5,493 matches
-
realizează între om și lume, între om și semenul său, între om și sine însuși. În raporturile sale cu lumea, ființa umană recurge la semne, la simboluri, pentru a-și dezvălui gândirea, pentru a cunoaște și pentru a intra în comuniune cu celălalt. Fără a urmări o prezentare exhaustivă a accepțiunilor limbajului, ne propunem delimitarea conceptuală a sintagmei limbaj verbal, care interesează în cadrul analizei noastre. Identitatea limbajului verbal, între celelalte "limbaje" la care recurge ființa umană, este dată de relația cu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
originea jansenismului: în 1640, în Augustinus, operă postumă a episcopului Jansenius, acesta susține un *augustinism radical și ideile lui sînt răspîndite în Franța de prietenul său, abatele de Saint-Cyran și adoptate de călugărițele din abația de la Port-Royal; în 1643, Despre comuniunea frecventă de Antoine Arnauld, discipol al lui Saint-Cyran și frate al maicii Angelica, stareța de la Port-Royal, opune moralei relaxate a iezuiților o morală austeră și exigentă fondată pe ideile lui Jansenius. În 1653, papa condamnă cinci propoziții presupuse a rezuma
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
diverse funcții în sînul Bisericilor locale. Sacramente. Pentru catolicii, sacramentele sînt semne sensibile instituite de Isus Cristos pentru a obține grația divină și pentru a sfinți sufletele; ele sînt în număr de șapte: botezul, mirungerea, penitența (sau confesiunea), euharistia (sau comuniunea, împărtășania), maslul, hirotonisire, căsătorie. Salică (lege). Lege a francilor salieni redactată în timpul lui Clovis, pe la 486-496, revizuită de mai multe ori pînă la Carol cel Mare. Această lege conține o clauză care a fost invocată în secolul al XIV-lea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
nu reprezintă o deficiență, o formă de retrogresiune sau de dezvoltare Întîrziată, ci un dar și o vocație, un “atavism” ce readuce În civilizația noastră obosită de fățărnicie, de convenții și norme artificiale, ceva din spontaneitatea și sinceritatea originară a comuniunii omului cu lumea și cu semenii săi” (4, pag. 22). Anatole Jakovsky, care inițial era un critic al picturii abstracte, devenea din 1942 (cînd l-a cunoscut pe pictorul naiv Jean Fous) un fervent promotor și colecționar de pictură naivă
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
cu succes a perspectivei aeriene ... cromatica, abil folosită În sugerarea staticului și dinamicului ... sînt cîteva dintre elementele de limbaj ce-i susțin intenția ... În fugile sale există și momente de respiro, de simplă tălmăcire În vizual a pitorescului locului, de comuniune cu specificul său" (Fl. Iașului, nr. 12551, 1987Ă. Cel mai fidel prieten al artiștilor, regretatul Aurel Leon Îi surprinsese trăsăturile caracteristice În doar cîteva rînduri: "Gheorghe Bălăceanu rămîne fidel esteticii concrete a vieții, cea care În curgerea veacurilor l-a
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
varietății. Considerînd că a gîndi diferențele ca reciproc îmbogățitoare mobilizează angajamentul comunitar, Taylor se revendică de la un model inspirat de Herder și de Humboldt, dar invocă drept reper ultim o înțelegere teologică a vieții omenești : esența condiției umane constă în comuniune, după modelul relației între persoanele Treimii și al comuniunii sfinților. Dar nici măcar nu e nevoie să ridicăm ochii așa de sus pentru a găsi argumente religioase care să ne facă sensibili la beneficiile diversității. Aproapele, semenul diferit, constituie o figură
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mobilizează angajamentul comunitar, Taylor se revendică de la un model inspirat de Herder și de Humboldt, dar invocă drept reper ultim o înțelegere teologică a vieții omenești : esența condiției umane constă în comuniune, după modelul relației între persoanele Treimii și al comuniunii sfinților. Dar nici măcar nu e nevoie să ridicăm ochii așa de sus pentru a găsi argumente religioase care să ne facă sensibili la beneficiile diversității. Aproapele, semenul diferit, constituie o figură esențială în Evanghelii. Proba aproapelui ne pune la încercare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
soluția nu aparține nici unuia dintre interlocutori, întîlnirea mobilizează convergența interlocutorilor spre Polul divin. Ea înseamnă ieșire nu numai din propriile limitări, ci și din nivelul individualului. Moartea-înviere împreună cu celălalt revine la a da loc Polului transcendent să își manifeste, în comuniunea interlocutorilor, noutatea inepuizabilă. încrederea în diversitate nu apare așadar numai ca o descoperire a modernității laice, ca principiu specific societăților liberale contemporane. Ea poate fi așezată foarte bine într-un cadru spiritual, poate primi solide argumente religioase. și mai important
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
lupta dinăuntrul meu și căreia îi răspundea profunzimea nesfârșită, până dincolo de stele. Stăteam singur cu Cel care m-a făcut și cu toată frumusețea lumii, cu iubirea și durerea și chiar ispita ei. Nu-l căutam pe El, dar simțeam comuniunea desăvârșită a spiritului meu cu al Lui. Obișnuitul simt al lucrurilor din jurul meu pieri. În acel moment, nu mai rămăseseră decât o bucurie și o exaltare inefabile. Este imposibil să descrii pe deplin această experiență. Era ca efectul unei mari
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
scrierilor de caracter mistic-ascetic ale răsăritului Dionisie Areopagitul este al doilea izvor de frunte al teologiei lui Nichifor Crainic, ambele puse din nou în circulație de dânsul. Dionisie Areopagitul pune în legătură de copie și model, dar și într-o comuniune mistică, ordinea ierarhică a lumii cereștilumea îngerească și a lumii pământești. Ierarhia este un principiu organizator de temelie al întregii existențe de la tronul dumnezeiesc și până la cel mai simplu mineral pământesc. Toată ființa creată participă astfel în diferite grade la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cauza unică și preexistenta în natura cea simplă și mai presus de fire a tuturor lucrurilor frumoase. Din acest frumos își trag existența toate cele ce sunt, fiecare fiind frumos în felul său. Din cauza frumosului sunt armoniile și atracțiile și comuniunile tuturor lucrurilor. Prin frumos se unesc toate”. De ce se unesc toate în puterea frumosului transcendent? Pentru că el este cauza creatoare și cauza finală a tuturor lucrurilor. Cauzăm creatoare, de la el vin formele lucrurilor; cauză finală, către el sunt atrase. Legătura
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și întrepătrunderi fluide, ce n-au nevoie să fie gândite pentru a exista și pentru a fi simțite. Între om și om e o legătură melodioasă, de umilință tandră și reciprocă. Temple și religie nu există, fiindcă toți trăiesc în comuniune spontană cu marele Tot. Lumea e ea însăși un templu nemărginit. Iar oamenii „copii ai soarelui”, copii ai soarelui lor oh! cât erau de frumoși! Niciodată pământul nostru nu văzuse atâta frumusețe la om. Abia la copiii noștri și numai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dumistrăcel, Stelian, Lexic românesc. Cuvinte, metafore, expresii, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980. Dumistrăcel, Stelian, Până-n pânzele albe. Expresii românești, ediția a II-a, revăzută și augmentată, Institutul European, Iași, 2001. Dumistrăcel, Stelian, Discursul repetat în textul jurnalistic. Tentația instituirii comuniunii fatice prin mass-media, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2006. Dumistrăcel, Stelian, "Scoși din pepeni", în Lumina de duminică, 27 august 2008. Dundes, Alan, "On the Structure of the Proverb", în Proverbium, vol. 25, 1975, pp. 961-973. Eminescu, Mihai, Proză
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Lexic românesc. Cuvinte, metafore, expresii, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980, dar mai ales Idem, Până-n pânzele albe. Expresii românești, ediția a II-a, revăzută și augmentată, Institutul European, Iași, 2001 și Idem, Discursul repetat în textul jurnalistic. Tentația instituirii comuniunii fatice prin mass-media, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași, Iași, 2006. 163 De pildă, Cristinel Munteanu, Sinonimia frazeologică în limba română din perspectiva lingvisticii integrale, "Independența Economică", Pitești; Idem (ed.), Discursul repetat între alteritate și creativitate. Volum omagial Stelian Dumistrăcel
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și-a putut menține locul central în viața spirituală din Transilvania. În mod ciudat, revista abia publica autori din Ungaria, sau, dacă o făcea, îi publica pe cei care aveau rădăcini transilvane (Cs. Szabó László, Jékely Zoltán, Kolzsvári Grandpierre Emil). Comuniunea cu spiritualitatea transilvană răsună și din declarația scriitorilor de la revista Helikon, din 1942: "Centralizarea este corectă și binevenită, dar numai în limitele unor condiții naturale și ale utilității stricte. Din motive de istorie seculară și, de multe ori, datorită unui
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
de suflet și le-am pus între paginile acestei cărți. Acesta este rezultatul unui proces îndelungat, începutul și nu sfârșitul unui mod de a privi lumea, cu scopul de a înțelege interrelațiile dintre noi și ceilalți, univers, istorie, într-o comuniune în care nu se vede decât vârful aisbergului. 0. Preambul Imaginarul. Dezvoltarea și cenzura imaginarului 1. Definirea termenilor: imagine, imaginar, imaginar științific Urmărind evoluția imaginii asupra lumii putem observa variații ale acesteia, de la apropiere față de "realitate" până la o îndepărtare totală
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
dramatice: - se înscriu mai mult în sfera „recitativului” decât a scenei propriu-zise;„înscenarea” este simplă, dialogul, replica au roluri minore. Mituri: 1. mitul etnogenei; 4. mitul marii călătorii (=moartea); 2. mitul pastoral; 5. etc. 3. mitul erotic; Teme, motive: 1. comuniunea om Ț natură; 8. dorul; 2. jertfa pentru creație; 9. jalea; 3. moartea; 10. înstrăinarea; 4. viața; 11. revolta; 5. iubirea; 12. ireversibilitatea timpului; 6. binele; 13. aparența înșelătoare; 7. răul; 14. etc. Alte obiective; de urmărit: 1. interferența literaturii
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
comun: naturalul; - cadrul este nelipsit; relațiile dintre om și natură par firești; (!!) ca într-un adevărat spațiu mitic; elementele naturii sunt personificate (personificarea pare firească, obișnuită, chiar necesară);multe imagini auditive și vizuale; - limpezimea contexturii lirice; - legătura om - natură (uneori, comuniunea om - natură); - uneori apar elemente ale fantasticului; - limbajul este simplu, popular; cuvintele provin din masa vocabularului; apar cuvinte din aceeași sferă lexicală (pentru insistență, pentru sublinierea trăirii);expresii tipice („foaie verde”; „frunză verde”; etc. Ț de aceea se mai numesc
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
existând fiecare pentru ele, deși, evident, în anumite raporturi"6. Prin urmare, mentalitatea modernă a generat apariția principiului autonomiei în perceperea acestor paliere esențiale: Ecclesia și națiune 7. Dacă națiunea lucrează într-un registru propriu, Biserica lucrează în dublu registru: comuniune și comunitate. Pentru a putea înțelege această realitate eclezială, ne propunem să pornim de la sensul Predaniei sau al Tradiției care nu este decât modul de aplicare practică sau de transmitere a lucrării înseși a lui Hristos. De aceea, vom aborda
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nostru, Cel ce ai venit să mântuiești lumea. În cult, lucrarea lui Hristos este un fapt prezent. Cultul nu este memorie, ci "eveniment mântuitor prezent" sau e "eveniment mântuitor prezent, întemeiat pe lucrarea mântuitoare trecută, readusă în memorie. Biserica este comuniune de rugăciune și de mărturisire a aceleiași credințe în puterea și în lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu în Hristos. • " Unele dintre mărturisirile credinței și dintre rugăciunile comune bazate pe ele au însușirea privilegiată de a fi mijloace prin care se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
vital-practic, "să se bucure din partea Bisericii de o tâlcuire prin care să se facă evidentă credincioșilor de astăzi faptul că fără Hristos viața e searbădă, e tristă, e fără sens, e folosită de forța creatoare pe care o dă bucuria comuniunii adevărate"14. Prin urmare, singura scăpare de această tristețe este credința într-un Dumnezeu personal transcendent, care în Hristos ne oferă mântuirea. Prezentând comunității de credincioși pe Hristos drept singurul Mântuitor, singurul garant al persoanei umane în veșnicie, Ecclesia este
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ci la starea sa inițială, la adevărul său supranatural-natural. Expresia primordială a chipului rezidă în structura ierarhică a omului, având proiectată viața duhovnicească în centru. Antropologia patristică demonstrează că ființa umană este deiformă chiar în structura sa, că este menită comuniunii îndumnezeitoare și cunoașterii lui Dumnezeu pe măsura capacității proprii de a-L putea primi 10. Este important de precizat un fapt esențial: patristica nu a cunoscut niciodată ideea lumii naturale, a neutralului, specifice concepției catolice. Ideea majoră a Ortodoxiei este
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o teologie autonomă care aduce o anumită cunoaștere. De pildă, noțiunile de supra-bun și supra-existent reprezintă negații afirmații, conținând o anumită descriere a lui Dumnezeu care este inconceptibil. Teologia apofatică se situează în orizontul experienței creatoare de unitate, precum taina comuniunii euharistice. Ca metodă, apofaza indică atitudinea adecvată a oricărui teolog: omul nu teoretizează, ci se schimbă 2. Dacă pentru Occident, lumea este reală, iar Dumnezeu ipotetic, fapt ce incită la căutarea argumentelor în favoarea existenței Sale, pentru Răsărit, lumea este cea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cognitive 4. Petre Țuțea punea accent pe dimensiunea experienței mistice ca modalitate unică a cunoașterii, din perspectiva tradiției creștine. Această noțiune centrală de mistică se înrudește cu cea biblică de taină, mister și presupune relaționarea dintre Dumnezeu și om, o comuniune de natură nupțială. Ultima unire este taina Sofiei lui Dumnezeu, partea ascunsă a planului Său privind destinul veșnic al omului. Tradiția ortodoxă nu a operat niciodată disocierea între teologie și mistică, adică între dogma mărturisită de Ecclesie și trăirea personală
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
este semnificativ: chipul este întotdeauna neasemănător prototipului, după ființa sa, dar îi este asemănător după ipostas și nume. Pe icoanele lui Hristos este reprezentat ipostasul Cuvântului întrupat și nu firea Sa divină sau umană. Prin urmare, este vorba despre o comuniune cu persoana lui Hristos, în care energiile celor două firi, firea necreată și cea creată, se întrepătrund. Trecerea de la contextul hristologic la cel pneumatologic implică repoziționarea spre aspectul luminii necreate pe care o descoperă Sfântul Duh și la care ființa
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]