7,054 matches
-
care voiau să plece cu autobuzul la Bergheim. Dar eu nu mai eram băiatul pe care el îl condusese la gara centrală din Danzig, când multe dintre bisericile orașului alcătuit ca pentru veșnicie mi-au bătut din toate clopotele la despărțire. Autoritățile administrative îi instalaseră pe ai mei la un țăran. Această constrângere era necesară, căci rareori se întâmpla ca refugiații și evacuații să fie primiți de bună voie. Mai ales acolo unde nu existau nici un fel de pagube vizibile, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Astfel, ne petreceam ziua cu îndreptarea unor daune provocate de război, așadar cu cârpeli. Rețeta pentru chitul de piatră, care nu trebuie să fie nici prea gros, nici prea subțire, i-o datoram meșterului Singer, care mi-o încredințase la despărțire ca secret profesional ce se cerea păzit cu strășnicie. Dar în ceea ce privește arta, obiectul propriu-zis al foamei mele constante, provocarea a venit abia atunci când niște clienți anonimi au comandat mai multe copii ale unui tors înalt de 90 de centimetri. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
plus, în tăietura din ziar atașată scrisorii se mai putea citi că asasinul era originar din Est și stângaci. E drept că Annerose a stat pe gânduri o noapte lungă și o jumătate de zi, dar mama a învins. Sfâșietoare despărțire! Atelierul aproape terminat, cu oberliht mi se părea înspăimântător de gol. Patul era prea lat acum. Accentul ei suav, căruia-i simțeam lipsa. Degetele ei scurte, puternice. Lipsit, brusc, de orice tandrețe, în urma ei rămânea un biet câine scheunând, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în stadiul de schiță; imediat după plecarea mea, se pare că unul dintre elevii lui Rossone l-ar fi turnat în bronz. Eu am plecat - ea a rămas. Dar chiar și astăzi, după mai mult de cincizeci de ani de despărțire întreruptă o singură dată, la începutul anilor ’60, când a dus la ceva ce vrea să rămână nepovestit, ne mai dăm reciproc semne de viață și nu am uitat nimic, nici din atmosfera misterioasă a bisericii întunecate, nici din cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
praf până când ,mai întâi scriind cu pensula pe foi de lut albit prin ardere, apoi scriind de mână într-un volum dolofan cu pagini netipărite, mi-au venit în minte istorii de sfârșit de lume acordate pe o atmosferă de despărțire, care, în rânduri înguste, au ajuns mai târziu pe hârtie sub titlul Șobolanca, așadar dactilografiate când aici, când acolo și care voiau să fie bătute la mașină în forma finală dincolo. Zi de zi. Coală după coală băgată în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și febrilei agitații nord-americane, pe care cine știe ce spirit implacabil, dar sigur, o va compara, poate, cu celebra veveriță din fabulă. Cred Însă că observ pe chipul cititorului o obscură nerăbdare. Astăzi, prestigiul aventurii primează asupra filosoficei gâlcevi. A sunat ora despărțirii. Până aici, am mers mână-n mână; acum ești singur În fața cărții. Gervasio Montenegro Academia Argentiniană de Literatură Buenos Aires, 20 noiembrie 1942 Cele douăsprezece zodii ale lumii În memoria lui José S. Álvarez I Capricornul, Vărsătorul, Peștii, Berbecul, Taurul, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plicticos și nici tăiată nu l-ar lua dă bărbat. Monsenioru și Kuno s-a trasără un pic deoparte să să paroleze dă cum s-a schimbat pă loc chestia. La Întors, a declaratără că iera convinși dă argumentele damei. Despărțirea n-a fost amară. Ne-am Înțeles să ne adunăm Încă o dată, pentru altă porțe dă tăieței cu Chianti. IX Da, don Bustos, când buchiseam azi-dimineață ziaru iera să dau pă spate dă uimire. Apoi mi-am adus aminte dân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
privire pe astronavă. CUBUL DE STICLĂ De data aceasta, odată ajunși Înăuntru se despărțiră: Barnes, Ted și Edmunds continuară să cerceteze nișele neexplorate; Norman, Beth și Harry rămaseră În ceea ce numeau acum cabina de pilotaj, ca să caute „cutia neagră“. La despărțire Ted le spuse: — Ceea ce fac este cu mult, mult mai bine decât tot ce-am făcut vreodată. După care plecă Împreună cu Barnes. Edmunds le lăsase un mic monitor video, ca să poată urmări progresele Înregistrate de cealaltă echipă, din secțiunea frontală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cercetând monitoarele. — Bine, mă duc. Casca i se Închise cu un zgomot surd. Beth ciocăni În vizor, adresându-i o privire Întrebătoare: „Totul În ordine?“ Norman Încuviință din cap, iar ea deschise tambuchiul din podea. El făcu un semn de despărțire și sări În apa neagră și Înghețată. Pe fundul oceanului zăbovi o clipă sub trapă și așteptă să se asigure că aude ventilatorul funcționând. Apoi se Îndepărtă. Nu erau aprinse decât câteva lumini În habitat. Norman observă mai multe șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe altul ca durerea să ne aducă aminte de sfîrșit și să ne reîntoarcă înăuntrul monadei. Consternat, mă întrebam, pe ce știință voisem să întemeiez o școală a fericirii? Am început să discutăm despre eșec și în egală măsură, despre despărțire și moarte. Ca toți cei din acest spital, amintirea celor dragi, purtată de vînturi solare, colindă lungi tăceri. Dar tăcerile acestea sînt doar emancipările țipătului. Iată, tinere și frumoase, inimile noastre înfipte pentru o clipă în stiletul eternității. Și încă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să ajungi să-ți scrii un spectacol sacrificial și să pui la fript un spectator, doi, acolo...“ Doctorul supraveghează pe rînd monitoarele. Temperatura, 41,1˚ C Celelalte fluctuează. „Mă,“-spune el-„să nu mori la fel cum ai trăit!“ 4 Despărțire de iarnă. Frig, singurătate și senzația unei morți iminente localizate la suprafața trupurilor, împiedicînd orice reunire. Nimic nu mai răzbate dincolo de pelicula aceasta invizibilă cu toate că strigătul pe care-l izolează trebuie să fie sfîșietor. Singure secundele, bătute ghilotinat de vechea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Convins că ai cîștigat cine știe ce bogăție. Și, încă amețit, observi că însăși noaptea se învîrte în jurul tău pînă se termină totul. Tînărul Doctor rostește cam de mult o tiradă pe care V. n-o aude. Abia de la un timp de la despărțirea lor, ultimele cuvinte rostite de acesta capătă semnificație: „-Suferi pentru că ești o aberație”-spune vocea. „-La ce e bună inteligența dacă nu poate ocupa tot?” Cugetă îndelung asupra celor spuse și simte încet, încet cum o vulcanică putere urcă în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
din spital îți urmăresc alunecarea în hăul disperării și a propriului tău chin amplificat de ecou. Și tot ce pot să fac este să strig, să-mi manifest într-un fel revolta inutilă. Ce întristare: nașterea la gîndire e ca despărțirea părinților. Ești un copil aruncat; va mai fi rămas vre-un rest de căldură și pentru mîngîierea ta dar, e departe și nu mai are cum să se apropie. N-o mai poți atinge. A fost atît de plină de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-i da un interviu. M-am închis în birou și am cugetat îndelung la cele ce am de făcut. Apoi m-am spălat, m-am îmbrăcat frumos și, la plecare, mi-am sărutat îndelung soția și copiii ca pentru o despărțire mai lungă. Unul din ei chiar m-a rugat: „-Tata, nu pleca!” L-am mîngîiat și i-am făgăduit că, la întoarcere îi voi aduce ceva bun. Revăd aleile, lumina filtrată catifelat de prospețimea frunzelor. Vorbesc și microfonul înregistrează. Cu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nemurirea bolborosită în rugul veșnic, eșalonat de fiecare secundă, ce-mi bântuie vămile arse... Dureri peste tâmplele nopții, încep să-mi sărute, genele oarbe de chin și mâna-mi dusă peste spume, mai adună-ntr-un târziu, privirile măcinate în despărțirea de umbre. Pe brațul tău alungit, îți sărutam sute de nopți, în tresăriri aglomerate de somnuri... Peste trupul tău, ochii scăldați în rugina iubirilor, îți așezau sub picioare, harul stăpânit de lună, în toate cetățile pustiite de vânturi. Un gol
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dulceața vinurilor omorâte în șoapte. Ochii tăi, loviți cu putere de înger, m-au adâncit în vise, să pot aștepta infima sete bătând în cetăți sfărâmate de lanțul ușilor deschise spre stelele unde-mi alin existența ce îți atrofiază-n despărțiri tot ce rămâne-n regii de ceruri. Numai atunci culorile îndreptate spre veacuri se vor logodi în secretul urlător de dulce al neprevăzutului, numai atunci iubirea... VISE RĂSFRÂNTE Cu raze de dor alergam fericită prin lume, Cuvintele tale spărgeau hăul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
totul să decurgă într-o aoreolă perfectă. Dar mâlul sentimentilor albe, m-a făcut să înțeleg că oricât mi-aș dori să ating fericirea, Ea, dispare cu cât sunt mai sigură și mai aproape de Ea, De ce să nu aprind lumânarea despărțirilor și să nu-mi mai pese de nimic. Da, o decizie înțeleaptă, la început de vis prin spații academice de zori, când sufletul rămâne viu în viziuni de LUMI CONGELATE. Da, lumile ce fac parte dintr-o viață de noapte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
prin tăcutele zări. Și El, mă întreabă, de ce am venit să mă-nchin, în vecernia serii, unde dorul de mama și tata mă doare-n plecări. Când rugăciunea sfântă, rămâne în suflet și-mi este atât de târziu în gândul despărțirilor, de tot ce mi-a fost sfânt. Dar cine să-mi înțeleagă durerea, cine să-mi înțeleagă condiția în care am făcut un veșnic legământ. Să respect memoria familiei mele ce se compune din mama și tata, din bunici și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
război mondial, pentru apărarea pământului Sfânt al României Și copacii ce împrejmuiesc cimitirul bisericii sunt uimiți și ei de plecarea mea. Da, mi am decis înstrăinarea de tot ce-mi este interzis. Dar cerul nu a decis încă nimic, CEASUL despărțirii poate nu va sosi niciodată. Casele bătrânești nici ele nu vor da binecuvântarea. Așa că pe drumurile prăfuite voi mai reveni și poate se va bucura țarina plânsă a neamului meu. Un neam ce nu va uita că m-am născut
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
orașul acesta, și el străin în toate răsuflările nopților. Acum iubitule, mi se face dorul de lucrurile ce dintotdeauna îmi spuneau ceva parcă mă chemau înapoi fără să știe nimeni. nici Dumnezeul meu când în camera tăcută mai ardea candela despărțirii noastre. Numai lacrimile timpului îmi mai șterge suferințele din această poveste a secolului în care îmi închid tinerețea și încerc să te păstrez viu în toată puterea umbrelor. Gândul că mă mai iubești mi-a înghețat demult aș vrea să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și-mi sângerează vertebrele visului, simt aerul cum mi aduce în timpul de dor imaginea chipului tău cu toată substanța lui transparentă. Brațele tale au alergat în uciderea propriului meu suflet, ceea ce nu se va putea întâmpla niciodată. Sfâșie prelung această despărțire încât camera-mi stingheră mi se transformă-n sicriul dorințelor cu danteluri alese, unde păianjenii au uitat să mai guste din catifeaua undelor. Nu știu dacă ochii mei vor mai putea îndura sfârșitul înnoptărilor peste acest deluzoriu fruct al existenței
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
toate mi s-au perindat prin sufletul meu. Esența întâmplărilor e ca un răcnet în această arenă de timp. Viața nu-i decât un zâmbet sincer și bine ascuns în tainele inimii. Nici un blestem nu-l poate ucide, nici măcar trenul despărțirilor noastre ce a uitat să mai șuere în trupurile noastre. Multe amintiri abandonate, amintirea bunicului în nopțile poveștilor când propria noastră fiică le urmărea la nesfârșit tălmăcirea. Plimbarea prin orașe cu ploile toamnelor, arborii rămași în urma vitezei de motoretă, casa
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ceruri de liniști. Prin demonii urâcioși și bâlbâiți pășeam cu luare aminte împiedicându-mă de multe întrebări. De ce luceferii au picioare de fluturi și se încolăcesc în străfundul vinețiu al depărtărilor? De ce-mi tremură în surdină cerul înroșit al despărțirii? Nici un om nu se mai întoarce din grăbirea necuvântătoare a văzduhului. Între două respirări sufletu mi simțea primejdia aventurii nedorite. Între două respirări pădurile-și odihneau bocetul lor. Toamna parcă-mi vorbea de pe alte tărâmuri. Un vânt de lună pustie
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
2000h TAINELE DE DRAGOSTE Tu ai plecat și din iubirea ta prea plânsă M-am prefăcut durere din brațul tău de dor Și-n tainele de dragoste, precum o stea ucisă Plângeam în noaptea albă un rătăcit fior Și-n despărțirea noastră un Ochi s-a întristat Că am iubit ca o nebună Nimfa, Și din frumosul prinț ce l am visat Ai devenit distanța ce mi-a rănit doar CLIPA. Și-am adunat din CIOBURI DE UITARE Un CER de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rătăcire, Prin ghețare de iubire, dragostea îmi sângerează seceta ce-nnebunită e-o continuă gândire, Ce cutremură o lume, și n trăiri mi te visează. 18-09-2007, 1300h TEMPLU DE CUVINTE E toamnă-n suflet și-n vise mă apasă O despărțire-n timp, cu zările pierdute Erai o veșnicie de sărutări prin oaze, Când din iubiri terestre priveai la ore mute. Cum se ducea prin patul de ceruri suferind Că mi-am pierdut iubirea din morminte Și cerul meu de stele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]