5,067 matches
-
sintaxă ergativă, cum este dyirbal, folosește drept pivoți sintactici nominale aflate în poziția S sau O. În limba dyirbal, constrângerile de coordonare nu privesc numai omisibilitatea nominalului coreferențial din a doua propoziție, ca în engleză și în română, ci chiar combinarea propozițiilor. Acest lucru este explicat de Dixon (1994: 168) prin faptul că discursul din limba dyirbal este construit în funcție de lanțuri de pivoți. Prin urmare, în dyirbal există următoarele posibilități de coordonare: ŋuma banaga-nyu miynda- nyu (apud Dixon: 1994: 161) tata
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
construcția acuzativă, la prezent și la viitor. 7.1. Există o direcție unică a schimbării? Discuția lui Dixon (1994: 182−207) despre schimbarea lingvistică începe cu o clarificare necesară: la nivelul anumitor elemente, schimbarea lingvistică are o direcție unică, însă combinarea mai multor schimbări poate determina modificarea profilului tipologic al unei limbi. La nivelul parametrilor tipologici, schimbările nu sunt unice și unidirecționale. Această ultimă situație este ilustrată și de trecerile de la sistemul acuzativ la sistemul ergativ și invers, în absența unei
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sintaxa manipulează noduri terminale care conțin trăsături abstracte (cel puțin în cazul centrelor funcționale). Există o diferență între centrele funcționale și membrii vocabularului, neutri din punct de vedere categorial: categoriile lexicale N, V și A sunt create în sintaxă prin combinarea categoriilor micul n/v/a cu rădăcinile lexicale (engl. root); micul v introduce un eveniment (Marantz 2005). Trăsăturile abstracte prezente în centrele funcționale din sintaxă sunt lexicalizate (li se atribuie un conținut fonologic la spell out) prin Inserția Vocabularului, care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
derivaționale a alternanței cauzative, aducând dovezi împotriva analizei ca detranzitivizare. Soluția pe care o propun este descompunerea verbelor de schimbare de stare în Voice și CAUS. Variația lingvistică în cazul pasivului și al anticauzativului depinde de proprietățile Voice și de combinarea CAUS cu diferite tipuri de rădăcini. Deși alternanța cauzativă este un fenomen lingvistic bine definit semantic, limbile manifestă variații importante în morfologie. În multe limbi, varianta anticauzativă, și nu cea cauzativă, este marcată morfologic. Există limbi în care ambele forme
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Fiecare dintre acești factori este, în sensul definiției date în capitolul anterior, cauză a delincvenței: variația lor produce o variație a delincvenței. Explicația cauzală constă, în aceste situații, în identificarea complexului cauzal, în realizarea unei liste de cauze a căror combinare este responsabilă de producerea fenomenului efect. Multicauzalitatea ridică o serie de probleme specifice, puțin analizate până în prezent. Aici mă voi opri asupra a trei asemenea probleme: structura listei cauzale, mecanismele și circuitele determinative și mărimea contribuției fiecărui factor cauzal. Structura
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
primul rând profesional-educaționali (profesia și educația părinților, nivelul de educație al persoanei, vârsta la căsătorie etc.). Cercetările întreprinse în ultimii ani demonstrează că ambele categorii de factori au o contribuție proprie la determinarea statutului social obținut și că, în consecință, combinarea lor poate oferi o listă cauzală suficient de puternică. Unele cercetări întreprinse în SUA și Anglia au demonstrat, astfel, că introducerea factorului proprietate în modelul Blau-Duncan crește proporția variației veniturilor individuale explicată de acest din urmă model cu aproape o dată
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
simplifica analiza, Lévi-Strauss grupează varietatea mare a relațiilor dintre rude în două mari tipuri: relații libere, familiare, afective, notate cu „+” și relații ostile, antagonice sau rezervate, notate cu „-”. Antropologul francez presupune că există o lege structurală care limitează posibilitățile de combinare a valorilor celor patru tipuri de relații: „Relația dintre unchiul din partea mamei și nepot este față de relația dintre frate și soră la fel ca relația dintre tată și fiu față de relația dintre soț și soție. Astfel, dacă cunoaștem o pereche
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
strict intermediară care nu aduce o contribuție independentă la explicarea fenomenelor sociale, în formularea legilor sociologiei vor intra termeni referitori doar la factorii obiectivi: particularitățile subiectivității umane nu vor trebui luate în considerare. Dacă însă conștiința aduce, alături și în combinare cu factorii obiectivi, o contribuție independentă la determinarea fenomenelor sociale, particularitățile ei vor trebui să fie incluse în formularea legilor sociale. Acest aspect a fost prea puțin explorat până acum. În sociologia actuală se manifestă o inabilitate funciară de a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să ia asemenea decizii. Supraevaluarea capacităților decidentului poate lua o mulțime de forme, începând cu credința în capacitățile decizionale propriu-zise (har, inteligență, intuiție, noroc, șansă) și sfârșind cu absolutizarea cunoștințelor de care dispune respectiva persoană. În mod frecvent întâlnim o combinare a acestor două variante: delegarea autorităților de decizie unor instanțe exterioare, învestirea cu plusvaloare a acestora reprezentând modalitatea de absorbție artificială a incertitudinii. Delegarea autorității de decizie ridică problema legitimării, analizată pe larg de Max Weber (1969). Pornind de la tipologia
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
precum și cu mediul Înconjurător și care acționează În comun În vederea realizării unor obiective bine definite”60. Într-o altă viziune, sistemul este definit ca un ansamblu de principii, legate Împreună de o manieră a stabili o doctrină, sau ca o „combinare de părți care se coordonează pentru a contribui la un rezultat sau mod de a forma un ansamblu”61 sau ca „ansamblu de elemente (principii, reguli, forțe etc.) dependente Între ele și formând un Întreg organizat, care pune ordine Într-
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
sunt exportate și consumate În alte țări ale C.E.E. Deoarece, În fapt, nu s-a reușit alinierea nivelelor de impozitare până la termenul propus și nici a sistemului de evidență necesară În acest scop, ca o soluție interimară s-a acceptat combinarea impozitării, atât față de țara de origine cât și față de cea de destinație. Libera circulație a bunurilor În cadrul Comunității și funcționarea pieței unice a U.E., a făcut ca fluxurile comerciale Între statele membre să nu mai fie considerate drept operațiuni de
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
finanțare, iar opțiunea pentru capitalurile de Împrumut poate fi o soluție viabilă. Dar structura financiară existentă a Întreprinderii necesită a fi modificată ca urmare a resurselor suplimentare necesare finanțării investițiilor, optimizarea acesteia presupune identificarea costului specific utilizării fiecărei surse și combinarea optimă a acestora. Costul capitalului poate spori Întrucât, pe de o parte, Împrumutătorii suportă riscul mai mare al nerecuperării creanțelor și a dobânzilor aferente, iar pe de altă parte, acționarii suportă atât riscul economic, cât și cel financiar, solicitând o
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
metodă calitativă. Utilizarea datelor audiovizuale În cercetările sociologice a reținut atenția unor specialiști din Germania (Hubert Knoblauch, Bernt Schnetter). Teme precum analiza discursivă a realității, etica În cercetările calitative, triangularea, relația dintre biografie și cursul vieții, tehnicile ,,polisenzitive”, cercetările feministe, combinarea metodelor cantitative și calitative par a fi de actualitate. Ce avem noi de spus În legătură cu astfel de teme? Maria Larionescu: Cariera sociologiei românești din ultimul deceniu este strâns legată de schimbările În imaginarul colectiv al societății românești În tranziție. Impactul
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
asupra procesului social-cognitiv de formare și evoluție a sociologiei românești după al doilea război până la Revoluția din 1989. Etapele evoluției sociologiei românești În perioada 1944-1989 Istoria sociologiei românești de după război (1944) până la Revoluție (1989) cunoaște schimbări dramatice generate de o combinare a unor factori sociali (contextul politico-ideologic) și cognitivi (relațiile dintre diferitele componente ale cunoașterii: ideologie, filosofie, sociologie). Dinamica acestor forțe a produs orientarea sociologiei, poziționarea ei În contextul cognitiv și modificarea atitudinii politice față de această disciplină. Costea, Larionescu și Ungureanu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
omorul, violul, jaful ș.a.m.d)”. Plecând de la această definiție, E.I. Megargee (1982) supune atenției ,,modelul algebric al agresiunii”. Acesta se prezintă ,,sub forma unui ghid privind problematica teoretică despre violența criminală. Din această perspectivă, variabilele persoană și situație, prin combinare, produc un comportament agresiv. Variabilele-cheie În ecuația lui Megargee sunt instigarea la agresiune și inhibiția Împotriva agresiunii” (Patrick și Zempolich, 2003, 309). Instigarea face referire la ,,toți factorii interni care motivează o persoană să comită un act agresiv sau violent
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o lovește n-ar fi unul. Deci una fiind creațiunea și una ordinea ei, Unu trebuie cugetat că este și Împăratul și Domnul creator al ei. De aceea și Creatorul a făcut întreaga lume ca una, ca nu cumva prin combinarea mai multora să fie socotiți mulți și creatorii, ci una fiind opera, să se creadă că Unu este și Făcătorul. Dar din faptul că Unu este Creatorul, nu urmează că una trebuie să fie și lumea. Căci Dumnezeu ar fi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
anti-elitist și anti-partide, care s-a combinat cu mai vechile înclinații plebiscitare. Așa cum s-a afirmat în capitolul introductiv, antielitismul populist, subminarea plebiscitară a instituțiilor alese și îngustarea spațiului democratic efectiv, sunt, într-un anumit fel, legate. Această sinteză și combinare a efectelor negative nu a fost la fel de dramatică sau problematică pentru politica liberal-democratică a Canadei, pe cât au fost în cazul altor țări discutate în acest volum. Însă, această moștenire negativă a Partidului Reformei este, fără îndoială, semnificativă. Concluzii Acest capitol
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ar fi acea în care modificarea cogniției permite schimbarea motivației. Simptomele fizice ale depresiei Explicarea simptomelor fizice și vegetative ale depresiei în cadrul unui model psihologic prezintă o serie de dificultăți. Examinarea acestor variabile fiziologice conduce, după opinia lui Beck, la combinarea unor stadii conceptuale diferite și riscă să producă mai multe confuzii decât clarificări. Beck constată o relație clară între cogniție depresivă și încetinire motorie, oboseală. Mai mult, semnele vegetative pot fi definite ca semnale fiziologice ale unei tulburări psihologice particulare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de specialitate prezintă protocoale heterogene de intervenție, cu mijloace variate, cum ar fi restructurarea cognitivă, expunerea situațională, expunerea în imaginație, expunerea cognitivă la neliniște, desensibilizarea sistematică, antrenamentul la relaxare, antrenamentul pentru rezolvarea problemelor, biofeed-back-ul și strategiile de gestiune ale anxietății. Combinarea strategiilor comportamentale și cognitive Gould, Safren, Washington și Otto prezintă o meta-analiză recentă a studiilor în ceea ce privește tratamentul tulburării de anxietate generalizată. Rezultatele indică faptul că mai multe strategii de intervenții cognitiv-comportamentale aduc beneficii importante pacienților. Autorii concluzionează că un tratament
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fac pe subiect să se rătăcească printre întrebările de ce și cum rămase fără răspuns sau în căutarea soluției („Il iubesc destul?”), cu ritualuri motoare puține la număr sau inexistente, dar cu ritualuri mentale cu scopul de a anula „gândurile rele”. Combinarea compulsiunilor Pacienții care suferă de tulburare obsesională compulsivă prezintă adesea mai multe tipuri de ritualuri și le pot schimba în timp (se debutează cu ritualuri de verificare și se continuă cu ritualuri de spălare, de exemplu). Un subiect este clasificat
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
permite, de asemenea, o apropiere de situația respectivă, controlându-se ritmul prezentării acesteia, atunci când natura stresului o permite. Expunerea în imaginație este o metodă mai directă: este necesar să provoci retrăirea senzațiilor corporale care au însoțit traumatismul. Managementul stresului permite combinarea reactivării factorului stresant cu un dialog intern ghidat, situație care reduce intensitatea emoțiilor schimbând gândurile automate în legătură cu pericolul. Au fost dezvoltate succesiv șapte etape. Cele șapte etape ale managementului stresului în cadrul terapiei stresului post-traumatic 1. Pregătire pentru înfruntare cu ajutorul informației
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dimineața și că încearcă să păstreze masa principală. Terapeutul o asigură că nu se observă fluctuații importante ale greutății la sfârșitul tratamentului în comparație cu cea constatată la început. El reamintește faptul că variațiile importante ale greutății în cazul bulimiei rezultă din combinarea bulimiilor, a purgațiilor și a restricțiilor și că ea se va stabiliza doar controlând aceste comportamente. Terapeutul anunță, de asemenea, o creștere a greutății de câteva kilograme consecutivă stopării purgațiilor. El insistă asupra aspectului normal și tranzitoriu al acestui proces
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Sonia, motivată, și-a dus la bun sfârșit tratamentul său psihoterapeutic. Un tratament de acest gen presupune întotdeauna trei componente: - tratamentul complicațiilor somatice ale alcoolo-dependenței; - tratamentul psihoterapeutic; - tratamentul componentei sociale. Un avantaj al tehnicii cognitiv-comportamentale este chiar acela că permite combinarea acestor componente terapeutice. Din această cauză, este important ca fiecare profesionist implicat în tratament să aibă o formare în aceste tehnici terapeutice pentru a păstra o coerență a sistemului. Terapiile cognitiv-comportamentale se adaptează subiectului: naturii problemelor dar și obiectivelor lor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
la îndoială. Astfel, pacientul nu se simte prins „în capcană”. El poate gândi cu voce tare, poate să-și testeze ipotezele, să revină asupra problemei într-un cadru de gândire științific. El păstrează astfel un reper în raport cu propriul său raționament. Combinarea terapiei cu alți factori La fel ca numeroși pacienți, Sonia suferă de o dublă dependență, alcool și tutun. Se ia în considerare un dublu sevraj, deoarece acest lucru nu antrenează dificultăți suplimentare: aceeași tehnică se aplică celor două dependențe. Sevrajul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
reactiv folosit ca indicator în volumetria complexonometrică a ionului de magneziu Mg2+. Complexonul permite, de asemenea, dozarea spectrofotocolorimetrică a aceluiași ion. Ligandul poate forma numeroși compuși coordinativi chelați cu ionul de magneziu, în funcție de pH, combinațiile diferind atât prin raportul de combinare între ionul metalic și ligandul polidentat, cât și prin natura celorlalți liganzi prezenți în sfera de coordinare. În funcție de pH, acest ligand suferă diverse procese de echilibru acido-bazice, cedând unul sau doi protoni, ceea ce-i permite să se coordineze în diferite
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]