7,252 matches
-
sus și tare, într-o literatură ca a noastră, în care dacă nu ai susținere nu te poți afirma de unul singur, oricât talent ai avea la un grup(uscul), sectă sau gașcă (para)literară. Chiar și cel mai umil cronicar sau recenzent, ca să nu mai vorbim de criticul sau istoricul literar cu pretenții care nu ar face altceva decât să se plimbe "ca un cursor" (cum ar spune ultimul autor de istorie a literaturii române) pe toată suprafața poeziei noastre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
față de ceilalți dușmani, invizibili, dar nu mai puțin ostili, ai ființei poetice. Prima direcție este vizibilă în textele din primul grupaj al volumului, Prostul satului și visul Îngerului ideologic, acolo unde perspectiva asupra lumii contemporane este aceea, necruțătoare, a unui cronicar fidel al mizeriei, imposturii și kitschului unei lumi întoarse în terMitologie destrămată, numai bună de caricat/ parodiat ("hai la groapa cu termite, vino!/ și pentru noi soarele strălucește/ chiar dacă negru și negru// tot cuminți de-om fi/ n-om fi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
negru și negru// tot cuminți de-om fi/ n-om fi nici voioși,/ nici teferi.// hai mințile să ni le pierdem/ măcar huiduind/ dinții lor de aur și/ brâiele tricolore/ cu care neantul și-l încheagă"). Or, cum se știe, Cronicarul n-are voie să moară niciodată; cu atât mai mult, cronicarul care înțelege că, în lipsa unei minime implicări a celorlalți, responsabilitatea lui devine esențială. Seria de poeme socio-politice dovedesc o remarcabilă priză la real, ceea ce nu exclude însă o anumită
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nici voioși,/ nici teferi.// hai mințile să ni le pierdem/ măcar huiduind/ dinții lor de aur și/ brâiele tricolore/ cu care neantul și-l încheagă"). Or, cum se știe, Cronicarul n-are voie să moară niciodată; cu atât mai mult, cronicarul care înțelege că, în lipsa unei minime implicări a celorlalți, responsabilitatea lui devine esențială. Seria de poeme socio-politice dovedesc o remarcabilă priză la real, ceea ce nu exclude însă o anumită metaforică, desigur mai întunecată, mai tușantă, mai agresivă chiar, în ton
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sensibilitatea vulnerată a altora este înlocuită, în textele lui Doru Maximovici, fie de o luciditate tăioasă, fie de o răceală solemnă. Din ambele atitudini, în fond la fel de impunătoare, se încheagă viziunea aproape descărnată a unor realități istorice ori socio-politice deplorabile. Cronicarul lor sancționează nemilos, prin intermediul unor structuri discursive denudate metaforic, care să lovească în tarele acestei lumi lipsite de orice aură salvatoare. În volumul Solitudine, scriitorul utilizează imaginea unei Atena sau a unei Minerva estropiate, simbol al pierderii oricărei șanse a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1999; Al. Cistelecan, Top ten (Recenzii rapide), 2000; Nicolae Leahu, Poezia generației '80, 2000; Gheorghe Grigurcu, Poezia română contemporană, vol. II, 2000; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, vol. I, 2003; Dumitru Chioaru, Developări în perspectivă, 2004; George Vulturescu, Cronicar pe frontiera Poesis, 2005; Mircea A. Diaconu, Atelierele poeziei, 2005; Mircea A. Diaconu, postfață la Șobolanul Bosch, 2006; Paul Aretzu, Scara din bibliotecă, 2007; Emanuela Ilie, Hieroglifele poeților, 2008; Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, II, 2009
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
universitar, doctor în filologie. Începînd cu anii '80, desfășoară o intensă activitate publicistica, interesul său depășind spațiul strict literar, acoperind arii diverse, de la cultura la urbanism și scenarii de televiziune. (c) 2006, Editura Institutul European Iași INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Cronicar Mustea nr. 17, cod 700198, C.P. 161 Țel./Fax: 0232/230197; Țel. Difuzare: 0232/233731 euroedit@hotmail.com; editura ie@yahoo.com; office@euroinst.ro http://www.euroinst.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României PRUS, ELENĂ Pariziana romanesca : mit
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Parizienei se ridică la o semnificație colectivă: "C'est que la Parisienne, en ce temps-là, éveille leș désirs du monde entier. On l'invente dans leș steppes du Grand-Nord autant que dans leș désirs d'Afrique" [ibidem, p.5]. Scriitorii, cronicarii, ziariștii, memorialiștii și artiștii pun în valoare această imagine, mitul colectiv constituindu-se și prin literatura. Nu orice personaj se poate transforma în mit; pentru a accede la acest statut, el trebuie să satisfacă anumite condiții: să exprime sistemul de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
valori în sens larg, de ocupații, de întâmplări și plăceri specifice: "la femme du monde (ou ce qu'il jugeait telle) éblouissait l'avocat comme le symbole et le résumé de mille plaisirs inconnus" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.270]. Cronicarii de epocă ne restituie imaginea Parizienei mondene, cu ceea ce presupune acest statut social 125. O particularitate a mondenității franceze este faptul că, în ierarhia rafinată a valorilor sale, elegantă este preferată frumuseții: "Leș gens du grand monde parisien l'avouent
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Mihailescu-Bîrliba, The Great Medieval Coin Hoard of Iași Iulian Popescu, Timp și limbaj. Introducere în lingvistică lui Gustave Guillaumne Redactor: Evagrina Dîrțu Tehnoredactor: Mihaela Mârza Bun de tipar: 2006 • Apărut: 2006 • Format 1/16 (61 ( 86) INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Cronicar Mustea nr. 17 • O.P. 1 • C.P. 161 • cod 700198 Țel. Difuzare: 0232/233731 • Țel./Fax: 0232/230197 euroedit@hotmail.com • editura ie@yahoo.com http://www.euroinst.ro Tiparul executat la SC Euronovis SRL 1 Prezenta referințelor consacrate elementelor de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
distanțează prozatorul de mai tînărul său confrate: acela al perspectivei. Hugh Vereker susține că literatura și, cu precădere, literatura scrisă de el are ambiția integralității, lucru nesesizat de critici (blocați în viziunea lor restrictivă, aidoma, înțelegem, și abia debutatului nostru cronicar!). Cu toții, constată Vereker, "au ratat micul lui scop", rațiunea specială pentru care și-a scris toate cărțile, "obiectul", prin excelență, pe care ar trebui, pînă la urmă, "să-l găsească" un exeget în text, "secretul meu", "secret" similar "desenului complex
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de elită de a trăi izolați de iureșul lumii, într-un "turn de fildeș", și de a nu se implica în universul presupus mediocru al semenilor lor. Pentru a amplifica dilema ontologică a lui Knecht, Hesse (ori, mai corect spus, cronicarul vieții lui Joseph, un membru al Ordinului, care reconstituie povestea eroului, sofisticat, academic, cu toate atributele istoricului neutru și impersonal) folosește un procedeu de caracterizare shakespeariană al "oglinzii răsturnate". Așa cum Hamlet "se vede" răsturnat în Fortinbras ("anti-eroismul" hamletian se citește
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
binelui și respectarea legii morale. Cazania lui Varlaam și Psaltirea lui Dosoftei cuprind Învățături morale transmise pe un ton familiar, direct și cu pronunțat caracter educativ. Idei etice și morale sunt cuprinse, chiar dacă nu cu caracter sistematic, și În operele cronicarilor. Autorul unei Istorii a Țării Românești dintru Început - rămasă neterminată - stolnicul Constantin Cantacuzino, mare admirator al antichității greco- romane, subliniază rolul Înțelepciunii În strânsă legătură cu binele moral, ca expresie a măsurii și cumpănirii În acțiune. Foarte importantă ni se
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
26, 8 mart. 1991, nr. 10, p. 4. Leonida Lari, "Anul 1989". Chișinău: Hyperion, 1990. SOROHAN, Elvira. Schiță de autobiografie spirituală. În: Ateneu (Bacău), 28, sept. 1991, nr. 9, p. 3. Despre George Bacovia. SOROHAN, Elvira. Valori narative în opera cronicarilor. În: Cronica (Iași), 26, 25 ian. 1991, p. 1. SOROHAN, Elvira. Din nou despre Leonida Lari. În: Cronica (Iași), 27, 16-29 febr. 1992, nr. 4, p. 8. Leonida Lari. Dulcele foc. București: Univers, 1991. SOROHAN, Elvira; BUSUIOC, Nicolae. Lectura textelor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ieroglifică de Dimitrie Cantemir. SOROHAN, Elvira. Fragmentarism narativ și diferență specifică. În: Convorbiri literare, 141, febr. 2008, nr. 2, p. 29-31. Despre volumele Femei de Mihail Sebastian și De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu. SOROHAN, Elvira. I.D. Sîrbu: Drama unui cronicar dramatic. În: Convorbiri literare, 142, dec. 2008, nr. 12, p. 20-23. SOROHAN, Elvira. Iașul francofil și francofon. În: Convorbiri literare, 142, mart. 2008, nr. 3, p. 20-22. Felicia Dumas, Olivier Dumas. Iași et la Moldavie dans les relations franco-roumaines. Une
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în care eram destul de puțin pregătită din timpul facultății. E.M.: Voiam să remarc un lucru. Sunteți perceput ca un specialist în literatura română veche, și pe bună dreptate, ați scris și publicat lucruri esențiale despre Dimitrie Cantemir, despre Budai-Deleanu, despre cronicari... E.S.: Și am predat decenii la rând literatură română veche, încercând să extrag din ea tot ce poate să aparțină literaturii narative, ca întemeiere, separând-o de domeniul mai larg al istoriei culturii. Am făcut și exerciții comparative cu literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aceea de lectură de la Biblioteca Centrală, cu vitralii, cu becuri proiectate pe carte și celelalte... Citeam mult. Ceea ce am înțeles de la Călinescu era ideea că el propunea o altă viziune, un alt fel de a înțelege literatura veche. În textele cronicarilor, de exemplu, trebuia să găsești ceea ce se promite pentru evoluția viitoare a narațiunii în literatura română. Aveam deci această orientare de la Călinescu... Așa încât, atunci când, ca asistent, eram forțată să ascult pe studenți reproducând ceea ce se spunea la curs, îmi venea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
un articol publicat în "Iașul literar". Cu debutul în volum, după neșansa de a-mi vedea tipărită imediat teza de doctorat, o monografie despre Miron Costin, la o distanță în timp a venit succesul. Neșansa au fost "neprietenii", cum zice cronicarul. Manuscrisul a zăcut câtva timp la Editura "Junimea". Urmărindu-i destinul, mi-a fost prezentat cu niște sublinieri fără noimă, formale, făcute de un fost student, se vede că frustrat, cred că mediocru la obiectul meu, încât, cu demnitate mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
exemplifica, la "elementele de tehnică narativă" din cronica lui Ureche, se întoarce mai întâi în timp, spre izvoarele poloneze și latine, încercuind "cărțile clasice", unde, pe firul tradiției de interpretare, încă Iorga "imagina glasul armonios al antichității". Vorbind, la același cronicar, de "conturarea unei matrici stilistice a narațiunii cu noimă morală", caracteristică spiritului românesc, Profesoara concretizează prin "stilul marcat de conflictul dintre om și istorie, între supus și suveran, între autohton și străin, creștin și păgân", spre a închide amplul arc
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
strident-exclamativă a naratorului se istovește". În dicția expresivă a Profesoarei, dramatismul pasajelor citate depășește cadrul narațiunii propriu-zise, reprezentat fiind "pe ecranul imaginației cititor/ascultătorilor", unde, împreună, replicile, vocea, gesturile reținute obligă concomitent auzul și vederea la receptarea textului. Selectând din cronicari construcțiile cu valoare exclamativă, de reproducere a rostirii personajelor, exemplificările din lectura critică a Autoarei pot fi închipuite sonor, ca "spectacol simultan citit-văzut-auzit". Mă refer în special la focalizările unor modele pentru elocința sacră: panegiricul de remarcabilă valoare poetică al
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
destăinuie în preambulul cărții, "nu obosim s-o ascultăm". Sensurile "întoarcerii spre timpul vechi", dar și ale anticipărilor se precizează o dată mai mult în considerațiile privind literatura română ca "fenomen unitar și de evidentă, semnificativă continuitate internă". Seria narativă a cronicarilor, cu surse în povestirea populară, "va atrage entuziasmul creator de istorie al romanticilor. Urmele ei se descoperă, în palimpsest, până în secolul nostru, în înțelepciunea inițiată a literaturii lui Sadoveanu". Un întreg secol, al XVII-lea, ca "timp al maturizării și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
obositor de mimetică, astfel de atitudini se cer reamintite cât mai des cu putință. Polifonie de cititor împătimit Cu toată specializarea pe care o impune o carieră academică, volumele Elvirei Sorohan își extind sensurile mult mai departe de subiectele propriu-zise. Cronicarii sunt urmăriți fie în antologia comentată Cartea cronicilor, fie în Introducere în istoria literaturii române, fie în monografii Miron Costin. Permanențe ale mentalității românești sau volume colective Naratori și modelare umană în medievalitatea românească, în spiritul temei cu variațiuni din
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pentru că presupune coduri culturale pe care acesta, de regulă, nu le stăpânește. Mentalitatea medievală prelungită în spațiile orientale sau periferic orientale care se poate desprinde din scrierile vechi îi prilejuiește autoarei pagini întregi de caracterologie, în fericită tradiție călinesciană: portretele cronicarilor se construiesc pe baza consemnărilor din letopisețe, esența spirituală se decantează din scris, printre protagoniștii cu portrete vii se numără și naratorii. Nu întâmplător autoarea îl alege pe Miron Costin și pentru o prezentare monografică: rupturile de ritm narativ care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
memorie. Numărul de discipoli o confirmă: Elvira Sorohan a scris nu doar cărți, ci și moduri de gândire lesne de recunoscut. Pe Dimitrie Cantemir l-a preluat Bogdan Crețu, pe I.D. Sîrbu Antonio Patraș, lumea complicată a fantasticului Emanuela Ilie, cronicarii sunt adjudecați de Ilie Moisuc, opera lui Geo Dumitrescu încearcă să o ducă mai departe subsemnata. Concertul continuă pe mai multe voci, chiar dacă uneori mai puțin expresive decât ale modelului, ai cărui ochi de principal cititor implicit veghează discret în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
o antologie de legende, anecdote și istorioare cu tâlc extrase din istoria lui Dimitrie Cantemir asupra curții otomane. Apărută la editura Junimea, antologia realizată de d-na Prof. Elvira Sorohan nu a trezit prea mulți dintre ochii de Argus ai cronicarilor literari, deși volumul merita o mai bună evidențiere la vremea apariției, cel puțin din câteva considerente pe care le voi indica în cele ce urmează. Din motive asupra cărora nu insist, reflexul cultural de a împrospăta, prin reeditări și traduceri
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]