6,859 matches
-
decât cel din dinastiile anterioare din Chină. • Ministerul Lucrărilor Consiliul Lucrărilor gestiona toate proiectele guvernamentale de construcții, inclusiv palate, temple și reparații de cai navigabile și canale de inundații . Acesta a fost, de asemenea, responsabil cu baterea monezilor. De la începutul dinastiei Qing, guvernul central s-a caracterizat printr-un sistem de numiri duble, prin care fiecare poziție din guvernul central, a fost atribuită unui manciurian și unui chinez Han. Etnicul han numit în funcție trebuia să facă muncă substanțială și manciurianul
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
și frecvente, biroul a crescut în mărime și importanța, ajutat de veniturile din taxele vamale, care au intrat sub jurisdicția să directă. A mai existat, de asemenea, o altă instituție de stat, numită Departamentul Casnic Imperial, care a fost unică dinastiei Qing. Acesta a fost stabilit înainte de căderea dinastiei Ming, dar a devenit matur abia după 1661, după moartea Împăratului Shunzhi și întronarea fiul său, Împăratul Kangxi. Scopul principal al Departamentului a fost acela de a gestiona treburile interne ale familiei
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
importanța, ajutat de veniturile din taxele vamale, care au intrat sub jurisdicția să directă. A mai existat, de asemenea, o altă instituție de stat, numită Departamentul Casnic Imperial, care a fost unică dinastiei Qing. Acesta a fost stabilit înainte de căderea dinastiei Ming, dar a devenit matur abia după 1661, după moartea Împăratului Shunzhi și întronarea fiul său, Împăratul Kangxi. Scopul principal al Departamentului a fost acela de a gestiona treburile interne ale familiei imperiale și activitățile Palatului Interior (unde îi înlocuia
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
-lea, dar a fost cedata Imperiului Japonez, în urma Primului război chino-japonez, la sfârșitul secolului. În plus, multe țări din jur, cum ar fi Coreea (Joseon), Vietnam și Nepal, au fost state tributare Chinei în cea mai mare a acestei perioade. Dinastia Katoor din Afganistan a plătit tribut dinastiei Qing, până la mijlocul secolului al XIX-lea. În timpul dinastiei, Qing a pretins suveranitatea asupra Pamir Taghdumbash în sud-vestul Comitatului Autonom Tashkurgan Tadjic, dar permis liderilor Mir Hunza să administreze regiunea în schimbul unui tribut
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
în urma Primului război chino-japonez, la sfârșitul secolului. În plus, multe țări din jur, cum ar fi Coreea (Joseon), Vietnam și Nepal, au fost state tributare Chinei în cea mai mare a acestei perioade. Dinastia Katoor din Afganistan a plătit tribut dinastiei Qing, până la mijlocul secolului al XIX-lea. În timpul dinastiei, Qing a pretins suveranitatea asupra Pamir Taghdumbash în sud-vestul Comitatului Autonom Tashkurgan Tadjic, dar permis liderilor Mir Hunza să administreze regiunea în schimbul unui tribut. Până în 1937 locuitorii plăteau tribut Mirului din
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
multe țări din jur, cum ar fi Coreea (Joseon), Vietnam și Nepal, au fost state tributare Chinei în cea mai mare a acestei perioade. Dinastia Katoor din Afganistan a plătit tribut dinastiei Qing, până la mijlocul secolului al XIX-lea. În timpul dinastiei, Qing a pretins suveranitatea asupra Pamir Taghdumbash în sud-vestul Comitatului Autonom Tashkurgan Tadjic, dar permis liderilor Mir Hunza să administreze regiunea în schimbul unui tribut. Până în 1937 locuitorii plăteau tribut Mirului din Hunza, care exercită un control asupra pășunilor. Hanatul de
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
dar permis liderilor Mir Hunza să administreze regiunea în schimbul unui tribut. Până în 1937 locuitorii plăteau tribut Mirului din Hunza, care exercită un control asupra pășunilor. Hanatul de Kokand a fost obligat să se supună că protectorat și să plătească tribut dinastiei Qing între 1774 și 1798. Organizarea provinciala a Qingului era bazată pe cele cincisprezece unități administrative stabilite de către dinastia Ming, mai tarziu transformate în optsprezece provincii prin divizare, de exemplu, a Huguangului în provinciile Hubei și Hunan. Birocrația provinciala a
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
care exercită un control asupra pășunilor. Hanatul de Kokand a fost obligat să se supună că protectorat și să plătească tribut dinastiei Qing între 1774 și 1798. Organizarea provinciala a Qingului era bazată pe cele cincisprezece unități administrative stabilite de către dinastia Ming, mai tarziu transformate în optsprezece provincii prin divizare, de exemplu, a Huguangului în provinciile Hubei și Hunan. Birocrația provinciala a continuat practică Yuan și Ming a celor direcții paralele: civile , militare și censoriale sau de supraveghere. Fiecare provincie a
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
Chină propriu-zisă de o palisada de salcie, un șanț și un terasament plantat cu salcii menite să restricționeze circulația chinezilor Han în hanciuria, până când guvernul Qing a început să colonizarea zona cu aceștia, mai târziu în perioada de guvernare a dinastiei, mai ales după 1860. În ceea ce privește aceste regiuni exterioare, Qing a menținut un controlul imperial, împăratul acționând că Han Mongol, patron al budismului tibetan și protector al musulmanilor. Cu toate acestea, politica Qing s-a schimbat odată cu stabilirea provinciei Xinjiang în
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
rudelor apropiate ale lui Nurhachi, cunoscuți informal că "Prinții Pălărie de Fier". Împreună formau Consiliul de Conducere al Națiunii Manciuriene, precum și înaltul comandament al armatei. Întrucât puterea Qingului s-a extins la nord de Marele Zid, în ultimii ani ai dinastiei Ming, sistemul de Steaguri a fost extins de către fiul și succesorul lui Nurhaci, Hong Taiji, pentru a include Steaguri mongole și han. După capturarea Beijingului în 1644 și întrucât manciurienii au câștigat rapid un control pe mari porțiuni din fostul
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
mari, după criterii etnice, si anume manciuriene și mongole. Deși trebuie subliniat că structura etnică a Steagurilor manciuriene era departe de a fi una omogena, de moment ce includeau robi nemanciurieni, înregistrați, în conacele stăpânilor lor manciurieni. Pe masura ce războiul cu dinastia Ming a progresat și populația chineză han sub dominația manciuriana a crescut, Hong Taiji a creat o ramură separată a Steagurilor pentru etnicii han, pentru a încorpora în această, noua forță de muncă. Totuși, aceste stegaruri han nu au fost
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
secolului XIX. De la sfârșitul secolului al XIX-lea, China a decăzut rapid într-o stare de semicolonie. Chiar și elementele cele mai conservatoare din cadrul curții Qing nu au mai putut ignoră slăbiciunea militară a Chinei, în contrast cu " barbarii" străini de la frontierele dinastiei. În 1860, în timpul celui de-al doilea război al Opiuului, capitala Beijing a fost capturată și Palatul de Vară distrus, de o forță de coaliție anglo-franceză, relativ mică, de 25.000 de trupe. Deși chinezii au inventat praful de pușcă
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
și Palatul de Vară distrus, de o forță de coaliție anglo-franceză, relativ mică, de 25.000 de trupe. Deși chinezii au inventat praful de pușcă, și armele de foc au fost în uz continuu în războiul chinez, încă de pe vremea dinastiei Song, apariția de arme moderne, ca rezultat al Revoluției Industriale Europeane, a făcut din Chină o forță învechita, cu echipamente, metode de instruite tradiționale, o armată și marină depășită. Guvernul a încercat o modernizare în timpul Mișcării de auto-Consolidarea au dar
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
din punct de vedere legal și au suferit tratamente inegale, fiindu-le interzis să ia parte la Examinarea Imperiala. Până la sfârșitul secolului al XVII-lea, economia chineză și-a revenit de la devastarea provocată de războaiele ce au dus la dispariția dinastiei Ming, și ruperea ordinii sociale ce a rezultat. În secolul următor, piețele au continuat să se extindă la fel ca în perioada Ming târzie, dar cu mai multe schimburi comerciale între regiuni, o dependență mai mare de piețele externe și
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
ca o cauză a Mării Divergențe, prin care lumea occidentală a depășit Chină din punct de vedere economic. Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea populația a crescut la 300 de milioane, de la aproximativ 150 de milioane în perioada târzie a dinastiei Ming. Creșterea dramatică a populației s-a datorat mai multor factori, inclusiv perioadă de pace și stabilitate din secolul al XVIII-lea și importul de noi culturi agrare, provenite din Lumea Nouă, inclusiv arahide , cartofi dulci și porumb. Noile specii
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
1716, rămâne până zi o referință de prestigiu. Împăratul Qianlong a sponsorizat cea mai mare colecție de scrieri din istoria Chinei „Siku Quanshu”, finalizată în 1782. Pictorii de la curte au făcut noi reproduceri ale capodoperelor lui Zhang Zeduan, din timpul dinastiei Song, „"Priveliștea de pe cele două maluri din ziua Qingming"” a cărui descriere a unui tărâm prosper și fericit a demonstrat bunăvoință împăratului. Împărații au întreprins turnee în sud și au comandat suluri monumentale pentru a descrie grandoarea momemtului. Patronajul Imperial
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
între erudiți și elită urbană. Caligrafia și pictură au rămas un interes central, comun, pentru pictorii de la curte și Erudiții-Funcționari care considerau cele „Patru Arte” ca parte a identității lor culturale și a statutului social. Pictură din primii ani ai dinastiei a inclus pictori precum conservatorii „Cei patru Wang” (Wang Shimin (1592-1680), Wang Jian (1598-1677), Wang Hui (1632-1717), Wang Yuanqi (1642-1715)), si individualiștii Bada Shanren (1626-1705) și Shitao ( 1641-1707 ). Secolul al XIX-lea a văzut inovații, cum ar fi școală Shanghai
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
în române de înaltă calificare, cum ar fi „Erudiții” (1750) de Wu Jingzi și „Flori în Oglindă” ( 1827 ) de Li Ruzhen. În teatru, operă Kunqu a lui Kong Shangren, „Evantaiul floare de piersic”, finalizată în 1699, portretiza căderea tragică a dinastiei Ming, în termeni romantici. Forma cea mai prestigioasă a devenit așa-numita Opera Beijing, desi opererele locale și folk au fost, de asemenea, foarte populare. Bucătăria a stârnit o mândrie culturală prin bogăția acumulată într-un trecut lung și variat
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
Nanchang, provincia Jiangxi, China și este unul din cele mai cunoscute pavilioane chinezești și unul din Cele Patru Mari Turnuri ale Chinei. Pavilionul Tengwang a fost construit la jumătatea veacului al VII-lea de către Li Yuanying, nepotul lui Gaozu, întemeietorul dinastiei Tang. Li Yuanying va fi rămâne în istorie ca Prințul Teng sau Tengwang. Cronicile spun că acest prinț se îndeletnicea, plin de pasiune și de talent, cu pictura, caligrafia și muzica, iar acest pavilion a fost construit special pentru petreceri
Pavilionul Prințului Teng () [Corola-website/Science/313319_a_314648]
-
care a fost refăcut pavilionul a fost desenat în 1942 de domnul Liang Sicheng, specialist în arhitectură antică, la care s-au mai adăugat și niște elemente inspirate din pictura policromă Pavilionul Tengwang și lucrarea Metode de construire, realizate în timpul dinastiei Song (960-1279). Suprafața construită este împărțită după principiul „trei la lumină și șapte la umbră“. Incluzând cele nouă socluri, pavilionul dispune în total de nouă niveluri. Cu o înălțime de 54,5 metri și o suprafață de 13000 de metri
Pavilionul Prințului Teng () [Corola-website/Science/313319_a_314648]
-
marmură și bronz, stele cu inscripții și distihuri. Sălile Hanmo și Danqing, aflate în partea superioară, oferă condiții ideale celor care vin să-și demonstreze măiestria în caligrafie și pictură. Potrivit unor scrieri istorice, marele dramaturg Tang Xianzu (1550-1616) din dinastia Ming (1368-1644) a descris Pavilionul Tengwang în cunoscuta sa piesă "Pavilionul Bujorilor", iar vestitul poet Bai Juyi (772-846) din dinastia Tang a lăsat o poezie în care a descris Pavilionul Tengwang în timpul unui ospăț de rămas bun. Pentru a păstra
Pavilionul Prințului Teng () [Corola-website/Science/313319_a_314648]
-
care vin să-și demonstreze măiestria în caligrafie și pictură. Potrivit unor scrieri istorice, marele dramaturg Tang Xianzu (1550-1616) din dinastia Ming (1368-1644) a descris Pavilionul Tengwang în cunoscuta sa piesă "Pavilionul Bujorilor", iar vestitul poet Bai Juyi (772-846) din dinastia Tang a lăsat o poezie în care a descris Pavilionul Tengwang în timpul unui ospăț de rămas bun. Pentru a păstra tradiția, pavilionul refăcut are la etajul V o scenă în stil antic, destinată prezentării spectacolelor de cântece și dansuri și
Pavilionul Prințului Teng () [Corola-website/Science/313319_a_314648]
-
(în , n. 1048 - d. 1118) a fost împărat bizantin între anii 1081 - 1118. Neamul Comnenilor se trăgea din orășelul trac Comne. Deși unul dintre reprezentanții lui, Isaac I Comnenul, ocupase mai înainte tronul imperiului, întemeietorul dinastiei Comnenilor a fost nepotul acestuia, Alexie. Alexie a fost general sub domnia lui Mihail VII Ducas și Nicefor III Botaneiates. Căsătoria cu Irina Ducas din familia Ducas, asigură domnia împăratului Alexie I. Puțin câte puțin, Alexie și rudele sale, mai
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
partidului Tudeh din Iran. Alavi era în Germania când 1953 Coup d'état a răsturnat guvernul lui Mossadegh unde a rezultat arest masiv și prizonierat. Alavi a stat în exil în Berlinul de Est predând la Universitatea Humboldt până la căderea dinastiei lui Pahlavi. În primăvara anului 1979 Alavi s-a întors în Iran după 25 de ani de stat în exil. A fost primit cu căldură de către Asociația Scriitorilor Iranieni, incluzând scriitori și poeți ca Ahmad Shamlou, Mahmoud Dolatăbădi, Siăvash Kasră
Bozorg Alavi () [Corola-website/Science/313380_a_314709]
-
(în chineza tradițională: 蔡倫; în cea simplificată: 蔡伦; pinyin: Cài Lún; Wade-Giles: Ts'ai Lun) (c. 50 d.Hr. - 121), al cărui prenume social era "Jìngzhòng" (敬仲), a fost un eunuc chinez, funcționar al curți imperiale (pe timpul dinastiei Han), cunoscut mai ales ca inventator al hârtiei și al procesului fabricării acesteia. După ce a slujit ca eunuc de curte până în 75 d.Hr., primește, de la împăratul Han Hedi, diverse titluri printre care și cel de "Shang Fang Si", prin
Cai Lun () [Corola-website/Science/313413_a_314742]