dragoș Bucur, Andi Vasluianu și subsemnatul. Afișul : Iia românească de Matisse, procesată corespunzător adăugat ochelari de soare, lărgit decolteul etc. Locul : cinema Le Latina (Marais), o sală de 170 de locuri și un spațiu convivial în care se văd doar filme latine, se bea vin bun (Vinarte e unul dintre sponsori), iar seara, la etaj, se dansează sobru tango (directoare : formidabila Silvia

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
fiecare titlu cuprins în Panoramă a avut parte de două proiecții, nu doar că nu s-a anulat nici un spectacol din lipsă de spectatori (cum se mai întâmplă pe la noi...), dar a existat o medie superioară celei curente pentru acest cinema la fiecare proiecție ! Un bun demaraj, așadar, pentru această Panoramă ; entuziasmul și dăruirea organizatorilor au fost contagioase, antrenând publicul care - fapt fără precedent aproape ! - a fost majoritar francez. “i, ca un semn că această inițiativă trebuie continuată, un bun nivel

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
regizori, ce e ruptură și ce e continuitate față de cineaștii români mai în vârstă ? Alex. Leo Șerban : Eu văd mai multe puncte de ruptură decât de continuitate. Ruptura este mai ales față de ceea ce spuneam mai sus : un anumit tip de cinema esopic, greoi și pretențios. De asemenea, nu constat un mare apetit pentru ecranizări - cel puțin ale unor opere clasice. Acestea erau, de altfel, cele două „mameleș ale cinematografului (care-și merită acest nume) de dinainte de ’89 : filmul-parabolă și ecranizarea (uneori

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
ce-i drept, nu are cum să nu rezoneze cu finalul din filmul lui Puiu !), poate că a sosit momentul în care și publicul, și criticii, și CNC-ul autohton să ia act de direcția în care se mișcă tânărul cinema românesc : cea a unui minimalism fără fard, percutant, eficace. E limpede de-acum că, ne place sau nu, această direcție a devenit un trend, ba chiar un ”brand”. Iar dacă moartea unui biet pensionar dus de colo-colo cu mașina Salvării

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
unde echipa lui California Dreamin se adunase să sărbătorească premiul. A venit și Maria Dinulescu (care este nu doar vedeta filmului, ci chiar actrița lui principală, care face un rol chiar foarte bun, cel mai bun rol al său în cinema de până acum). Se pare că toate astea nu au contat însă : nici Maria, nici Voican (venit din Canada), nici Liviu Mărghidan (directorul de imagine), nici Cătălin Cristuțiu (monteurul) nu fuseseră invitați de MediaPro Pictures (producătorii filmului), ci veniseră pe

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
erau, de fapt, pentru premiant ! Mi se adresau felicitări, de parcă aș fi jucat în film, aș fi scris scenariul și aș fi regizat și filmul ! ! Am primit mesaje din Anglia, Belgia, Germania, Italia și, firește, Românica. O prietenă, profesoară de cinema la o universitate bruxelleză, m-a sunat să-mi spună că este cu „unul dintre frații Dardenneș (Luc) și că se bucură amândoi „enormș de acest premiu (pour la petite histoire, Mungiu a fost descris de un cotidian francez drept

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
în persoană ? ! Nu e vis, e realitate. Eu atât am avut să spun, acuma ies din emisie. Și închid telefonul. Pa ! Nae Caranfil, un ”maximalist” (dialog cu Sever Voinescu) Alex. Leo “erban : Dragă Sever, ultima oară când am vorbit despre cinema în public, ca să zic așa (la telefon să sperăm că nu am făcut-o în/cu public !), a fost la emisiunea mea de pe TVR Cultural de-acum doi ani ; ambii ne-am declarat atunci amorul pentru Francis Ford Coppola tu

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
subiectul lor nu mai e actual ? Nici vorbă. Cumva pentru că cei care au participat la realizarea lor au căzut în uitare ? Nici vorbă. Atunci de ce ? Explicația este că au apărut altele. Ritmul de consum al filmelor este foarte ridicat. Actualitatea cinemaului este rapid schimbătoare, poate mai schimbătoare ca a oricărei alte arte. De aceea, eu cred că filmele au, de regulă, valoare de unică folosință. Alex. Leo Șerban : E cam dur ce spui, dar, deși n-aș zice chiar „de unică

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
groasă la noi. în general, când ne punem pe creație, noi ne luăm mai în serios decât italienii. Iar rezultatele arată cine are dreptate, ca să revin la prima ta întrebare. Ei bine, în acest context, Nae rămâne în spațiul acelui cinema pe care îl simte, îl visează, îl cunoaște, îl iubește. El nu urmează drumul celorlalți. La un moment dat, la începuturi, mulți dintre ceilalți păreau că urmează drumul lui Nae. Cred că tu l-ai numit pe Nae suspendat între

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
film. Plânsul are ceva mai mult prestigiu cultural, admit. Și eu sunt mai impresionat de lacrimi decât de zâmbet. Dar râsul e, în esență, același lucru : exprimarea non-verbală a unei emoții la fel de puternice. Ca și plânsul, râsul în sala de cinema este aprobarea supremă a publicului, și creatorul are dreptul să se împăuneze cu asta așa cum un vânător își exhibă trofeele. Râsul sau lacrima spectatorului anonim este suprema distincție a unui film mai importantă decât orice premiu. Acuma, dacă publicul sesizează

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
mare nevoie de concepte. Publicul larg, care umple sălile de cinematograf ale lumii, habar nu are ce înseamnă film de autor. Nu o să mi-o iei în nume de rău dacă spun că există o prăpastie enormă între publicul de cinema și criticul profesionist de cinema. Și e bine că e așa. Gândul că marele public ar fi rafinat și sofisticat ca un critic mi se pare coșmaresc, după cum mă înspăimântă ideea unui critic care exprimă vocea poporului. în orice caz

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
larg, care umple sălile de cinematograf ale lumii, habar nu are ce înseamnă film de autor. Nu o să mi-o iei în nume de rău dacă spun că există o prăpastie enormă între publicul de cinema și criticul profesionist de cinema. Și e bine că e așa. Gândul că marele public ar fi rafinat și sofisticat ca un critic mi se pare coșmaresc, după cum mă înspăimântă ideea unui critic care exprimă vocea poporului. în orice caz, din perspectiva publicului, cred că

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
face filme „miștoș. Inteligente, comice, spumoase, cu replici care devin parte din folclorul urban, cu răsturnări de situație, cu personaje vii. Engrossing movies, dacă vrei... Nu cred că mulți spectatori ai filmelor lui Nae spun la ieșirea din sala de cinema că împărtășesc viziunea lui asupra lumii. Cred că mai degrabă ei sunt atrași de rigoarea extraordinară a poveștilor sale, ei simt că lumea lui Nae este un mecanism ca un ceas elvețian, în care fiecare piesă ticăie și se rotește

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
nelipsită din articolele și eseurile tale. Mă refer la polaritatea artă-entertainment. Pentru ca discuția noastră pe această temă să nu devină prea luxuriantă, cred că e suficient deocamdată să ne oprim la un fenomen concret, provocator și deloc desuet : minimalismul în cinema. Desigur, termenul minimalist a devenit foarte generos, iar cadrul trasat de mișcarea artistică omonimă care a reacționat la expresionismul abstract pe la jumătatea veacului trecut e permanent redesenat și chiar preluat în limbajul curent. Acum putem fi minimaliști când ne amenajăm

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
să primească, cum ar fi accentuarea funcției umbrei într-o fotografie alb-negru. Această definiție generală ne permite să spunem chiar și despre parabolele lui Kafka, teatrul lui Beckett ori povestirile lui Carver că sunt minimaliste, dar ce se întâmplă în cinema ? Am găsit plasate sub umbrela minimalismului filme foarte diferite, de la Tăcerea la Dogville și de la Vivre sa vie la Reservoir Dogs. Expresia film minimalist tinde oare să se refere tot mai puțin la un stil precis și încearcă, în schimb

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
umbrela minimalismului filme foarte diferite, de la Tăcerea la Dogville și de la Vivre sa vie la Reservoir Dogs. Expresia film minimalist tinde oare să se refere tot mai puțin la un stil precis și încearcă, în schimb, să facă diferența între Cinema și blockbuster ? Alex. Leo Șerban : Ca să încep cu ultima ta întrebare, răspunsul e nu. Pentru că minimalismul, oricât de „bine privit” - și primit - ar fi de majoritatea criticilor, nu poate acoperi totuși toată realitatea (din teren, cum se zice) a „filmului

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
Project a fost minimalist, dar a avut succesul pe care-l știm !) Revenind la întrebarea ta, dacă scoatem din discuție minimalismul diacronic, să-i zic așa adică această sintagmă bună la toate în care intră și arhitectura, și literatura, și cinemaul, deci un stil la fel ca oricare altul , atunci trebuie să vorbim, în mod necesar, despre un anumit angajament care nu e doar estetic, ci și etic. Cred că este ceea ce distinge minimalismul cinematografic românesc de alte minimalisme (cel iranian

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
care nu e doar estetic, ci și etic. Cred că este ceea ce distinge minimalismul cinematografic românesc de alte minimalisme (cel iranian, să zicem) și ceea ce îl apropie mai degrabă de neorealismul italian de după război : necesitatea de a veni cu un cinema nou (ca atitudine), cumva social (ca tematică) și destul de poverist (ca expresie), deci un cinema economic în toate sensurile termenului. Economie de mijloace (inclusiv artistice). Până la urmă, ceea ce contează este adaptarea acelor mijloace la povestea de pus pe ecran. Consider

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
românesc de alte minimalisme (cel iranian, să zicem) și ceea ce îl apropie mai degrabă de neorealismul italian de după război : necesitatea de a veni cu un cinema nou (ca atitudine), cumva social (ca tematică) și destul de poverist (ca expresie), deci un cinema economic în toate sensurile termenului. Economie de mijloace (inclusiv artistice). Până la urmă, ceea ce contează este adaptarea acelor mijloace la povestea de pus pe ecran. Consider, după cum știi, că există o singură formă (ideală) de a spune o poveste ; și am

4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]