6,113 matches
-
Aforisme Aforisme și nimic mai mult. Dar aforismele sunt concentrate, ceea ce înseamnă o informație coerentă asupra unei filozofii pozitive. De obicei ele înseamnă experiență de viață, nu neapărat de vârstă. Uneori sunt mult mai plastice decât pagini întregi de gânduri disperate, care nu au finalitate. Aforismele nu au concluzii. Dar nimeni nu știe mai mult decât cel care le-a scris, cel puțin momentan. Theodor Codreanu delimitează limitele unor reguli legiferate de marile literaturi. Fragmentele lui Lamparia (Fundația "Scrisul românesc", 2002
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scriitorul trăiește "după alte legi decât majoritatea concetățenilor mei prizonieri în labirint. Diferența e că eu sunt liber, pe când ei au doar surogatul libertății" (5095). Organizarea lumii e tulbure și din comunism, "cheia tragismului nostru", zvâcnește "încercarea de salvare, efortul disperat de a ieși din ghearele hidrei labirintice" (5157): "[...] Poate că nu doar România socialistă e un monstru, poate că întreaga lume e la fel, același labirint fără ieșire" (3514). Însemnările de tinerețe din cărțile I-II prind sub lupă meandrele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de alta, nestatornicia politicii Occidentului ale cărui interese pentru statele din Est și din Balcani se axau îndeobște pe beneficii economice." (p. 31) Într-o analiză politico-economică de finețe, autorul susține că vina pentru pierderea neutralității și, implicit, pentru situația disperată a României aparține Angliei ("perfidul Albion"), care, influențată de lobby-ul Alianței Israelite Universale, ar fi lăsat țara pradă Rusiei. De fapt, poziția Imperiului Britanic nu a fost determinată doar de presiunile organizațiilor evreiești, care clamau discriminarea evreilor în România
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Muță, Muță și iar Muță, am vrut să scriu altfel, dar poate voi realiza asta atunci când vei veni acasă, noi între noi, față în față. Nu mai pot, mă apucă câte un dor de tine de te strig prin casă, disperată (în acest punct intervine Muțu la o următoare lectură și subliniază ceea ce și noi credeam că era în inima lui: „cum n-aș fi venit, dar nimic nu mai depindea atunci de mine”). Vino, și iar vino ! În altă ordine
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și a fost bolnav a proliferat. Dar știu eu... De aceea, mama e supusă în continuare la un alt grupaj de raze cobalt și cred că până prin iulie va sta în spital. Măcar de-ar sta spre ceva bun! Sunt disperată, credeți-mă, și nu mă pot arăta nimănui. Titus nu mă înțelege, iar copilul e prea mic !Ai mei sunt plecați. Vă scriu dumneavoastră ca o consolare și pentru că știu că ne sunteți buni prieteni care înțelegeți ce este necazul
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
militară la scară de monument turnat în beton, părțile frumoase ale lumii cu tendința lor să iasă din cele vii ori posibile stau acum pe mutește, mărturisescu-se la ora ideogramelor solare, în optima înclinare a razelor, atîta adevăr în starea disperată a celor ce sînt! din pete de umbră falii de umbre, funduri de lume, conturul pe cer ultimul dar îl mai propune ziua-lumină, disperarea singur cod, Adjud nerînit pe lîngă calea ferată, reziduuri în uz ori abandonate, sensul de intuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
întru adevăr, o arată teatrul de cînd se știe, controlorul se bănuiește personaj, curba liniei ferate totdeauna în vis, rambleu peste acoperișuri halta Stolniceni, tablă inscriptoare de întuneric, Pașcani arealul cu nervurile de fragment umanoid, lumină acoperitoare de cete îngerești, disperate motoarele electrice în locomotivă, simulacru continuu, după lumina artificială faptele din unelte! halta Mogoșești în stadii terminale, cele de suferință a conștiinței la CFR, de mai rămîne om să-l numească, Mircești-Scenografie decît oglinzi în oglinzi întoarce planeta, de parcă n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fie și mai deranjantă. Liderii bolșevici se așteptaseră ca un val revoluționar să cuprindă întreaga Europă la sfîrșitul războiului. De fapt, doar Ungaria a avut parte de un astfel de eveniment. Națiunea maghiară se afla în 1919 într-o situație disperată; ea se confrunta cu o serie de cereri de despăgubiri imposibil de satisfăcut din partea Aliaților și cu grave pierderi teritoriale. După prăbușirea Imperiului Habsburgic, la Budapesta a venit inițial la putere un guvern republican moderat; acesta a fost urmat de
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
politice și economice ale țăranului. Accentul nu era pus pe folosirea în condiții mai bune a proprietății pe care o avea, adică pe introducerea metodelor de cultivare intensivă, ci pe mărirea posesiunilor personale. În anii '30, această luptă devenise aproape disperată. Odată cu împărțirea celei mai mari părți a moșiilor întinse în urma reformelor în perioada interbelică și cu creșterea populației rurale, exista tot mai puțin pămînt pentru tot mai mulți oameni. Pentru majoritatea locuitorilor din Balcani, nu națiunea sau comunitatea, ci familia
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a replicat declarînd mobilizarea generală, ordin care a produs o foarte mare confuzie. Cu toți cei șapte ani de stăpînire militară, țara nu era pregătită de război. Armata nu dispunea de armele sau de proviziile necesare. Dîndu-și seama de caracterul disperat al situației, comandanții armatei din nordul Greciei și-au sfidat superiorii de la Atena. Ei au refuzat să-și asume riscul declanșării unui război, deoarece erau conștienți că o astfel de acțiune putea duce la o catastrofă națională. A urmat o
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de urgență; ele serveau apărării statu-quo-ului intern și căutau să se pună în slujba intereselor naționale într-o perioadă de creștere a pericolului internațional. Cînd Europa a fost din nou implicată în război, regimurile acestea au recurs zadarnic la măsuri disperate pentru ca teritoriile lor să nu devină teatru de luptă. Conflictele armate dintre marile puteri au produs încă o dată schimbări majore în peninsulă. Deosebit de importante a fost revoluția diplomatică care a avut loc odată cu încheierea păcii. Cu Germania și Italia învinse
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
I. Ursu, câteva pagini mai încolo, cade în cursa excepționalismului românesc: Nu se cunoaște un popor, care să fi avut o istorie mai tragică decât poporul nostru. Istoria Românilor poartă marca unui șir de suferinți și a unei aprige și disperate lupte pentru existență a poporului român. Nota tragică domină întreg trecutul nostru" (ibidem, p. 20). Pe sub retorica critică sub introduse, contrabandistic, aceleași clișee mitizante care constituiau moneda curentă a romanticilor exaltați de misiunea lor patriotică: "Romanii din cetatea lui Traian
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Mondial când sovietizarea are însemnătatea unei noi retrageri din Europa. Grila europenistă este atât de acaparatoare, încât obligă la ciudate contorsiuni interpretative, cum este spre exemplu ideea că "Monarhia autoritară a lui Carol al II-lea a fost o ultimă, disperată încercare de a păstra țara noastră în Europa" (p. 4). Binaritatea, chiar maniheismul "înăuntrul Europei" - "în afara Europei" este aplicat peste cazul României cu atâta ferocitate încât dictatura carlistă este elogiată ca tentativă (damnată totuși eșecului) de salvare a europenismului românesc
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
A lui nu se deschidea. Eram în apă, încercam să mă îndepărtez de avion. Auzeam cum Nicușor bătea în pereții cabinei sale. Cerea ajutor. Era disperat și mă ruga să-l ajut. Avionul se scufunda și eu auzeam bătăile lui disperate. Chiar cînd avionul a dispărut în abisuri, tot se auzeau bătăile alea. Le mai aud și acum. Bătrînul se oprește și trage de foi. Mai ciocănește fierul roșu. Dă blendornul. Mai dă cu pleaftura... Blendornul era un dorn special. Pleaftură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
benzină cu polonicul și Musolin visa la camioanele cele noi, diesel, care se stricau mai rar. Nu-i vorbă că benzină era pe tot drumul, dar Musolin ar fi găsit motorină pe de-a moaca de la tractoriști. Musolin se învîrte disperat și nu știe ce să facă. Este sigur că a murit cucoana Anica. Poate i-am rupt o coastă și i-a intrat în inimă. Aleargă din nou la ea și încearcă să-i asculte inima. Cum era cu urechea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am să te las acolo, hai să vorbim! Dar să știți că dacă... nu, eu tot îmi dau foc. Îi iau bricheta, îl bat pe spate prietenește și îi vorbesc blînd. Sînt mulțumit de evitarea unui gest oribil de om disperat. Hai la o bere, zic fără mari speranțe. Să mă schimb, dom' primar. Femeile îl mîngîie și plîng. Copiii își revin, dar sînt marcați. Bărbații sînt mulțumiți că primarul lor este totuși om de omenie. Hai să mergem la "Țigan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
În depărtare se aud surd clopoței și vuietul vieții din noaptea de Sfîntul Vasile. Hristos a înviat! Fratelui meu Victor Doctorul n-are nici un dubiu și prezintă nemilos diagnosticul: cancer pulmonar cu metastază. Ancuța, fetița bolnavului izbucnește într-un plîns disperat. Doctorul, deși obișnuit cu astfel de scene, privește în gol, undeva printre stele și galaxii. Cît va mai trăi, domnule doctor? Cam trei luni. Maximum trei luni! Ancuța oferă un plic medicului dar este refuzată categoric. Ce am de făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aproape sătul de distracție. Mai trișam făcîndu-mă că nu aud cîrîitoarea. Floricel, cu toate curgînd de pe el și bălăngănind peste tot ca naiba, orbit total de transpirație, chiar speriat de sergent, avea parte de cîrîială la fiecare metru. Făcea eforturi disperate, în rîsul prostesc al colegilor săi. Nu cerea ajutorul nimănui și nu reproșa celor care îl umileau. Încerca să fie ca toți ceilalți dar,din păcate, nu reușea. M-am așezat lîngă el la pauza de prînz, la umbra rară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu vin, le pune jos provizoriu ca să scoată mîncarea. În acel moment, un tînăr se repede, înhață sticlele cu vin și o rupe la fugă. Victor era pe fază și începe urmărirea. Distanța dintre arab și fratele meu crește, crește disperat de mult. Văzînd că pierde teren Victor încearcă marea cu degetul și strigă (în românește): Băi, lasă-ne măcar o sticlă și nouă. Ți-ai găsit să afli înțelegere la tînărul arab! Victor se întoarce cam plouat și comentează în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a plătit transportul, hotelul a ruinat-o. Dorm pe jos cu voi în cameră, se ruga ea la tînăra pereche care s-a îndurat s-o ia în periplu. Dar sîntem tineri, nu înțelegeți? Eu adorm cît ai clipi, încerca disperată. N-a fost chip și a plătit o cameră specială pentru ea. Nici în mașină n-au lăsat-o să doarmă. Putea fi omorîtă de răufăcători. Revenind în Oran, domnișoara s-a pus să facă economii din banii de hrană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și lăsam copiii să se hîrjonească prin apă. Un alt val furios ne trîntește la pămînt. Raluca se ridică amețită, tușește puțin și nu realizează că nu mai are sutien. Pudicii se uită fugitiv, lacomii boldesc ochii, iar Ionică țipă disperat: Fii atentă... Ce? întreabă Raluca. Sutienul! zbiară Ionuț. Un țipăt studiat și o fuguță spre haine, nu prea repede totuși, îl exasperează pe Ionică. Preocupați de spectacol n-am observat că fetița lui Rotaru era încet-încet dusă spre larg. Chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
hoț s-a izbit secerat de pămînt. Ortiz și-a dat seama că-i foarte grav. Îi ridică ușor capul și-l pipăie. Da, fractură gravă. S-a înfundat osul, poate muri în cîteva secunde. Aleargă la stradă. Face semn disperat la mașini. Nu oprește nimeni. Se așează în față, dar era cît pe ce să-l omoare. În sfîrșit, vede un polițist pe motocicletă. Acesta oprește. Am omorît un om... un hoț, ajutați-mă să-l duc la spital. Merg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și începe să se miște spre mine. Realizez că, în realitate, am de-a face cu altceva, cu un soi de monstru. Mă sperii strașnic și țîșnesc spre ieșirea din piscină. Înghit apă, tușesc, dau din mîini și din picioare disperat. Simt că m-a cuprins panica și încerc să mă domin. Eram conștient de pericolul real și de consecințele unei frici nesăbuite și nejustificate. Ies din piscină și alerg pe margine să văd arătarea. Dumnezeule, era un păianjen enorm, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sticle nu stau de vorbă. Omul nu era prea antrenat și, cînd ajunge la înălțime, ezită. Apoi pornește pe bîrnă. Pantofii alunecă pe țeava de metal și după vreo trei metri este panicat. Nu merge, îmi scot pantofii, strigă aproape disperat. Atunci pierzi, țipă golanii rîzînd. Dar Gioni nu mai este preocupat de grupul spectatorilor. Pantofii erau largi și au căzut repede din picioare, dar ciorapii din supraelastic lunecau și mai tare. Disperat, încearcă să scoată ciorapii. Rămîne cu un picior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ușor pe celălalt. Se apleacă să scoată ciorapul. Atunci se dezechilibrează și cade în gol, pe dalele de ciment. Zvîcnește spasmodic, sîngele curge pe gură, pe urechi. Doctorul de la salvare constată decesul. Ioana a asistat la scenă și țipetele ei disperate făceau scena și mai greu de suportat. De atunci a abandonat școala. Avea 13 ani și începuse să se transforme în femeie. Vagabonda cît era ziua de lungă prin portul Brăila și accepta cu un soi de plăcere remarcile marinarilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]