5,380 matches
-
numărul unu a clasei. Le avea. Își vâra un botișor umed și brunet În urechea mea și Îmi traducea printre hlizeli tot ceea ce eu Îi ceream. Îmi plăcea Lili - era Întotdeauna veselă și băiețoasă. Conturul feței, care adăpostea ca un cuib oval ochii ei de cer, arcuiți ca niște ape crescute În relief, Îmi amintea de “ Madame Pogany”, sculptura brâncușiană care mă fascina de când o descoperisem reprodusă În cartea de istorie. “ Fata te iubește!” Îmi șoptea tremurat Mirel, colegul meu slăbănog
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mine, clinchetește Ben fericit. Ca mine, ca mine, ca mine, strigă copiii În timp ce mama dispare sub propria carne și propriul sânge. Orice femeie care a avut un copil a comis deja un fel de adulter, cred eu. Noua dragoste din cuib e atât de lacomă Încât tot ceea ce poate face cea veche este să aștepte răbdătoare, sperând să-i pice niscaiva firimituri pe care intrusul nu le-a Înfulecat cu lăcomia unui cuc. Cel de-al doilea copil Înghesuie și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
eu e nevoie de mult timp ca să faci ceva brusc. —Kate, mă cheamă Kate. Știu cum te cheamă, Îmi zice el. Părerea mea, să te grăbești nu e decât o pierdere de timp. Dacă zbori prea repede, cucoană, treci pe lângă cuib fără să-l vezi. Râsul meu sună mai Întunecat decât de obicei. Ei bine, mă tem că aceasta este perspectiva mai lesnicioasă care este privilegiul șoferului de taxi... Winston nu-mi răspunde la replica obraznică, se uită doar lung În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu rafturi pe care le poți asambla În casă. Femela, Între timp, e ocupată să construiască dintr-o grămăjoară de bețișoare o structură ca un grilaj, cam cât o farfurie Întinsă. O, minunat, acum s-au apucat să-și facă cuib. —Guy, i-ai sunat pe cei de la primărie să trimită șoimarul? Ai naibii porumbei, au demarat un program de reproducere. Îmi verific gâtul În oglinda de buzunar să văd dacă am urme de mușcături de la Ben - nu, totul e-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Zbârcit și chel, ca toate ființele nou-născute, pare străvechi, parcă ar avea o mie de ani. Chiar am Încercat să deschid fereastra și să ajung la ei, dar geamurile au atâtea rânduri că nu poți mișca nici una dintre ferestrele de lângă cuib: nu aveam ce să fac, a trebuit să ies pe fereastra de lângă. Așa că acum, În patru labe, Îmi Înșir colecția de cărți groase de-a lungul pervazului. Volumele au fost alese cu grijă În funcție de dimensiuni și rezistență: Ce să mănânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
față, am adăugat și Manualul operațiunilor financiare la termen, un manual care este exact cât trebuie de profund și interesant pentru a funcționa ca zid de apărare Împotriva vântului. Ideea e să construiesc un zid protector În jurul porumbiței și al cuibului. Când mă Întorceam de la Înmormântarea lui Jill, am primit un telefon de la Guy. Vești bune, mi-a zis el, un tip de la primărie l-a sunat și i-a spus că șoimarul va veni mâine. Eu am fost cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
6/ Pentru că sunt prea obosită ca să mă gândesc la alte „pentru că“. A doua zi de dimineață, Înainte să-mi dau demisia, am avut de făcut puțină curățenie. Familia de porumbei a plecat de mult: cei doi pui au zburat din cuib când primăvara se Îngâna cu vara, dar cărțile care au protejat de uliu mama și puii erau Încă la locul lor. De data asta nu am mai riscat o ieșire pe pervaz. L-am chemat pe Gerald de la pază să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Pe de o parte stânci surpate - unele țepene, altele răsturnate? de alta brazi acățați de vârfuri de stânci, unii frânți și răsturnați de vijelii și torente. În fund se văd ruinele încă fumegânde a unui sat de colibe - risipite ca cuiburi mari în dosul stîncelor. Mai în avanscenă, turnul vechiu și negru a bisericei satului. Biserica de lemn, cu ferestre mari cu zăbrele, cu muri parte risipiți, cu acoperământ de șindrile negre și mucezite. Asupra întregului plan se revarsă o galbănă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
șese, stuful crește din adânc; Flori, giuvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jăratic, alte-albastre, ochi ce plâng. Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese, Păsări, îmblînzite-n cuiburi, distind penele alese, Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor; Înnecat în vecinici visuri, răsărit din sfinte-isvoară, Nilul mișc-a lui legendă și oglinda-i galben-clară Cătră marea liniștită, ce înneacă a lui dor. {EminescuOpIV 113} De-a lui maluri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
goană. Iar călugărița veche, ce de mult era iertată, Ce de mult se disvățase de plăcerile d-iubire, Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire - Contra demoralisărei propovădue-nfocată. {EminescuOpIV 223} Ah! îi zise mititica, nu privești la rândunele, Cum din cuib scot puii capul se cutează pe ulucuri Și apoi la miezul nopții îi aud făcând buclucuri Sărutîndu-se cu ciocul, drăgostindu-se-ntre ele. Soarte-avem nefericită - îi răspunse-atunci bătrîna: Nu-i găină rândunica, rîndunoiul nu-i cucoș. Necredința lor știută-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În curgerea de ape, pe-a frunzelor sunare, În dulceie-mmiitul al paserilor grai, În murmurul de viespii, ce-n mii de chilioare Zidesc o mănăstire de ceară pentru trai, De spânzură prin ramuri de sălcii argintoase O-ntreagă-mpărăție în cuib legănător, A firii dulce limbă de el era-nțeleasă Și îl împlea de cântec, cum îl împlea de dor. Visa copilul... Fruntea-i de-o stâncă răzimată, Privea uimit în râul ce spumega amar, Și arunca v-o piatră în apa
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
numa Perdelele-n geamuri scîntee ca bruma. Străfulgeră-n umbră-i de valuri bătae Ajunse în fugă de-a lunei văpae, Ce-n vârfuri de dealuri acum se ivește Ș-a stâncilor muche pe cer zugrăvește. Păreau urieși ce în cuib de balaur 10Păzea o măreață comoară de aur, Căci luna, ce roșă prin ele răsare, Comoară aprinsă în noapte se pare. Iar lebede albe din negrele trestii Apar domnitorii ai apei acestei, Cu aripi întinse o scutur și-o taie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și crugul singuratec. Ard turnurile-n vânturi - de vaetele mumii Nu se vedea de flăcări nici marginile lumii. {EminescuOpIV 369} ÎNTRE PASĂRI Cum nu suntem două pasări, Sub o streșină de stuf, Cioc în cioc să stăm alături Într-un cuib numai de puf! Nu mi-ai scoate oare ochii Cu-ascuțitul botișor Și alăturea de mine Sta-vei oare binișor? Parcă mi te văd, drăguță, Că îmi sbori și că te scap, Stând pe gard, privind la mine, Ai tot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
afișate simultan, lua copilul În brațe și În timp ce-l săruta, două lacrimi, diamante mici de rouă, după ce prefigurau viitoarele riduri ale feței sale, totdeauna curată, picurau sărate pe obrăjorii lui Va, În timp ce acesta era cuprins de sentimental puiului căzut din cuib care abia fusese recuperat de mama sa și se Încălzea treptat În cuibul familial, mângăiat de puful aripioarelor de mamă iubitoare. Cât timp giuvaierul primea de la Mamaia dragoste, căldură, oftaturi și o mulțime de „muța mamii, muța mamii” -intraductibile pentru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mici de rouă, după ce prefigurau viitoarele riduri ale feței sale, totdeauna curată, picurau sărate pe obrăjorii lui Va, În timp ce acesta era cuprins de sentimental puiului căzut din cuib care abia fusese recuperat de mama sa și se Încălzea treptat În cuibul familial, mângăiat de puful aripioarelor de mamă iubitoare. Cât timp giuvaierul primea de la Mamaia dragoste, căldură, oftaturi și o mulțime de „muța mamii, muța mamii” -intraductibile pentru copil cât și pentru toți ceilalțidar percepute sub forma unui tremur călduros În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ținea chiar în mijloc meandrele unui iaz. Godun deviase cursul de apă și făcuse amenajări. Godun se simțea latifundiar, pe când se uita, dimineața, până în linia orizontului, la coamele înțepate de ulmi, de mesteceni și de tufe sălbatice, împletite ca niște cuiburi. Cumpărase totul încet. Cât prindeai cu privirea era un regat doar al lui și al ciorilor, toamna, ori al graurilor, când înverzea. Omar recunoscu: rareori mai văzuse o asemenea oază de singurătate și de blândețe, darămite să locuiască în ea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
duse în cap și tăișul durerii că se desparte de locul cel mai iubit. Își făcu ochii roată și văzu trandafirii din jurul bazinului. Atârnau diafani ca mătasea pe tijele coapte de zăpușeală. Îl văzu pe îngrijitor înțepând cu o săpăligă cuibul din jurul tufelor proaspete de lămâi, apoi șterse cu ochii mutrele amicilor lui, rând pe rând. Nu erau doar zartoshti, ci și circumciși ai profetului Mahomed. Semănau între ei, se înțeleseseră bine, însă dintr-odată i se păru că-i privește
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
auzea respirația. Treceau astfel ore ale fricii ori ale unei singurătăți încordate, care se dizolva chiar la limită, când simțea că înnebunește. În asemenea treceri era străin, presimțea că nu e de-al locului. Se simțea ca un corb fără cuib, un fel de navigator cu o hartă de pe care se șterseseră drumurile. Ce ne dă sens într-o viață? O țintă și credința că știm direcția mersului ori doar mersul în sine? Sprijinit de peretele barului din micul bistrou, se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care se așternuse, dar ca să te iert, nu am cum, fiindcă nu ai greșit. — Ești prea bun, murmură și tăcu încă o clipă. Îndrăznesc pentru un copil de opt ani, un bacha afgan, care e bolnav... Nu-i pot face cuib, poți să-l iei cu tine? — Suferă, e în pat? se interesă socrul. — Nu, baba, a fost chinuit, dar e pe picioarele lui, iar eu tot mai cred în minuni... știai? Nu ți-am recunoscut niciodată, dar acum poți să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lunii, umbrele lor urcau potecile sălbatice. Gheorghe căra niște pături vechi, trențuite, și ucenicul pândea la capătul drumului să nu vină cineva. Stăpânul era dus cu gagica-n plăceri, nu-i mai cunoștea. Pe ei îi trimiseseră ceilalți să curețe cuibul. Mirosea a veșted și carnea li se strângea sub cămășile subțiri. - Nu mai merge, Paraschive! Cel tânăr umbla alături. Peste locurile pustii atârna sabia lunii, covrigată și rece. Codoșul oftă: - Cum vine amărâta asta de iarnă, mă apucă dracii. Îmi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe colegii de dormitor, el rezistă. Chiar dacă se califică al 63-lea din 64 de soldați, chiar dacă nimic din „paradisul militar” pe care Îl va imagina În Guermantes nu se confirmă În realitate, acest an cazon Îl protejează ca un cuib pe tânărul Marcel. Fabuloasa lui memorie („dacă nu mitomană, atunci cel puțin imaginativă”1) va dilata lunile petrecute la Orléans și le va transforma În cele mai frumoase pagini de proză care i-au fost Închinate vreodată vieții militare. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Beau o cafea dimineață și poi basta 1. —Stai să ne apucăm de lucru, Sal, spuse Melanie Marsh cu afecțiune. Și o să vezi cum o să bei ceaiul cu noi toți. Mi s-a adresat pentru prima dată, cu mâinile făcute cuib în jurul cănii. Îmi plac foarte mult. Mai târziu, urmărind-o la repetiții, aveam să-mi dau seama că aceasta era probabil cea mai mare laudă pe care o putea aduce. M-am prins cam încotro bate Sally cu ideea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
casă" înseamnă asumarea unei stări stabile în Lume, cei care au renunțat la casele lor, pelerinii și asceții, își arată prin "mers", prin neîncetata lor mișcare dorința de a ieși din Lume, respingerea oricărei stări în Lume. Casa este un "cuib" și, așa cum spune Pancavimsha Brahma1a (XI, XV, 1), "cuibul" înseamnă turme, copii și un cămin, adică simbolizează lumea familială, socială, economică. Cei care au ales căutarea, calea spre "Centru", trebuie să renunțe la orice situație familială și socială, la orice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care au renunțat la casele lor, pelerinii și asceții, își arată prin "mers", prin neîncetata lor mișcare dorința de a ieși din Lume, respingerea oricărei stări în Lume. Casa este un "cuib" și, așa cum spune Pancavimsha Brahma1a (XI, XV, 1), "cuibul" înseamnă turme, copii și un cămin, adică simbolizează lumea familială, socială, economică. Cei care au ales căutarea, calea spre "Centru", trebuie să renunțe la orice situație familială și socială, la orice "cuib", spre a se consacra cu totul "mersului" către
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și, așa cum spune Pancavimsha Brahma1a (XI, XV, 1), "cuibul" înseamnă turme, copii și un cămin, adică simbolizează lumea familială, socială, economică. Cei care au ales căutarea, calea spre "Centru", trebuie să renunțe la orice situație familială și socială, la orice "cuib", spre a se consacra cu totul "mersului" către adevărul suprem care, în societățile foarte evoluate, se confundă cu Dumnezeul ascuns, Deus absconditus.16 Rituri de trecere Așa cum s-a observat de multă vreme, riturile de trecere joacă un rol important
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]