5,763 matches
-
lansează înregistrări pe CD sub propria casă de discuri, "LSO Live". Înregistrările sunt realizate la Barbican Hall de-a lungul a mai multe zile și sunt editate apoi în post producție. "LSO Live" a realizat peste 70 de înregistrări împreună cu dirijori precum Valery Gergiev, Sir Colin Davis și Bernard Haitink.
Orchestra Simfonică din Londra () [Corola-website/Science/324201_a_325530]
-
este cunoscut și sub numele de Concertul pentru vioară nr. 2). Concertul este scris pentru vioară solo și orchestră clasică standard: două flauturi, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete, timpane și coarde. După ce a fost numit dirijor șef al Orchestrei Gewandhaus din Leipzig în 1835, Mendelssohn l-a numit maestru de concert al orchestrei pe prietenul său din copilărie, Ferdinand David. Originile concertului se găsesc în această colaborare profesională. Într-o scrisoare datată 30 iulie 1838 Mendelssohn
Concertul pentru vioară (Mendelssohn) () [Corola-website/Science/326599_a_327928]
-
1844 dar Mendelssohn a continuat să ceară sfaturi lui David până la premieră. Concertul a avut premiera în Leipzig pe 13 martie 1845 cu Ferdinand David solist. Mendelssohn a fost incapabil să dirijeze din cauza bolii iar premiera a fost dirijată de dirijorul danez Niels Gade. Mendelssohn a dirijat concertul pentru prima dată pe 23 octombrie 1845, din nou cu David solist.
Concertul pentru vioară (Mendelssohn) () [Corola-website/Science/326599_a_327928]
-
numesc "La Bellissima". s-a născut în Krasnodar (Russia), într-o familie de naționalitate cazacă. În perioada studenției la Conservatorul din Saint Petersburg, Netrebko a lucrat ca femeie de serviciu la Teatrul Mariinsky. Cu ocazia unei audiții la Teatrul Mariinsky, dirijorul Valery Gergiev a recunoscut-o pe în fosta femeie de serviciu. El a devenit mai târziu mentorul ei vocal. Sub îndrumarea lui Gergiev, Netrebko a debutat la Teatrul Mariinsky la vârsta de 22 de ani, ca Susanna in "Nunta lui
Anna Netrebko () [Corola-website/Science/326624_a_327953]
-
Kirov, inclusiv Amina în "Somnambula", Pamina în "Flautul fermecat", Rosina în "Bărbierul din Seviglia", și Lucia în "Lucia di Lammermoor". În 1994, ea a cântat Regina Nopții in "Flautul fermecat" alături de Academia Independentă de Operă Avangarda din Riga sub bagheta dirijorului David Milnes. În martie 2006, Netrebko a depus cerere pentru a primi cetățenia austriacă, pe care a primit-o la sfârșitul lui iulie.. Netrebko a descris procesul umilitor si dificil de obținere a vizelor (în calitate de cetățean rus) pentru numeroasele sale
Anna Netrebko () [Corola-website/Science/326624_a_327953]
-
textierilor și compozitorilor, nu interpreților. Concursul a fost deschis de către Cino Tortorella, iar primele două festivaluri au avut loc la Milano. În 1961, festivalul a fost preluat de către Institutul Antoniano și a fost mutat la Bologna. În 1963, Mariele Ventre, dirijor al tinerilor interpreți, a creat corul de copii "Piccolo Coro dell' Antoniano" (după decesul său în 1995, corul a fost redenumit "Piccolo Coro "Mariele Ventre" dell' Antoniano" și dirijat de Sabrina Simoni), cor ce acompaniază micii soliști. În 2009, Cino
Zecchino d'Oro () [Corola-website/Science/326653_a_327982]
-
Simfonice din Rishon Letzion, iar între anii 2002-2005 a fost directorul Orchestrei de cameră israeliene. În primă stagiune sub conducerea lui, în anul 2002, orchestră a obținut premiul presei și publicului. În aprilie 2004 a devenit directorul muzical și prim-dirijorul Noii Orchestre Simfonice din Haifa. La Haifa a întemeiat un colectiv de operă. preda din anul 1963 compoziția și arta dirijatului. A predat la Academia de muzică Rubin la Țel Aviv și la Ierusalim, la Musikhochschule din Köln și la
Noam Sheriff () [Corola-website/Science/326707_a_328036]
-
(n. 20 aprilie 1923, Arțari jud. Ialomița - d. 4 septembrie 1982, București) a fost un dirijor și violonist virtuoz român. s-a afirmat ca un cunoscător rafinat și virtuoz al viorii în cadrul Orchestrei de muzică populară Radio, însușindu-si stilurile interpretative din majoritatea zonelor folclorice ale țării. S-a născut în localitatea Arțari jud. Ialomița, la
Constantin Mirea () [Corola-website/Science/326777_a_328106]
-
studiile de armonie, contrapunct și orchestrație. În 1950, la un an după înființarea Orchestrei de muzică populară Radio, intră colaborator prin concurs, iar în 1951 este angajat permanent, devenind în scurt timp concert-maestru. Fructuase au fost colaborările sale cu primii dirijori au Orchestrei Radio, Ion Luca Bănățeanu și Victor Predescu (alături de care cânta la două viori) și Ionel Budișteanu sub bagheta căruia realizează primele înregistrări în anul 1954. Excelente sunt și colaborările cu ceilalți dirijori: Radu Voinescu, Ionel Banu și George
Constantin Mirea () [Corola-website/Science/326777_a_328106]
-
au fost colaborările sale cu primii dirijori au Orchestrei Radio, Ion Luca Bănățeanu și Victor Predescu (alături de care cânta la două viori) și Ionel Budișteanu sub bagheta căruia realizează primele înregistrări în anul 1954. Excelente sunt și colaborările cu ceilalți dirijori: Radu Voinescu, Ionel Banu și George Vancu, alături de care își continuă activitatea și înregistrările. Nu puține au fost ocaziile când Constantin Mirea a fost ales să conducă orchestra în anumite concerte și înregistrări. Din 1956 este colaborator permanent al Televiziunii Române
Constantin Mirea () [Corola-website/Science/326777_a_328106]
-
colaborare. Tot în Israel le-a acompaniat pe solistele Ștefania Rareș și Elena Pascu. A acompaniat în spectacole, înregistrări, emisiuni Radio și TV, interpreți renumiți precum Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ileana Sărăroiu, Maria Văduva, Stelian Apostol și mulți alții. În calitate de dirijor îl regăsim în numeroase înregistrări Electrecord acompaniindu-i pe Marcel Budală, Fărâmiță Lambru, Gabi Luncă sau Ion Onoriu. Moare la data de 4 septembrie 1982, în București. Înregistrările lui Constantin Mirea au fost realizate la Societatea Română de Radiodifuziune. Câteva
Constantin Mirea () [Corola-website/Science/326777_a_328106]
-
() a fost un dirijor român. S-a născut în casa care astăzi este Școala Generală din Parța, tatăl său fiind învățător și mai târziu directorul școlii. a fost botezat la Biserica Ortodoxă Română din aceeași localitate în ziua de 9 Decembrie 1928 primind numele
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
Porumbescu” pedagogie și dirijat coral cu alte mari nume ale învățământului muzical românesc: Ion Dumitrescu, Theodor Rogalski, Nicolae Buicliu, Zeno Vancea, Tudor Ciortea, Mircea Basarab, Dumitru D. Botez, Ion D. Vicol, Ion Șerfezi. După absolvire, în 1952 este angajat ca dirijor și înființează Corul de copii al Palatului Copiilor din București, pe care îl conduce până în 1966, activând cu acest cor și în cadrul Filarmonicii „George Enescu”, în concertele vocal-simfonice și cele corale. Cu acest cor a desfășurat o activitate concertistică amplă
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
Constanța. Repertoriul foarte bogat (preclasic, clasic, romantic, contemporan) din creația națională și internațională, colaborările corului cu Filarmonica “George Enescu” pentru lucrări în primă audiție în România, l-au făcut cunoscut pe maestrul Stelian Olariu ca unul dintre cei mai buni dirijori de cor din țară. În această perioadă a compus și tipărit o culegere de cântece pentru copii, apărută în două ediții, care să asigure pregătirea vocală de la vârste foarte fragede. În paralel, din anul 1956 înființează un Cor studențesc la
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
fragede. În paralel, din anul 1956 înființează un Cor studențesc la Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa” din București, obținând succese și premii pe țară la toate concursurile și festivalurile la care a participat. Din 3 Ianuarie 1962 este dirijor al corului Operei Naționale din București și datorită programului de lucru epuizant este nevoit să renunțe cu mari regrete la activitatea sa alături de corul studențesc, deși la acea vreme visul tânărului dirijor Stelian Olariu era să aibă „corul lui”, înființat
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
care a participat. Din 3 Ianuarie 1962 este dirijor al corului Operei Naționale din București și datorită programului de lucru epuizant este nevoit să renunțe cu mari regrete la activitatea sa alături de corul studențesc, deși la acea vreme visul tânărului dirijor Stelian Olariu era să aibă „corul lui”, înființat și format cu propria muncă. Încă din stagiunea 1961 - 1962 lucrează împreună cu maestrul Gheorghe Kulibin la premiera operei Năpasta de Sabin Drăgoi - Sâmbătă 23 Decembrie 1961 (Premiera absolută: 1927), dirijor Egizio Massini
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
visul tânărului dirijor Stelian Olariu era să aibă „corul lui”, înființat și format cu propria muncă. Încă din stagiunea 1961 - 1962 lucrează împreună cu maestrul Gheorghe Kulibin la premiera operei Năpasta de Sabin Drăgoi - Sâmbătă 23 Decembrie 1961 (Premiera absolută: 1927), dirijor Egizio Massini, regia Eugen Gropșeanu și la opera Cavalerul rozelor de Richard Strauss - Sâmbătă 30 iunie 1962 (Premieră: 1929), dirijor Mihai Brediceanu, regia Jean Rânzescu. În stagiunea în care a fost angajat în cadrul Operei Naționale din București cu contract provizoriu
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
1962 lucrează împreună cu maestrul Gheorghe Kulibin la premiera operei Năpasta de Sabin Drăgoi - Sâmbătă 23 Decembrie 1961 (Premiera absolută: 1927), dirijor Egizio Massini, regia Eugen Gropșeanu și la opera Cavalerul rozelor de Richard Strauss - Sâmbătă 30 iunie 1962 (Premieră: 1929), dirijor Mihai Brediceanu, regia Jean Rânzescu. În stagiunea în care a fost angajat în cadrul Operei Naționale din București cu contract provizoriu din 3 Ianuarie 1963, (stagiunea 1962 - 1963), dirijorul Stelian Olariu s-a hotărât să se întoarcă la corul Casei de
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
opera Cavalerul rozelor de Richard Strauss - Sâmbătă 30 iunie 1962 (Premieră: 1929), dirijor Mihai Brediceanu, regia Jean Rânzescu. În stagiunea în care a fost angajat în cadrul Operei Naționale din București cu contract provizoriu din 3 Ianuarie 1963, (stagiunea 1962 - 1963), dirijorul Stelian Olariu s-a hotărât să se întoarcă la corul Casei de Cultură a Studenților, dar la rugămințile maestrului Gheorghe Kulibin care era grav bolnav, acceptă să lucreze în continuare cu corul Operei pentru un important turneu al operei bucureștene
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
eveniment au fost Bărbierul din Sevilla și Cavalerul rozelor. Printre cei mai lăudați artiști români s-au numărat: Nicolae Herlea, David Ohanesian, Dan Iordăchescu, Elena Cernei, Zenaida Pally, Valentin Teodorian, Magda Ianculescu, Arta Florescu, Ladislau Konya, Ioan Hvorov, sub bagheta dirijorului Mihai Brediceanu. Tot în stagiunea 1962 - 1963 a lucrat la opera Manon de Jules Massenet - Duminică 11 Noiembrie 1962 (Premiere: 1895, 1901), dirijor Cornel Trăilescu, regia Eugen Gropșeanu. A urmat o premieră absolută în România, Logodnă la mânăstire de Serghei
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
Iordăchescu, Elena Cernei, Zenaida Pally, Valentin Teodorian, Magda Ianculescu, Arta Florescu, Ladislau Konya, Ioan Hvorov, sub bagheta dirijorului Mihai Brediceanu. Tot în stagiunea 1962 - 1963 a lucrat la opera Manon de Jules Massenet - Duminică 11 Noiembrie 1962 (Premiere: 1895, 1901), dirijor Cornel Trăilescu, regia Eugen Gropșeanu. A urmat o premieră absolută în România, Logodnă la mânăstire de Serghei Prokofiev - Sâmbătă 7 Iulie 1963, dirijor Egizio Massini, regia Hero Lupescu, maeștrii de cor Gheorghe Kulibin și Stelian Olariu. Maestrul Kulibin moare în urma
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
1962 - 1963 a lucrat la opera Manon de Jules Massenet - Duminică 11 Noiembrie 1962 (Premiere: 1895, 1901), dirijor Cornel Trăilescu, regia Eugen Gropșeanu. A urmat o premieră absolută în România, Logodnă la mânăstire de Serghei Prokofiev - Sâmbătă 7 Iulie 1963, dirijor Egizio Massini, regia Hero Lupescu, maeștrii de cor Gheorghe Kulibin și Stelian Olariu. Maestrul Kulibin moare în urma unei grele suferințe la 17 Septembrie 1963 iar de atunci, cariera dirijorală a maestrului Stelian Olariu este definitiv legată de corul Operei, deși
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
piese corale reunite într-o culegere intitulată „Colinde și coruri liturgice”. Culegerea apărută la București în ediție limitată în 2008 și 2010 cuprinde piese care au fost interpretate în concerte timișorene ale corului „Ion Românu” condus de maestrul Diodor Nicoară, dirijor al Filarmonicii Banatul, în „Festivalul internațional muzical Bemus” de la Belgrad, precum și în concertele de mare prestigiu susținute de „Corala Sursum Corda” la „Festivalul coral internațional Giovanni Pierluigi da Palestrina”, organizat de Vatican în Catedrala Sant Ignazio din Roma. De asemenea
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
sus se observă că activitatea artistică a maestrului Stelian Olariu se identifică practic, cu istoria Operei Naționale București pe parcursul ultimilor 55 de ani. În tot acest răstimp a fost omul care a educat generații de coriști profesioniști ai operei. Este dirijorul cu cea mai lungă activitate artistică din lume, susținută continuu în aceeași instituție, dedicându-și întreaga viață instruirii aceluiași cor de operă. Pe parcursul carierei artistice i s-au recunoscut meritele prin acordarea unor diplome și distincții: Stagiunea 1963-1964: Stagiunea 1964-1965
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
este o orchestră privată din București, fondată în 2007. Începând cu anul 2010, Benoît Fromanger a preluat postul de Dirijor Principal al Orchestrei Simfonice București. Orchestra fost înființată de trei tineri muzicieni, și reunește în componența sa cei mai valoroși artiști instrumentiști din România. Din dorința de a oferi iubitorilor de muzică posibilitatea de a intra în contact cu muzica
Orchestra Simfonică București () [Corola-website/Science/325556_a_326885]