6,141 matches
-
Are și omul ăsta melicul lui de om interesant! Cine și-ar fi imaginat! Dacă știam, normal că propuneam de la bun început să venim la mare separat, fiecare cu mașina lui, să nu ne încurcăm! Da’ las’ c-am stat destul! Ce-i prea mult e prea mult! — Halal om interesant... M-am convins că-l împinge nevastă-sa să facă pe interesantul, ea e maestrul păpușar! mârâi Clara mai mult pentru sine, întorcându-i spatele lui Ion, să nu mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
poverilor și agarlâcului, i se lasă tot mai jos, de greutatea scoarțelor cu trandafiri îmbujorați. Profetul își clătină pletele crețe spre socrul lui: Socru-meu, zise el, ridicând degetul arătător: azi, zi de odihnă! Mașina minune de făcut bani buni, destul funcționat. Nu obosită la ea, dar funcționat destul. Mâine lucrat, iar. Bine!? Dar nu uita!... Și iarăși ridică un deget aspru, a îngrețoșare, față de lucrurile cele întinate și lumești: Nu lacom, noi! Nu strângem multe comori, pe Pământ! Moliile rod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
jos, de greutatea scoarțelor cu trandafiri îmbujorați. Profetul își clătină pletele crețe spre socrul lui: Socru-meu, zise el, ridicând degetul arătător: azi, zi de odihnă! Mașina minune de făcut bani buni, destul funcționat. Nu obosită la ea, dar funcționat destul. Mâine lucrat, iar. Bine!? Dar nu uita!... Și iarăși ridică un deget aspru, a îngrețoșare, față de lucrurile cele întinate și lumești: Nu lacom, noi! Nu strângem multe comori, pe Pământ! Moliile rod și hoții fură la ele!... Chitul cel alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
felul. Înainte, mama se scandaliza numai de la scenele alea cu balerinele din Lacul lebedelor: ce se tot crăcănează rusoaicele iestea în nasul meu? Cum de-și permit nerușinatele aiestea să-și tot arate tăte cele până la subțioara piciorului? Nu-i destul că umblă prin teatru, aproape goale de li se văd tăți chiloții?... Nu suport nici Revoluția, nici dezmățul! simțea Zoe nevoia să susțină în gura mare la festinuri cu mese îmbelșugate, în care reapăruseră scrumbia de Dunăre, șunca de Praga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zăpadă și mai luă câteva gâturi bune din carafa aproape zvântată. Îl îndemnă pe voinicul care se zgribulise nemișcat în culcușul de nea, ce scăpăra albastru: Ne îmbrăcăm, voinicule, și mergem sus, în pat, să stăm înveliți! Trase, căznindu-se destul, cămășoiul larg pe trupul rece al voinicului, care prinsese o pojghiță de gheață, îl aburcă în cârcă și, spetindu-se, îl cărăbăni repejor până în camera lui. Prăvălindu-l ca pe un sac, scăpat de sus, din podul morii, își descărcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
căror semnificație am uitat-o. Eram tot În Joy’s și tot pe banii mei. Aceiași. Cașiș pentru ultima oară. Dar el nu știa asta. Venise treaz și combătea puternic: - Chestia cu autocolantele poate fi ceva bun. Dar nu-i destul. Cât o s-o putem susține? Vreau să zic: fără să ne plictisim. Își plimba degetul arătător pe masă, urmărindu-i cu privirea itinerariul ocolit. Cașiș e un sfios. Așa cred. - Ar trebui ca asta să fie numai una dintre acțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
la vila-i rustică Întregul C.a. De fapt, mă invitase pe mine, pe Leac și pe Sorin, Însă noi am cerut voie să ne aducem și prietenii. - Cu atât mai bine, a spus Tibi, binevoitorul nostru prieten. E loc destul. Loc era, Într-adevăr: vreo șapte-opt dormitoare, două băi, anexă În curte, probabil fosta casă a slugilor, cu două camere și ea, cu baie, cu tot dichisul. Un fost conac, ce mai! Bucătăria era uriașă, livingul la fel, cu șemineu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
despre gazda mea (prevenitor față de cei care m-ar fi putut acuza că stau cu mătușa), nici nu puneam bani deoparte ca să-mi cumpăr ceva al meu. De fapt, nu prea aveam de unde pune deoparte. Cheltuiam prea mult, nu câștigam destul. Cotizam la C.a. vreo două milioane pe lună, eram mână largă la ieșirile În oraș. Cât a fost plecată Clara, m-am lipit din nou de Vasile Leac, ceva mai liber acum, după plecarea Andreei prin Europa. Am Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
amorezului dezamăgit. Așa că, pentru a mă stimula cât de cât, problemele mele rămânând În continuare aceleași, mă lipisem-Împrietenisem cu noua mea rivală, Andreea. Nu era rău, ea fiind foarte legată de Leac, În care, din nou, Îmi pusesem multe speranțe. Destul Însă despre complicațiile mele erotice. Așadar, eram Într-o după-amiază de Început de august, Împreună cu cei doi. Într-un fel de acțiune C.a. și pe cale să asistăm la o alta. Umblam prin Miclaca, pe lângă blocuri cu interfon, sunam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
zis c-am vorbit? Ăsta chiar ne crede recuperatori profesioniști, crede c-am preluat contractul și că Adelin n-a apucat să-l anuleze. Îmi place, Îmi vine să Încerc un accent de ucrainean. Renunț: - Adelin zice c-a așteptat destul. Zice să-i dai banii. Nici asta cu zice nu-i rea. Simon says, ca Jeremy Irons. Îl aud și pe Leac râzând În spatele meu, mă umflu În pene, Încep să mă hlizesc și eu. Idiotule! Ți-a scăpat puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de ora două sau chiar unu, dacă drumul nu este aglomerat. Să sperăm că doamna își va găsi în sfârșit liniștea. Ultimii șapte ani au fost un zbucium pentru ea. Ar fi timpul să vină și zile fericite, a suferit destul. În glasul Amaliei se simte o sinceră compasiune. Tace pentru câteva clipe, lovind ușor cu unghia toarta cănii. Dragostea...oh, ce sentiment minunat! murmură ea, pipăind visătoare cu vârful degetelor de la mâna dreaptă inelarul gol, lipsit de podoaba verighetei. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lângă ei. Smaranda deschide portiera și coboară cu un zâmbet plin de farmec. Ceremonios, doctorul își scoate pălăria și îi sărută mâna. Omagiile mele, domnișoară. Bună ziua, domnule Solomovici. Vă mulțumesc că ați venit așa repede. Cât de grav este accidentul? Destul, dar fiți fără nici o grijă, printr-o îngrijire atentă pacientul își va reveni complet, fără alte complicații. Aveți promisiunea mea. Doamna nu este venită? Nu, e la Ploiești, la rafinărie. Dar sosește după amiază. Ce-ar fi dacă, după ce terminați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-le pe seama celor care declanșează războaiele. Tăcerea se lasă din nou între ei. Amândoi continuă să fumeze. Înfrigurat, Carol bagă mâinile în buzunarele mantalei. Începe să se lumineze, dom' locotenent? Nu, e de la lună. A ieșit din nori. Mai e destul până la ziuă. Niciodată nu te-am văzut fumând. Așa e. Mi-a trecut prin cap ca înainte să ajung erou, să încerc și asta. Să văd ce am pierdut. Eh, nimic deosebit. Ascultă, poți să-mi răspunzi la o întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apropie! ordonă Marius, luându-și fereastra în primire. Atenție la muniție! Știe că nu este ușor să stai liniștit și să aștepți, privind apropierea unei mulțimi inamice despre care ai impresia că are toate armele îndreptate numai spre tine. Este destul ca pe unul să-l lase nervii și să apese trăgaciul, că toți vor începe să tragă pierzând eficacitatea maximă a focului pe care și-o dorește. În timp ce își ține patul automatului lipit de obrajii care ard, în speranța că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ați avut de unde s-o cunoașteți... SÎnt șapte ani de atunci... În 1941, cam la timpul acesta, o lună și ceva mai tîrziu. Aceeași boală ca și mine, amîndouă ca și tatăl ei... Soarta... - Odihniți-vă, doamnă, v-ați agitat destul, vorbii cu o sinceritate duioasă de care tresăriră cei din jur. Dintre toți, avocatul era cel mai grăbit, dar din condescendență nu dădea nici un semn de nerăbdare. Eu nu mă mai puteam urni. Parcă-mi creșteau rădăcini În podea. Vroiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
trece un izvor, că trebuie să respire de trei ori și pe urmă să se învârtă încetinel" (p. 59). Toate aceste suflete curioase, neliniștite, "țin în viață lumea". Un roman consistent și palpitant, căruia nu vreau să-i deconspir finalul (destul să spun că e impredictibil și... la înălțime); o apariție cu totul insolită în peisajul literar actual.
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
rostindu-se cu o brevilocvență sugestivă la extrem, într-o solemnă ocazie: "Cînd la Adunarea generală a Scriitorilor din 1965 a insistat să i se dea cuvîntul (a rostit) cel mai scurt discurs ascultat în întreaga mea viață: ŤGata, ajunge, destul!ť". Nu e lăsată în pace nici categoria oamenilor politici, cîțiva dintre ei fixați în acest insectar totuși preponderent al literaților. Iluzionistul Josefini "se număra printre puținii artiști preferați de Gheorghiu-Dej, care, în materie de cultură, rămăsese cu gusturi infantile
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
pentru viitorul lor, că de promovarea sau nu a acestei probe depinde școlarizarea lor la licee și școli profesionale, depinde șansa de a-și menține nivelul de pregătire datorită faptului că mediul, după cum se știe, poate influența nivelul învățării. Contează destul de mult dacă există stimuli, concretizați prin elevi foarte buni în clasele respective, care să ducă la dorința de a depăși nivelul altuia, luat ca etalon la un moment dat, și de ce nu la autodepășire. Având în vedere aceste aspecte
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
la junghiere pentru că d. Anghelescu să poată culege lauri pe pielea lor? Ba au ajuns ca până și ciorò-horò, rumânaș de laie, alb ca pana corbului, să scoată gazetă, în care să ne batjocorească în toate zilele. Nu vă e destul, milostivi stăpîni? Dar acum, de ne veți fi iertat sau nu, să stăm la vorbă gospodărească și să vă întrebăm ce poftiți d-voastră? Și, ca să știm că aveți dreptul de a pretinde, să întrebăm ce produceți? Arătați-ne în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și-au introdus consulatele în țară sub numele și forma de "stărostii de breaslă". Deci salus re[i]publicae summa lex esto. Puțin ne pasă pe baza căror principii metafizico-constituționale s-ar fi putut realiza bunul trai al claselor României, destul că avem dovadă că pe valea liberalismului mergem tocmai demprotivă. Căci statul are nevoie de clase puternice, și liberalismul le-au adus la sapă de lemn. Înainte de 30 - 40 de ani aveam o clasă puternică de țărani, nu bogată, dar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
înălțimea la care se află astăzi, când cinci milioane de români sânt uniți într-un singur stat. Mihai Viteazul a izbutit să împreune sub stăpânirea sa trei țări și să pregătească întemeiarea unui stat român mai puternic; a fost însă destul ca Mihai Viteazul să moară pentru ca planul urzit de dânsul să se prăbușească. Statul român de astăzi a trecut însă prin mai multe zguduiri și rămâne statoric, fiindcă are două temelii: conștiința românilor și încrederea marilor națiuni europene. Dacă vom
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se numea în bulele papale, în documentele cele scrise latinește ale domnilor, în scrieri contimporane: Basarabia. Una din aceste posesiuni a fost și acest lambeau de terre de pe care Rumianțof și Sumarov pretind a fi cules tătari de sub corturi. E destul a pomeni că, deși acea familie de Domni s-a stins în linie bărbătească, numele vechi domnesc de Bassaraba, se mai poartă și astăzi prin adopțiune de cătră un boier mare din Țara Românească. Tot în vremea aceasta a înfloririi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de Lannoy se întîlnește cu Alexandru cel Bun, merge la Cetatea Albă, care e a Domnului moldovenesc și găsește aici un oraș stăpânit de un pârcălab (Burggraf) moldovenesc și populat cu genoveji, moldoveni și armeni. Dar despre acestea mai târziu. Destul numai că, într-o vreme în care abia era viață istorică prin împrejurimi, Basarabia actuală era pământ românesc stăpânit de Domni români. Și ace[a]sta n-o deduc numai istoricii de astăzi, ci Miron Costin însuși; cronicarul cel învățat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ton nepreocupat al contimporanului, care nu găsește de cuvi[i]nță a mai esplica lucruri cunoscute de toată lumea; precum am vorbi noi astăzi de pahonții rusești prin gazete, fără a ne mai interesa cum au venit și cum se duc. Destul că, după ce vedem cum la începutul veacului Ieremia Movilă le dăruiește nouă sate, aflăm că deja la 1637 ei nu mai erau in Bugeac și aceasta în urma unui tratat între Polonia și hanul de Crîm. Iată ce zice Miron Costin
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
că e bucată din patria noastră străveche, este zestrea împărțitului și nenorocitului popor românesc. Ni se scoate ochii cu binele ce l-am avut din partea rușilor. Pentru a răspunde și la aceasta ne-ar trebui să împlem un volum întreg. Destul numai să pomenim că alianța de la Lusc dintre Petru cel Mare și Dim. Cantemir ne-a costat domnia națională și un veac de înjosire și de mizerie, iar cea mai nouă alianță dintre Rusia și noi a început a aduna
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]