38,100 matches
-
sau la cele două protagoniste ale germanicei saga a Niebelungilor, Krimhilda și Brunhilda... Romanul are suspens și, conform unei vechi scheme, la care a recurs între alții la vremea ei și Agatha Cristie, crima nu are doar un singur făptaș. Cititorii germani se vor mai întîlni cu Charlotte Valentin - ale cărei calități de detectiv o recomandă din plin unor misiuni viitoare în diverse ambasade germane din străinătate. Se spune că următorul popas pe care Charlotte îl face va fi Djakarta... R.B.
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
București era de-a dreptul palpitantă și pe alocuri chiar amuzantă, așa încît m-am decis să utilizez "materia" într-un roman polițist. R.B.: În paginile acestui roman descrieți în detaliu unele aspecte ale realității românești, descriere redundantă pentru un cititor care este familiarizat cu problematica românească; pe alocuri, această familiarizare a cititorului german cu "mediul" în care se desfășoară acțiunea romanului are inflexiuni didacticiste, mai ales în capitolul de început al cărții. Ați fost oare într-atît de interesat, de fascinat
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
încît m-am decis să utilizez "materia" într-un roman polițist. R.B.: În paginile acestui roman descrieți în detaliu unele aspecte ale realității românești, descriere redundantă pentru un cititor care este familiarizat cu problematica românească; pe alocuri, această familiarizare a cititorului german cu "mediul" în care se desfășoară acțiunea romanului are inflexiuni didacticiste, mai ales în capitolul de început al cărții. Ați fost oare într-atît de interesat, de fascinat aș spune, de unele fațete ale realității românești încît ați simțit nevoia
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
interesat, de fascinat aș spune, de unele fațete ale realității românești încît ați simțit nevoia de a recurge la acest tip de descrieri? T.P.: Știți, dacă scrii ceva despre București, chiar și într-un roman polițist, trebuie să-i furnizezi cititorului străin cîteva repere, cîteva lămuriri. Aceasta este de fapt cauza prezentării, fragmentare firește, a Bucureștiului și chiar a istoriei sale... R.B.: Am atins o chestiune pe care voiam deja să v-o supun atenției: faptul că România există într-un
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
rece, România s-a autoizolat nu numai față de Occident, ci și față de Răsărit. În jurnalism se manifestă tendința de a stabili anumite centre de greutate ale interesului, majoritatea acestora legate de catastrofe sau, mă rog, de domeniul senzaționalului despre care cititorul de rînd este dornic să fie informat. Analizele detaliate ale unei situații nu au căutare pe piață. Iată încă un motiv pentru care România nu este prea bine cunoscută. La aceasta se adaugă faptul că în ceea ce privește evoluția politicii sale, România
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
Romanul se desfășoară între două paliere: unul aparținînd registrului ficțiunii celălalt, registrului factic, cu alte cuvinte, între fapte și ficțiune. De altfel la început, așa cum procedează și alți autori, scriitori sau cineaști, vă luați clasica măsură de precauție prin care cititorul este avertizat că orice asemănare cu realitatea este pur întîmplătoare. Numai că această formulă uzuală indică exact caracterul, deloc întîmplător al unor coincidențe... Există în paginile romanului dvs. acel teren mlăștinos în care se cufundă aproape toate personajele. Cît despre
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
concept și realitate, așa cum e definit îndeobște comicul, de la Schopenhauer la Bergson, e într-un fel aplicabilă limbajului metaforic (conceptul: desemnarea curentă a obiectului; realitatea: desemnarea lui poetică). Drept care se ivește o marjă de interpretare comică a oricărei metafore. * "Singurii cititori adevărați sînt scriitorii. Pe ceilalți, pe public, creier de turmă, cea mai mică noutate, cea mai mică îndrăzneală îi deranjează, îi tulbură, îi sperie" (Paul Léautaud). * "Nefericirea omenească, cea a animalelor, a copiilor nu mă face oare să sufăr de parcă
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
Daciei Maraini poezia a avut și are, după mărturisirea ei, o apariție fulgurantă, în momente izolate, de specială trăire emoțională. Cu toate acestea, prozatoarea a publicat până în prezent șase volume de versuri care n-au trecut neobservate de către specialiști și cititori: Crudeltà all'aria aperta (Cruzime în aer liber), Donne mie (Dragi femei), Mangiami pure (N-ai decât să mă mănânci), Dimenticato di dimenticare (Uitând să uiți), Viaggiando con passo di volpe (Călătorind pe furiș) - premiul Mediterraneo, premiul Citta di Penne
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
un scriitor de consum și invers, faptul că un scriitor se vinde puțin nu este defel o garanție a calității scrierii lui. Aprecierea trebuie dată cărții și nu autorului și numai după ce cartea a fost citită. Dacă la sfârșitul lecturii, cititorul spune: iată o carte profundă, care are valoare în întregimea ei, care lucrează asupra limbii etc., cartea e bună. Dimpotrivă, o carte superficială, alcătuită din locuri comune sau care nu încearcă decât să-l lovească în plex pe cititor, cum
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
lecturii, cititorul spune: iată o carte profundă, care are valoare în întregimea ei, care lucrează asupra limbii etc., cartea e bună. Dimpotrivă, o carte superficială, alcătuită din locuri comune sau care nu încearcă decât să-l lovească în plex pe cititor, cum se întâmplă cu multe dintre best-seller-urile americane, care nu fac decât să acumuleze evenimente, întâmplări, acțiune - multe dintre cărțile foarte populare sunt cărți de acțiune - poate fi numită o carte de consum. Dar fiecare carte trebuie judecată în parte
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
îl folosesc cu oarecare dexteritate; ca pe o mașină de scris. De ce mă întrebi? Pentru că unul dintre lucrurile care îi îngrijorează pe teoreticienii literaturii ține tocmai de schimbarea instrumentelor de comunicare și de lucru ale scriitorului și mai ales ale cititorului. Recent, în România, un număr de tineri isteți și talentați au alcătuit un grup de creație denumit "Noesis" care a scos primul său volum, o antologie din creația membrilor grupului, direct pe Internet, fără a se folosi de suportul tradițional
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
asemenea experiment? Internetul este un loc la care oricine poate avea acces și poate scrie ce și cum îi trece prin cap. În pofida acestei accesibilități, cred că deocamdată raportul cultural, ce intră în sfera gesturilor intime și foarte personalizate, dintre cititor și obiectul carte, nu este pândit de riscul de a dispărea și de a fi înghițit de calculator. Cartea e încă cu mult superioară ecranului pentru că este un obiect organic, nu virtual. Ti-o iei cu tine oriunde, în pat
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
plângi ca prostul." Construcția povestirii este mai complexă decât rezultă din aceste citate: fotografia examinată de Ana face parte dintr-un fel de fotoreportaj prin care se sugerează o mecanică a relației amoroase, lipsită de orice poezie. Dar obsedantă pentru cititor rămâne prezența eroinei, al cărei proiect de existență autentică eșuează. Așa cum eșuează și în alte povestiri, de pildă în "Cehov", am cerut obosită. Aici eroina - care joacă și rolul de narator - desemnează cu termenul generic "scenariu" tot ceea ce așteaptă de la
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
Nu lipsesc de aici nici observațiile imprevizibile, cu atît mai seducătoare (Camus este "soțul ideal al literelor contemporane"), nici ironiile necruțătoare ("Ar trebui să-i fim recunoscători lui Sartre pentru faptul că s-a oprit după șase sute douăzeci și cinci de pagini"). Cititorul român se va opri cu interes asupra articolului dedicat lui Eugen Ionesco. Este cel mai decis "împotrivă" din toată cartea și în el se simte un anume parti pris. Prima ispită ar fi să sărim în ajutorul "românului nostru" - nu
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
prin ochii lui Artaud ("neangajarea" lui Ionesco este cea care supără) și, în al doilea rînd, este evident că Susan Sontag nu-l cunoștea pe acel Ionesco "curajos" din Nu. În rest, repet, eseul poate fi o bună terapie pentru cititorul român tentat de apologii. Voi mai insista asupra ultimei părți, punctul de greutate al volumului. Susan Sontag își expune convingerea că o "nouă sensibilitate" e pe cale să se nască. Nu pomenește cuvîntul "postmodernism" care nu era consacrat încă, însă autoarea
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
superstiții românești după Artur Gorovei și Gh. F. Ciaușanu, este un minidicționar alcătuit de Irina Nicolau și Carmen Huluță, în care pot fi găsite toate neliniștile, spaimele și speranțele "românești". Am procedat astfel, spune Irina Nicolau în prefață, spre folosul cititorului tînăr sau bătrîn, instruit sau mai puțin instruit, pe care am dorit să-l confruntăm direct cu un fond bogat de date revelatoare pentru mentalitățile românului vechi, pentru înțelegerea modului în care acesta se raporta la Dumnezeu, la reprezentările mitologice
Citește și nu mînca by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16370_a_17695]
-
ziar să nu fi consemnat decât esențialul, care, se știe, nu prezintă niciodată vreun interes real pentru publicul avid de "sacrilegii bine cumpănite" cum spunea o dată un filosof. Mai este apoi un lucru, pe care se cuvine să-l împărtășesc cititorilor: articolul în chestiune, - o parte din el, - se află înecat în pata străveche de cerneală care făcu ilizibile literele. E ca un mister ocultat el însuși. Cine știe ce-și mai împărtășiră distinșii combatanți discutînd despre cea mai veche reacție
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
Amăriuței, V. Ierunca, Lucian Bădescu, M. Eliade, Al. Ciorănescu, M. Vulcănescu, Emil Turdeanu, E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, traduceri (din Heidegger, bunăoară), poezii etc. Printre rubricile constante, una care o anticipează pe cea de la "Europa Liberă": Povestea vorbei. Revista își ținea cititorii la curent cu majoritatea aparițiilor românești (cărți ori publicații) din exil. Erau reluate texte rare în exil și interzise în țară, cum ar fi unul al lui Nae Ionescu din Cuvîntul din 1933 sau texte inedite (aici apar primele pagini
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
ar spune francezii. Pe de altă parte, nu-mi place să mă-mbăt cu apă rece. Eu cred că dacă prima carte pe tema asta, Cazul Nichita Dumitru, n-ar fi avut un succes considerabil, și de public și la cititori importanți, n-aș fi scris-o pe-a doua. Ori aș fi scris altceva. După Cazul Nichita Dumitru și după ce i-am cunoscut pe Ion Ioanid, pe Monica Lovinescu, pe Gabriel Liiceanu, pe Virgil Ierunca, n-am mai putut să
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
azi în legătură cu C implică procesul de comunicare. Adică: I. Realizare a comunicării interumane și, prin aceasta, a unei interacțiuni prin C: transmitere de mesaje pentru "poșta electronică" (e-mail) sau de texte menite, ca finalitate reală, a fi comunicate către alții - "cititorii" -, și lectura lor (pe ecran), sau "sinteza vocală" și "recunoașterea electronică a vorbirii" cu scopul comunicării în acest mod, pentru nevăzători de pildă, sau pentru informarea turistică etc. (cum am putut vedea în Laboratoarele "Panasonic", Osaka), sau folosirea C ca
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
din cauza unor perspective adesea prea simplificatoare. Un text lung, de multe pagini (de pildă, un articol științific dintr-o revistă, o nuvelă etc.), este o structură astfel organizată, încât există o coeziune între toate părțile, o coerență logică pe care cititorul trebuie s-o surprindă, spre a interpreta textul. Un autor conștiincios revine mult asupra textului, îl corijează ori îl modifică în funcție șí de ceea ce a scris cu multe pagini mai înainte - ceea ce se poate face rapid când textul este
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
pagini mai înainte - ceea ce se poate face rapid când textul este scris pe pagini de hârtie. Sau, drumul invers: de multe ori, când este necesar să fie bine înțeles textul, să se facă evaluări, să se memoreze anumite părți, un cititor avizat frunzărește paginile înainte și înapoi, repede, iar acesta este posibil să se facă pe hârtie, dar este foarte dificil, cu mari întârzieri și pierderi de informații subsidiare, atunci când lectura (și redactarea) se fac numai prin/pe C. Sub formă
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
etc.); sau prin observarea dificultăților și performanțelor negative ale autorilor (doctoranzi etc.) care lucrau exclusiv pe C, iar nu pe pagini imprimate, și care trebuiau să-și corecteze textele în conformitate cu observațiile primite. De asemenea, le-am confirmat prin chestionarea unor cititori avizați (ca, de pildă, directoarea unei mari case de editură occidentale, care mi-a afirmat că preferă ca, pentru rapiditate și eficiență, să evalueze manuscrisele primite nu pe dischete, ci pe pagini dactilografiate). Sunt în curs șí experimente comparative (lectura
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
închis ușile teatrului pe care-l conducea pentru a nu îngădui tinerilor urmăriți de securitate și armată să se refugieze acolo! N-are rost să menționez însăilarea sa ficțională "Niște țărani", care i-a adus o anumită gloriolă în rândurile cititorilor rămași la nivelul reveriilor pășuniste, pentru c-ar fi pură pierdere de vreme. Nu fac caz nici de înalta funcție deținută în cadrul Băncii Internaționale a Religiilor, escrocherie financiară care-a sfârșit-o așa cum era programată să sfârșească: rușinos. Spun doar
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
exegetică. El scrie, pur și simplu, pe bază de documente, istoria faimosului proces care a stat la baza romanului lui Dreiser, într-un singur capitol ocupându-se de relația dintre ficțiune și realitate. Opinia autorului, împărtășită până la urmă și de cititor, este că, uneori, faptele reale sînt mai interesante decît variantele lor ficționale. Să reamintim pe scurt aceste fapte: în vara anului 1906, doi tineri care lucrau la o fabrică de confecții din Cortland, Chester Gillette și Grace Brown, fac o
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]